922 matches
-
trei ani. Așezat într-o banchetă din piele de bou din careta trasă de doisprezece cai de poștă, micul băiețel privea cu uimire peisajul sălbatic, dar și la cei doi dorobanți cu schimbul, călări pe cai a căror feronerie din hamuri strălucea în soare, care aveau sarcina să abată căruțele din drum și să aducă vestea la conace că vin boierii. - Vin boierii! Vin boierii! strigau curtenii și țăranii înfricoșați, ascunzându-se pe la colțurile conacului sau după grajduri. Micul Alexandru privea
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le luase glasurile și mințile. Nu mai puteau gândi, nu
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
toamnă Pășesc pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul viselor pierdute Câte dintre ele destinu-și condamnă? Neguri fără noimă coboară prin ramuri Din nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
mascații le arătăm pisica! Avem democrație dar ce să faci cu ea, Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham Și-acum la încheiere o scurtă nota bene: Ce greu a fost cu rușii! Dar și cu ăștia, neneee! Referință Bibliografică: Sublimă e tăcerea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370632_a_371961]
-
în poemele: «Să ne ținem de sfinții ciobiți» (p. 8), «Vitralii de vitregie» (p. 10), « Pe valuri, spartele vitralii» (p. 26), « Râs de comă ne răscoală» (p. 30), «Bătaie de joc și de toacă» (p. 31), «Legănări de neam în ham» (p. 32), « Un imposibil greier green» (p. 38), «Vitraliul în viu se sparge» (p. 72) etc. Mai departe, pe „Valea Textelor“ lui Nicolae Sârbu, din Vitralii sparte (2011), eroul liric - spre a nu se destrăma «alaiul // nunții celor fără de moarte
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
24), se revelează în poemele lui Nicolae Sârbu neasemuitele dimensiuni ale textului auto-pro-jetat în sfera categorial-estetică a tragicului: «Tot navetând între urzici și dalii / Ni se destramă plânsul de pe ram, / Când ne primesc în vid hamalii / Cu hăuliri nedescifrate-n ham. // Și zilnic faci în lacrimă reci falii, / Înfiorat e-abisul de sub piele. / În sus, pe valuri, spartele vitralii / Cu jind chemând și ciungii către stele. Lângă fântâna seacă, prea adâncă, / Globule prea globale vor vandalii; / [...] // La ordin lăcrimezi între medalii
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
oglinzi prea reci», ori «birul [ce] joacă bruma / în foc, în joacă», «bătaie de joc și de toacă» al celor ce «ne fac cutuma» (p. 31), este scrâșnetul din dinți când vezi / constați că Neamul / Poporul tău se „bălăngăne“ în ham, sau în laț - prin voința / acțiunea programat-polidirecțională și massmediatizată a mascatelor imperii contemporane de își îmbină roțile dințate în spațiul-matcă al Daciei / Thraciei Pelasgilor > Valahilor («Scriu iar sau mi se pare / și mult mi se floare / cu program în geam
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cu program în geam, / ca prostituția și constituția, / amândouă huța-huța pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în chibrituri («Într-un alean rapace / și zoaie de zidit, / ce greier green mai face / pădure din chibrit/» - Un imposibil greier green, p. 38), încât
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
pe ram. Dar ce te mai legeni, / ce te legeni tu ramule / și cu nevoile tu neamule, / în gândul unui geam / ce-și gâtuie soluția? Și mă trezii neamule-n ham / înzăuat în avorturi de gală. / Legănări de neam în ham.» - p. 32), imperii-hiene metamorfozând popoare-păduri în chibrituri («Într-un alean rapace / și zoaie de zidit, / ce greier green mai face / pădure din chibrit/» - Un imposibil greier green, p. 38), încât «sublimul geme de sub scheme» (p. 52), sau „proiecte“, pe când „ruga
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Toate Articolele Autorului Pune gândul să mai pască Iarbă verde, nu doar iască, Dacă vrea dă-i un bilet Și-o adresă din concret! Cailor ce mai nechează Și mă țin în noapte trează Dă-le miriști înflorite, Nu doar hamuri, greu plătite. Pune taxe iar la vamă, Când lumina se destramă Prin genunchi de rugăciune Vine gândul bun în lume. Când stă tolănit pe frunte Are-n noapte riduri multe, Dimineața fuge-n meri Și - amiroase a primăveri. Pune gândul
GÂNDUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369561_a_370890]
-
Măcar să bem cotnarul lumii tot învinși, nemîngîiați și fluierînd. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 din aprilie 1940 și în „PREPOEM” an I, nr. 10 din aprilie 1940 SCRISOARE SCURTĂ Bunul meu prieten, n’am nici un câine ca să facă ham! Nicio mâță oarbă ca să țipe la soboli și la aceste clipe. N’am un greer mic în grindă veșnicia’n cîntec să aprindă. N’am un strop de seu, o lumînare ca să-ți scriu misivă mare. Iată un bătut de
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Limba cea mai dulce-amară Slovei lumii i-a dat zorii, Prima, multimilenară Din adâncuri de istorii. Limba ce de dor și ducă Doinele o plâng și-o cântă, Graiul unic ce usucă Inima în două frântă... Limba fără frâu și hamuri Leagă inimi printre gratii, Neamul rupt în două neamuri, Patria în două patrii... Limba noastră din vecie De vechi cronici și balade, Ruptă cu nemernicie, E iar una, dadă, bade! Limba sfântă ne unește, Cât de veche-i, parcă-i
EMINESCU SE-NTREGEŞTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353317_a_354646]
-
alăturară mai multe alaiuri de nuntă, cu miri și mirese, vornicei, tarafuri de lăutari, toți în căruțe frumos împodobite, cu coviltire de salcie înflorită, cu liliac și bujori pe la loitre, spițele roților cu brebenei și viorele , trase de căluți cu hamuri de mătase țintuite cu bujori, lalele și zambile. În căruțe, flăcăi și fete mari chiuiau și dansau în cântec de vioară și țambal. Întreba câte un bătrân mirat: - Încotro, măi nebunaticilor? - La nunta lui Mărțișor! Hai cu noi, tăicuță! Și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea pentru animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Toate Articolele Autorului Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, când plecam la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau dacă, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
nu priveam decât coada calului care se mișca nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncam hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, îi spuneam: -Și acum, între noi tataie, spune-mi ce făceam eu când eram mică?! Tataie își trecea mâna noduroasă prin părul
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
voiai să te urci pe cal. Am respirat ușurată. -Și?! Asta înseamnă că nu mă urcați?! l-am întrebat. -Cine îndrăznea să te dea jos? Mi-a răspuns mirat. Tac-tu te ținea pe cal, iar eu îl plimbam de ham și o chemam pe măicuța mea în ajutor, dar nu mă putea ajuta sărăcuța, pentru că a murit când eram mic. Tu știi că nu mi-o amintesc nici pe ea și nici pe taica? Mă uitam la el cu milă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
alți leproși, bine instruiți dar de intenții criminale, care au denigrat și defăimează mereu națiunea, frumoasa și tradiționala literatură românească. Alături de cei lucizi a sesizat fenomenul distructiv și Octavian Curpaș. Aveam și avem nevoie de o literatură nouă. La acest ham greu s-au îngămat prin Canada câțiva scriitori cu care ne dăm bună ziua prin cotidian. Și mă rezum doar la perimetrul canadian fiindcă scriitura mea nu se propune a fi o teză de doctorat. Semnalul de alarmă l-a tras
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească pe mamaia și nici pe mine, a deschis porțile mari și a dus-o de ham pe „Fetița”, până în drum. A tras porțile nervos în urma noastră, înjurându-le pentru că se împiedicau și s-a urcat lângă mine. Tăceam amândoi și ne legănam în galopul calului. Din când în când, îi trăgea Fetiței câte un bici pe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau daca, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte îmi dădea hamurile. Mânam calul spre drumul „Teilor” și de acolo, de-a lungul căii ferate, până unde își avea pământul. Nu știu dacă îl duceam eu pe cal spre pământul nostru sau daca, după atâția ani, nu-l cunoștea singur, mai bine
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... XIII. GLORIE COPILĂRIEI I, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul I PRIMII PAȘI AI
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
Janet Nică , publicat în Ediția nr. 295 din 22 octombrie 2011. VRREAUU! Vreau să fiu STĂPÂN! Nu aveți nevoie de un Șef? Sunt cel mai liber Lider.Știu să poruncesc, să domin, să privesc de sus, să mușc,să latru.Ham orgoliu, ham ambiț, ham tot ce-i lipsește unui om de rând.Ham în vene albastru de Voroneț.Ham oroare de muncă, de efort, de transpirație.Ham toate calitățile unui stăpân. Știu să tai speranțe, să jignesc, să pun la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]