246 matches
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Peripeții legate de păguboasele bijuterii ale domniței Ralu, pe parcursul a șapte zile de carnaval. Însăilare
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Haiducii intervin energic pentru a împiedica transportul unor pâlcuri de copii furați din sate românești, pentru
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cel mai bun episod din seria scrisă de Eugen Barbu (Pr. ACIN), dar și în el
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
Moisescu", ce cuprinde culegeri, prelucrări și creații personale ale artistului. Cunoscând întreaga diversitate a genurilor și speciilor tradiționale a fost tentat în mod firesc de o abordare cât mai completă a acestora: cântecului liric propriu-zis i-a alăturat balada, cântecul haiducesc, cântecul de dragoste, cel de lume, romanța semicultă și chiar cântecele în stil popular ale unor autori de muzică ușoară. Florilegiul din înregistrările sale evidențiază această foarte diversă abordare repertorială, care tentează la o asociere a personalității lui Dan Moisescu
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
versuri și la care se mai adaugă contribuția altor lăutari. Moare în 1887 în Brăila. Este străbunicul pianistului de jazz Johnny Răducanu. Lui Petrea Crețul Șolcan toate genurile populare i-au fost la fel de apropiate. Fie că era vorba de cântecul haiducesc ("„Copii haiduci"; "„Doina haiducului”"; "„Iancu Jianu”"; "„Ispita”"; "„Haiducul”"; "„Toarnă, Neago”"; "„Vânătorul”", "„Bogatul și săracul”"; "„Macoveiul”"), fie de spiritualele cântece de lume ("„Măritișu”"; "„Bărbatul urât”"; "„După măritiș”"; "„După însurătoare”"; "„Lume, lume, soro, lume”"), fie de inspiratele doine ("„Dorul greu”"; "„Căința”"; "„Jelui
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Din numele creștinești, Îmi puseși alte, turcești: Din Stânga, Deli-Hasan!? Oricum va fi fost, Stânga n’a putut ierta autorităților și trădătorilor islamizarea-turcirea forțată. El fauri un plan de cruntă răzbunare, pe care-l și traduse an fapt prin acțiunea să haiduceasca. Iceputul acestei haiducii cade, potrivit documentelor scrise, în anul 1840; adică la un timp relativ scurt după momentui islamizării. Iar pe acestă noi îl determinăm în baza calculului fazelor în robirea lui Stânga, relatate de el însuși. Balada spune și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
putut să-și organizeze ceață, apoi, la momentul oportun, să se lanseze în haiducie. Mai întâi a adus la Vidin pe fratele său Nicolae și l-a pus să slujească pe la diverși turci din Vidin. A inițiat în planul acțiunii haiducești pe însoțitorul sau de slujba Dinu, apoi și pe fratele acestuia, Crăciun. Datorită așadar acestor împrejurări, Obedenii au putut să cunoască îndeaproape situația turcilor și a o folosi în scopul haiduciei. Ulterior s’a alăturat cetei un al șaselea combatant
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Altă dată motivul trecerii în Țară Românească este exprimat cu sobritate: “Acolo trăiesc ciocoi! Să iau câțiva gălbiori, Să mai dau și la săraci, Să-și cumpere boi și vaci”. Autoritățile din Țară Românească identificuau în Stânga pe autorul unor atacuri haiducești săvârșite în ținutul Mehedinți. La 11 Noembrie (1840), comitetul carantinelor și ocârmuirea Mehedintului raportau la București că în ziua de 19 Septembrie, precum și în alte zile mai ‘nainte, o ceață a efectuat mai multe calcări asupra arendașilor (ciocoi) de pe marginea
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
singuri preferau moartea de paloș decât spânzurătoarea. Ținută bărbăteasca a lui Stânga în fața execuției este ilustrata în balada printr’o serie de împrejurări caracteritice haiducilor în general, totodată specifice cazului Stânga. El însuși cere să fie executat cu spadă lui haiduceasca, deoarece: “Cu ea de mă vei tăia, iar cu alta n’ai putea!” Sunt aci și alte cuvinte de ocara la adresa gealaților nepricepuți, făcând astfel realitatea să consune cu zicală turcească: “Ocăraște că vlahul din țeapă!” De ceilalți camarazi ai
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
rol de frunte joacă revoluționarul bulgar și balcanic G.S. Rakovski. În 1840 este descoperită în Țară Românească o conspirație revoluționară în care sunt implicați, printre alții, Nicolae Bălcescu și Ioan Gampineanu. Tocami în acesata împrejurare apare și o puternică ceață haiduceasca gata să se alăture unei eventuale mișcări revoluționare. Mai mult, ea ar fi urmat chiar să inițieze o asemenea mișcare în zona Calafatului. Această ceață avea 35 de membri și în anii 1840-1841 ea săvârșește o serie de calcări asupra
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
arendașului” și din faptul că “în toate țările s’au ridicat rebelie și s’au făcut bune asezamânturi”. Mai departe ei lămureau că întocmirea unor așezăminte sociale mai bune privesc situația țărănimii. După cât ne este cunoscut, aceasta este ultima acțiune haiduceasca în Țară Românească, făcând abstracție de cazul mai izolat și plasat în timp ceva mai tarziu al lui Radu Anghel și devenit subiect de cântec popular. Este limpede că năzuințele acestei haiducii, cum ea însăși s’a declarat, erau inspirate
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
din ținutul Vidinului. Amintitul hatișerif proclama garantarea cinstei cetățenilor din Turcia, indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește aplicare, după cum se vede chiar din cazul lui Stoian Stânga. În evenimentele desfășurate dincolo de Dunăre, rolul elementului haiducesc este evident. Tocmai cu prilejul răscoalei din 1841 acționează vestiții haiduci bulgari Nicola Srandaci și Stoian Ceavdar. Acesta din urmă comanada în răscoală 50 de oameni. Identitatea de nume, ca și unele coincidențe de fapte, a dus la unele concluzii
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe subdiviziuni: cântece haiducești, cântece de război, cântece de cătănie, cântece de oprimare socială și necaz, cântece de dor și dragoste, cântece de înstrăinare, cântecele vârstelor etc. Piesele cele mai de seamă din Gorj sunt „cântecele lungi” (doinele) - cântece lirice lente, ornamentate și cu
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
a fost istoria muzicii românești. "Contribuții la istoria muzicii românești", vol. I, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1963 "Studii enesciene", Editura Muzicală, București, 1981 "Cultură muzicală românească în secolele XVIII-XIX", Editura Muzicală, București, 1992 "Melodia dansului „Banu-Mărăcine” și dansurile haiducești în feudalism", „Studii muzicologice”, București, nr. 4/1957 "Eusebiu Mandicevschi", „Steaua”, Cluj, nr. 8/1957 "Creația muzicală maghiară din RPR", revista „Muzică”, București, nr. 7/1957 "„Codex Caioni” și unele probleme ale istoriei muzicii românești", în „Steaua”, Cluj. nr. 8
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
scrierile literare ale lui Sadoveanu de la începutul carierei sale. Nicolae Iorga considera că „scenele acelea de cazaci prin Basarabia ale dlui Sadoveanu, cu oarecare potrivire misterioasă între om și natura înconjurătoare, vin fără îndoială din astfel de lecturi”. Lectura romanelor haiducești a exercitat, de asemenea, o influență puternică asupra viitorului scriitor, generându-i pasiunea pentru trecutul aventuros. Pe la vârsta de 12-13 ani, el a început să scrie o lucrare similară intitulată „Haiducul Florea Corbeanu”, pe care o plănuia în patru volume
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
referiți, dar presupun că sunt cele mai recente despre încrederea în justiție a cetățenilor români. Aceste cifre nu mă surpind: oamenii văd că Justiția a devenit un instrument politic. Pe de altă parte, nu pot fi de acord cu măsuri haiducești de genul amnistiei sau grațierii, în absența unei dezbateri civice reale. Iar părerile românilor nu trebuie să se regăsească în rapoarte ale altora! Părerile românilor ar trebui să se regăsească în instituțiile alese ale statului. Dacă am avea un stat
Laurențiu Rebega, MCV: Politică parșivă de întărâtare. Problema, în cercurile tehnocrate de la Bruxelles by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/102611_a_103903]