2,290 matches
-
sursă directă de lumină, întunericul se joacă cum dorește cu chipul celor doi, cu tenebrele. La început, ai sentimentul unui lăcaș devitalizat, împietrit, rămas pe loc. Ca și cum ai vizita la Muzeul Antipa o grotă preistorică. Ochii se plimbă și descoperă halucinațiile: copaci care coboară din tavan, rădăcinile lor ramificate pe peretele de deasupra capetelor noastre, furculițele din dotare înfipte ici și colo, ornînd nu mesele tradiționale, ci becurile din tavan, zeci și zeci de obiecte incredibile, manufacturate, care se înghesuie unele
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
numea mâini, atârnau acum două membre care păreau a fi din lemn. Iar în loc de palme avea gheare, care erau de două ori mai mari decât mâinile sale. Sigur înnebunise. Pesemne că otrava care îi intra în corp îi provoca aceste halucinații. Când se ridică în picioare, văzu că era mult mai înalt decât își aducea el aminte. Avea un piept atât de mare, încât și un urs ar fi fost gelos, și era acoperit de o carapace neobișnuită. Îi crescuseră, de
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
de această dată) fantasticul și livrescul și scris într-o limbă română extraordinară, având egal doar în textele lui Agopian și în mai recenta Viața lui Kostas Venetis a lui Octavian Soviany. Este aventura, trăită pe muchia dintre real și halucinație, a marinarilor porniți să cucerească Lumea Nouă: „Ceea ce este de neuitat trebuie amintit, iar ceea ce merită întunericul neaducerii aminte se cuvine a rămâne nescris, căci lucrurile mincinoase întotdeauna vor găsi o cale întrolocată spre a ieși la iveală, dar nu
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
renunțarea, a spus ghebosul.”, găsim undeva în Anvers. Atât în Convorbiri telefonice, colecție de povestiri diverse din punct de vedere tematic, cât și în Anvers, un pseudo-thriller fără deznodământ din care nu lipsesc flash-uri de scene masochiste, aburii drogurilor, halucinații și transcrieri de coșmaruri, farmecul textelor e creat de un fel de liniște dintre rânduri („Cineva creează momente de liniște pentru noi” sau „Cineva a creat o liniște special pentru noi”) și mai ales de o mare forță de insolitare
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
Unul din cinci copii cu vârste cuprinse între 11 și 13 ani poate auzi voci, potrivit unui nou studiu de specialitate. În majoritatea cazurilor, halucinațiile auditive dispar cu timpul, însă cei care continuă să audă voci prezintă un risc mai mare de a dezvolta boli mintale sau tulburări de comportament. Potrivit unui studiu efectuat la Dublin (Irlanda), pe un număr de 2.500 de copii
De ce aud copiii voci () [Corola-journal/Journalistic/66959_a_68284]
-
tulburări de comportament. Potrivit unui studiu efectuat la Dublin (Irlanda), pe un număr de 2.500 de copii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani, între 21 și 23 la sută între cei mai tineri (11-13 ani) au experimentat halucinații auditive verbale, scrie The Huffington Post, preluat de Mediafax. Din acest grup, puțin peste jumătate sufereau de depresie. Numai 7 la sută dintre adolescenții cu vârste între 13 și 16 ani au raportat că aud voci, dar aproximativ 80 la
De ce aud copiii voci () [Corola-journal/Journalistic/66959_a_68284]
-
raportat că aud voci, dar aproximativ 80 la sută dintre aceștia fuseseră diagnosticați la un moment dat cu o problemă psihologică . Doctorul Ian Kelleher, de la departamentul de Psihiatrie al Colegiului Regal de Chirurgi din Irlanda, a declarat: "Am descoperit că halucinațiile auditive sunt un lucru obișnuit chiar și la copiii de 11 ani. Halucinațiile auditive pot varia de la a auzi o propoziție izolată din când în când până la a auzi conversații între două sau mai multe persoane timp de mai multe
De ce aud copiii voci () [Corola-journal/Journalistic/66959_a_68284]
-
la un moment dat cu o problemă psihologică . Doctorul Ian Kelleher, de la departamentul de Psihiatrie al Colegiului Regal de Chirurgi din Irlanda, a declarat: "Am descoperit că halucinațiile auditive sunt un lucru obișnuit chiar și la copiii de 11 ani. Halucinațiile auditive pot varia de la a auzi o propoziție izolată din când în când până la a auzi conversații între două sau mai multe persoane timp de mai multe minute. Vocile se pot prezenta sub forma unor țipete sau strigăte sau ca
De ce aud copiii voci () [Corola-journal/Journalistic/66959_a_68284]
-
Această descoperire este importantă, pentru că atunci când un copil semnalează o astfel de problemă trebuie să fie supus unui control amănunțit", explică șeful echipei de cercetare. La rândul său, profesoara Mary Cannon, coautor al studiului, a declarat: "Studiul nostru sugerează că halucinațiile auditive sunt obișnuite printre copii, mai mult decât se credea înainte. În majoritatea cazurilor, aceste experiențe dispar cu timpul. Însă, la unii copii persistă în timp și asta pare să fie un indicator că pot suferi de o afecțiune psihică
De ce aud copiii voci () [Corola-journal/Journalistic/66959_a_68284]
-
de seară, apărută în 1935, la Editura Cultura Națională. Un leac timid de înnoptare, cîntărind, în cupele mici ale unei balanțe sentimentale, resturile de materie din stări, temeri, emoții. Aceste certitudini microscopice, reziduuri de substanță ale unei, vorba lui Cioran, halucinații sonore, sînt, apucate de-o pensetă inexactă, scăpate din îndoială, regăsite din nevoia de a crede că sufletul are zațuri și lumea temelii, cât ar fi ele de subțiri, fețe ale aceleiași căutări. Cerșeala unui rost, de la răscolitele "pulberi de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
au fost date pastile roșii și albastre în timp ce era transportat de la Bagram Air Base din Afganistan la Guantanamo Bay, în 2002. "Mi-au spus că erau bomboane", a mărturisit acesta. După ce a mâncat "dulciurile", prizonierul a spus că "a avut halucinații" timp de mai multe zile. Prizonierilor nu li se spunea aproape niciodată ce medicamente primeau sau în ce scop erau administrate acestea, se arătă în raport. Raportul de 41 de pagini a dezvăluit că prizonierii cu probleme mentale primeau un
Guantanamo Bay, închisoarea iadului pentru teroriști () [Corola-journal/Journalistic/66311_a_67636]
-
moment dat să avem liniște deplină după o zi obositoare. Totuși, în cel mai tăcut loc din lume, "cameră surda", ce absoarbe 99.99 la suta din sunet, un om poate rezista maxim 45 de minute apoi începe să aibă halucinații. Proprietățile ei sunt date de fibră de sticlă de un metru grosime, pereți dubli din oțel izolant și beton. Fondatorul și președintele laboratorului, Steven Orfield, a descris o experiență trăită în camera surda. "Provocăm oamenii să stea în camera pe
Camera surdă, cel mai tăcut loc de pe Pământ () [Corola-journal/Journalistic/65910_a_67235]
-
constructoare de mașini și este unică din țară noastră.Camera a fost construită în 1982 pentru a servi testarea rulmenților și este tapetata cu prisme din vata minerală pe bază de argilă, forma neregulata anulând undele. Liniștea totală poate provoca halucinații, senzații de panică, anxietate.
Camera surdă, cel mai tăcut loc de pe Pământ () [Corola-journal/Journalistic/65910_a_67235]
-
SUA, au descoperit că bărbații care suferă de această tulburare au un risc de 5 ori mai crescut de a dezvolta o formă de demență, comparativ indivizii care experimentează alți factori de risc utilizați în prezent pentru diagnosticarea demenței, precum halucinațiile. Somnul REM este faza în care apar cele mai clare vise, în timp ce numele de tulburare de comportament care se desfășoară în perioada de somn REM este atribuit condiției care cauzează pierderea paraliziei musculare care apare în mod normal în timpul somnului
Ce dezvăluie vorbitul și gesticulatul în somn by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64680_a_66005]
-
să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se puteau însoți oricînd sau niciodată cu fantasmele celor de dincolo. Într-un fel, cam asta se întîmplă și la Levin-Afrim. Depinde de fiecare dacă vrea să participe la acest joc, la acest cabaret sau la această lamentație cîntată
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
coșmarului cu ochii deschiși și, totodată, în ciuda lipsei de experiență și a naivității firești, o conștiință analitică necruțătoare, introspectivă, retrospectivă și prospectivă. În spiritul nocturn al Ceciliei, ce se manifestă adesea ca un travaliu mental din care nu sunt excluse halucinațiile, un loc aparte îl ocupă obsesia nașterii, decăzute în visele ei la un act de defecație a excrementului (lepădarea fătului îngemănat cu șarpele sugerând biblica asociere dintre femeie, șarpe și moarte). Tot ea nu pregetă să-și reprezinte generațiile de
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
țelurile ei inevitabile. Fuga eroinei din orfelinat este epilogul firesc al aducerii în lumina clară a conștiinței, a fobiilor și conflictelor de care se va fi lecuit, înțelegându-le zădărnicia. Altfel spus, Cecilia, personalitate scindată, reușește să metabolizeze bezna și halucinațiile subconștientului (al doilea eu!), transformându-le în lumina propriului viitor. Tiziano Scarpa explorează în Cecilia puterea ei de a genera un vortex de imagini simbolice, ordinea senzorială și cea inteligibilă fiind integrate aceluiași flux epic. Silogismul tradițional susceptibil de a
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
totuși, o cheie, măcar pentru ușa de intrare. Cheia o deținem noi, cei din această parte a lumii, dedați cu situațiile concrete, condițiile de viață, constrângerile, nedreptățile, privațiunile de natură să genereze, la limită, astfel de gânduri negre și de halucinații terifiante. Prin încercări de felul celor descrise în Răzbunare pot trece numai două femei obligate să conviețuiască într-un apartament de două camere cu o singură bucătărie și înainte și după nașterea copilului uneia dintre ele, și înainte și după ce
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
sunt scurte și limpezi, dar la sfârșitul lecturii nu suntem siguri dacă alegoria despre tatăl care, după moartea fiicei lui, mănâncă o inimă de om vie, descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei lui - sau doar halucinația lui în timpul anesteziei, după o criză cardiacă (Tatăl). ai nici nu știm ce reprezintă chibriturile pe care este pusă să le aprindă pe rând fata rătăcită într-o noapte de iarnă (Paltonul negru), sau măcar dacă ele fac parte din
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
lumii. Pentru straturile civilizației, pentru transformările limbii, pentru fenomenul acesta viu, dinamic, în mișcare. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini. Cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți imense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai fi
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
studiu, și el reeditat acum, despre Lucian Blaga. Aurel Sasu, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu pun la dispoziția cititorului de azi o ediție critică acurată și inteligent alcătuită. O selecție din Caietele acoperind perioada 1969-1973 este organizată sub titlurile Halucinația ideatică, Semenul uitat, Jurnal de vise, Filosofia unică. Repunerea la îndemâna cititorilor a unor autori care, la vremea lor, au asigurat zumzetul de fundal al celor pe care posteritatea îi va alege ține, cred, mai degrabă de arheologie, decât de istorie
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
vizual puternic, acut al lui Helmut Stürmer, metalic, auster, din care viața pare izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la iveală într-un fel de complicitate cu spectatorul
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
i se părea că descoperă în ochii ei, timp de doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai putu suporta și se ridică din pat hotărât să termine odată pentru totdeauna cu supliciul acela fără
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
a trecutului ei, de la care va trebui să-și ia rămas bun (...) Rama vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile (...)”. Am cunoscut-o pe Georgeta Horodincă prin 1959, cred, când am devenit colegi în redacția „Gazetei literare”, unde ea lucra de câțiva ani. Ceva rău i se întâmplase și atunci. Murise tânăr Barbu Câmpina, soțul ei, istoricul în plină afirmare
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]