3,185 matches
-
pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte mini, care Îi lăsa pulpele descoperite până cu mult mai sus de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu-mi fie soție, ca pe o prietenă bună care exclude intimitățile! Mulțumesc și sunt sigură că ești sincer! După un timp În care se priviră și priviră hăt-departe dincolo de ei, Ada și-a Încheiat și ultimii doi nasturi de la halatul roșucarmin și a Întrebat: Suntem prieteni, niște prieteni greu de definit și speciali, dar de Încredere și profunzi, spune mi tu, care este problema ta sexuală, ești bolnav, nu ești bine dotat, ai avut o decepție, este ceva pe fond
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-l privea din ușă. Prezența ei îl aduse la realitate, după ce înnodase parcă un fir rupt și ascultase glasurile uitate care-i vorbeau de la o distanță de treizeci de ani. Ce cauți aici? întrebă ea aspru. Era îmbrăcată într-un halat gros, bărbătesc, cu cordon. — N-am putut să dorm și am coborât să-mi iau puțină apă. Apoi mi s-a părut că aud un șobolan în camera asta. — Ah, nu, de mulți ani nu mai sunt șobolani aici. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
putut să dorm și am coborât să-mi iau puțină apă. Apoi mi s-a părut că aud un șobolan în camera asta. — Ah, nu, de mulți ani nu mai sunt șobolani aici. De ce nu arunci toate lucrurile astea? Cordonul halatului se târa pe podea în urma ei. — Ți se face rău numai la gândul că ai putea să le atingi, nu-i așa? spuse fata. Dar eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aici. Noi, cei din familia Mangeot, nu suntem obișnuiți să avem slujitori. Și oricum vreau să fac câțiva pași. Nu mă prinde somnul. Fata plecă și se întoarse cu un pahar cu apă. Când se opri în fața lui îmbrăcată în halatul gros și-i întinse paharul, el înțelese semnificația gestului. Îi arătase toată ura din sufletul ei, iar acum încerca să-i arate, prin acest gest mărunt, că e capabilă și de altceva. Încerca să-i sugereze că poate fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și a cașcavalurilor Penteleu, Rucăr, Dobrogea, a salamurilor Krakauer, Italian etc., din care cumpărai întotdeauna nu mai mult de 150 de grame, pentru că n-avea sens să cumperi mai mult, le găseai în alimentară tot timpul, până la femeile mizerabile, în halate albe murdare, dar cu degetele pline de inele de aur, care te „treceau“ în niște caiete dictando la fel de slinoase ca și ele că ți-ai „ridicat“ rația de ulei, zahăr și mălai, la „berea“ otrăvitoare pe care vecinul Moiceanu, cazangiu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Anghel, Urmuz, Voronca, Celan, Gherasim Luca, Gabriela Negreanu, Ion Stratan... Și de curînd, după terminarea piesei lui Candid Stoica (Dosarul curvelor) mi-am amintit de actrița Paula Chiuaru, spectaculoasă În sinucidere: și-a dat foc, În fața soțului, medic! Avea un halat de nylon care s-a aprins instantaneu și nu a mai putut fi salvată, acesta lipindu-se, definitiv, de piele. În timp ce murea, rîdea, de bucurie căși pedepsește soțul „infidel”...Brrrr!!! Au mai fost sinucigași În teatrul românesc: Eugenia Dragomirescu, Mircea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de fluier. Îi spune bătrânului cum se numește. L-a luat acum din turneul acela la Sfântu-Gheorghe. Tilincă. - Dai banii pe... Mă rog, dacă ție-ți place... Mai ai bani? se îngrijorează bătrânul auzind de investiție și scotocește în buzunarul halatului ca și cum ar dori să acopere paguba inconștientului ăsta care-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în vitrină. Pare o cameră dezafectată, refractară la tehnică. Un ceas vechi și altul defect. Românul e îndrăgostește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am auzit pe undeva și precis e adevărat. Am stat acolo, în dugheană, aproape două ore. De fapt, nu e nevoie de mai mult. Nu se întâmplă mare lucru. Aceiași parteneri de bârfă. Aceiași clienți trimiși de băncile din preajmă. Halatul. Despre el trebuie scris. Funcția lui. Deghizare. Trebuie să-și demonstreze ei înseși că muncește, că e utilă. Nu freacă menta. Asta era important. Își justifica pâinea. Ce să vă mai spun despre tanti Cati. Cea mai interesantă lucrare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întrucâtva cu prinderea unui pește. Momeala, cum se știe, ține de sezon, dar ea miza pe apetit. Din câte o învăța inima, în ciuda îndemnurilor rațiunii, trebuia să câștige teren în spațiul interlocutorului său. Poate avea un as chiar în mâneca halatului de spital. Doctorul nu o întrerupse, deși povestirea venea de la izvoare. Ea ținu să-i înfățișeze peste câte prăpăstii trecuse, că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și să pornească către destinația dorită. Își hrănea optimismul cu gândul că într-o zi, măcar unul din aceste trenuri va opri, se va urca în el și va pleca spre o altă viață în care nu va mai vedea halate albe, medicamente, asistente cu seringi gata de a o trimite într-un somn fără vise. Și aștepta... aștepta... 18 Î n momentele ei de luciditate Simona se gândea că trebuie să se împace cu situația pe care medicii căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe cu inscripții bizare, Își trecu iar mâna peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gură, până sub piele, cuprinzându-l Întru totul, sufocându-l. Țipetele femeii sfâșiară brusc aerul, lovind ca o grindină tăioasă În capetele celor care, la capătul holului, seîngrămădeau să-l privească pe cel căzut lângă ea. În jurul său, oamenii În halate albe nu-și mai găseau locul și rostul. În dimineața zilei de duminică, Înainte de slujbă, o Întâmplare stranie tulbură peste măsură existența oamenilor dintr-un sătuc de câmpie. Astfel, aceștia descoperiră cu adâncă mirare că din biserica lor, zugrăvită cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Discuțiile în familie au durat luni de zile. Mama pe de o parte, tatăl pe de alta, îi prezentau întâmplări cotidiene, o puneau la curent cu o serie de evenimente care circulau din viața plină de riscuri a lucrătorilor în halate albe. Căutau toate argumentele posibile, poate, poate o vor determina pe fiica lor să se orienteze către altă profesie. Aveau doar o singură fată și, ca părinți, erau animați de dorința să-i asigure un viitor cât mai confortabil, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei ființă. Această obsesie îi albea chiar unele nopți, lipsind-o de bucuria ce s-ar fi cuvenit să bată la poarta somnului ei în care visele nu-și mai găseau loc. Într-o dimineață, când Ina abia își punea halatul pe ea, îi apăru în cadrul ușii Olga. - Bună, colega, ce mai faci? zise ea, cu un zâmbet care se vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este întâmplătoare și-i răspunse lapidar: - Uite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este întâmplătoare și-i răspunse lapidar: - Uite tocmai mă pregăteam să merg la raportul de gardă. - Nu te țin mult, și o ajută să-și îmbrace halatul. Mâine ce schimb ești? - Mâine, spuse Ina, după un moment de gândire, mâine e joi, nu? - Daaaaa! - Sunt liberă dimineață. - Numai bine! Am vorbit cu domnul doctor Pencu și a fost de acord să lipsesc în tura de mâine dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în banii ei, o dădu ea pe glumă, dar nici banii ei și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu sinceră, nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe Titanic nu se plângeau de sănătate, dar parcă n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]