302 matches
-
-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o s-atragă pe unu’ din tipii ăia. Nu-i păcat, ziceți și voi... D’aici se vede ce mult îi place să lucreze la poliție. Dacă-l dau afară, o să-i rupă inima. Tare mi-aș dori s-aresteze vreo haimana. — Drumu’ lu’ Angelo nu-i ușor, spuse absentă doamna Reilly. Se gândea la anunțul pe care scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE, pe care îl prinsese Ignatius cu pioneze în fața casei, când se întorsese de la lucru. Domnișoara Annie, de îndată ce-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a uitat să plătească nota pentru consumul de curent electric. La sfârșitul filmului, Ignatius strigă: — Sub chipul ei clasic american e de fapt un trandafir din Tokio. Ar fi vrut să mai rămână la un spectacol, dar își aminti de haimana. Ignatius nu voia să strice o combinație bună. Avea nevoie de puștiul acela. Fără tragere de inimă, trecu peste cele patru cutii goale de floricele care se strânseseră în fața scaunului său în timpul filmului. Era enervat la culme. Nu mai simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai bani pentru taxi? Țin câțiva gologani ascunși în saltea, răspunse Ignatius. Mai șantajase puștiul de alți zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu tine, să fii mulțumit dacă una dintre echipele la care ții așa de mult te angajează să cari apă. Ai să vezi atunci ce înseamnă munca. Ai să alergi de la unul la altul cu găleata și buretele, ca o haimana. Nu-ți plânge de milă. Știai ce o să urmeze. Domnul Levy înțelese acum că soția lui, cu logica ei bizară, credea că este necesar ca el să fie ruinat. Dorea să-l vadă pe Abelman victorios; ar fi văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
verișoare, pentru care era în stare să se dea peste cap. Unii mai pricopsiți, e drept, alții calici, cum era acei 143 Lică așa de desconsiderat de Rim pe timpul când nu-i cunoștea meritul de a fi tatăl Siei... O haimana acel Lică, pentru care Lina avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe vremuri urâta de Lina o fi făcut ochi dulci verișorului care, desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și preocupați de consecințele lui practice. Ada nu mai avea deci nevoie ca deunăzi de frumoasa doamnă Elena Drăgă-nescu-Hallipa pentru a descoperi pe Lică, dar avea încă mare nevoie de ea pentru a-i da altă situație decât aceea de haimana, cum îl chema Maxențiu, cu un ultim act de autoritate. Cercetând pe Lică, Ada aflase cu bucurie că era unchiul înfumuratei doamne Hallipa-Drăgănescu. Comunicase noutatea lui Maxențiu, ce opinase că fiecare familie are haimanaua ei. Dacă Lică ar fi avut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
da altă situație decât aceea de haimana, cum îl chema Maxențiu, cu un ultim act de autoritate. Cercetând pe Lică, Ada aflase cu bucurie că era unchiul înfumuratei doamne Hallipa-Drăgănescu. Comunicase noutatea lui Maxențiu, ce opinase că fiecare familie are haimanaua ei. Dacă Lică ar fi avut însă raporturi de familie cu Drăgăneștii, lucrul s-ar fi schimbat. Ada știa că în curând lumea va vorbi de ea și de stahlmaistrul ei. Mai știa că o prințesă autentică ar fi putut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care merită complimente când arată mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avariția ei! Tot necazui lui, firește, cădea pe Ada. Ce nevoie de cai de curse! Ca să aibă maître d'eturies? . . . Ca să-și scoată la lumină haimanaua? . . . Risipă de bani din vanitate și desfrâu, pe când el era nevoit să înghită praf și vânt și să asculte cum se miră lumea că nu e încă mort. Din atâtea pricini menajul nu era bine dispus. Ada nu putuse face
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se gândească la cine știe ce plecare bruscă a artistului cu vreun angajament neprevăzut, tocmai acum când îi era așa de necesar. Starea asta de spirit nourată adusese o furtună. Abia ajunși acasă, cu pălăria încă pe cap, Maxențiu reîncepuse atacul împotriva haimanalei și pentru Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care știa să-și lucreze afacerile cu atâta răbdare, avea însă și mânii repezi. Dete lui Maxențiu replica pe un ton ridicat si curmă brusc discuția cu una din acele hotărâri imediate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un rău nou și neliniștitor. Ada trântise ușa și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat, îl gonise, ci domnișorul întorcea spatele când îi plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
merge tot acolo, dar fără de controlul lui, răpindu-i voluptatea și alimentul curiozității. Vroiau să-1 prade și să-1 lase pustiu între chiuvete și fiole! ... Și obrăznicia mitocancei! îi oferise leafa grăjdarului. Cei cinci mii de lei nemeritați, neașteptați pentru acea haimana de uliță, lui, prințului Maxențiu, pentru 202 sănătatea iui scumpă, pentru plămânii lui prețioși! . . . Profesor de echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si-i va procura servin-du-so de numele și de prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
echitație? Suna bine, și elevii, desigur, si-i va procura servin-du-so de numele și de prestigiul lui Maxențiu, iar banii pentru Leysins, banii cei mulți, dacă elevii nu plătesc bine, vor merge la profesorul de echitație. Văzuse hainele noi ale haimanalei. Se învîrtise doar ca o sfir-lează subt ochii lui și ai lumii, în talie, zvelt și sănătos ... Se învîrtise fără rușine pe dinaintea ochilor iui galbeni și nu mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyral nu era numai o canțonetă care a prins, era însuși afișul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gura i se încleștase. Vroia totuși să scoată exclamări, dar nu treceau prin gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la masă . . . Aide, Mini, că te dezmeticești tu pe drum . Nostimă afacere ... să te tăvălești! . . . Când să găsească Rim o fecioară! Ha! ha! ha! . . . - Știe? articula Mini, regăsind, pe stradă abia, un fii- de glas. - Cine? - Rim . . . știe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când afirmația vine din partea fiicei sale! I-adevărat! Dar ea mi-a suflat prietenul care zicea că are gânduri serioase... Ce gânduri serioase, Sorina? Atunci cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iute decât ar fi dorit el, de dincolo de ușă, polițiștii, care, Înainte de a-și scoate, el, mâna din buzunarul pantalonilor, l-au imobilizat, cu tot cu pistolul, după care-și trântise, mâna, În buzunar. În clipele următoare, Îl și Încătușară. Trupa de haimanale Încremeni la intrarea În Încăpere. Încremenită a rămas, cine știe cât, după ieșirea, În dimineața care se vestea lumii, a unui feeric soare, care se avântase spre cerul senin, pe când, duba poliției Îl primea, Încăpătoare, pe nevolnic. Într-o altă mașină, Însoțit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu mult interes concertele transmise la radio și enunța cu o pronunție deosebit de corectă numele instrumentelor muzicale cel mai rar auzite; acum era singură, cu ea puteam discuta liber, despre orice. „Mama e acasă ?“, am întrebat-o. „Nu e, umblă haimana“, mi-a răspuns. M-am așezat pe un scaun, mă gândeam să continui discuția. „Păpușico“, i-am spus (așa o alintam câteodată), „a fost tanti Lilica pe aici ?“. „A fost adineauri, doar un pic, fiindcă a murit“, mi a spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tras la măsea. Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după el, toți murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]