309 matches
-
jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul povestitorului. ― Da, dar până la urmă tot și-a dat în petec. La plecare, a rămas puțin în urmă și i-a șoptit hangiței: „Diseară trec pe la tine”. Irinuța numai n-a căzut din picioare când a auzit. I-a venit însă un gând salvator... „Nu. Nu se poate, fiindcă...” „ De ce nu se poate?” - a întrebat jandarul. „Ei... Nu știi că femeile mai au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-l îngropăm... mamă Irinuță”. „Da’ unde, băiete? Undeee?” - a întrebat ea, frângându-și mâinile. „Întâi, hai să-l îmbrăcăm și ne-om mai gândi”. S au chinuit multă vreme până au reușit să-l îmbrace. Când au terminat treaba, hangița a întrebat din nou, printre lacrimi: „Spune, Petruță, unde putem să-l îngropăm?” „Știu un loc în pădure, sus în deal, da’ nu-l pot duce așaaa... în spate. Doar cu sania, că-i departe... „Și nu s-a cunoaște
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
una din dimineți, jandarul, însoțit de un străin, s-au oprit în poarta hanului. Au venit cu o trăsură. „Bună dimineața, Irinuță. Ești singură? Unde ți-i bărbatul?” - a întrebat jandarul. „Unde să fie? Cu treburi pe la Huși” - a răspuns hangița, albă ca varul. „De când este plecat?” - a întrebat-o străinul. „Apoi ar cam fi vreo săptămână. „Și cu ce a plecat, fiindcă l-am văzut pe băiat ieșind cu căruța din curte?” - a intervenit jandarul. La auzul acestei întrebări, Irinuța
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină fuga încoace” - i-a poruncit jandarul hangiței. „Petruțăăă! Petruțăăă! Vino încoaceee!” - l-a strigat hangița... Băiatul a privit spre trăsură. La început nu și-a dat seama despre ce ar putea fi vorba. Când însă l-a văzut pe jandar, s-a speriat. „Cred că știu de ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină fuga încoace” - i-a poruncit jandarul hangiței. „Petruțăăă! Petruțăăă! Vino încoaceee!” - l-a strigat hangița... Băiatul a privit spre trăsură. La început nu și-a dat seama despre ce ar putea fi vorba. Când însă l-a văzut pe jandar, s-a speriat. „Cred că știu de ce au venit după mine... Doamne! Ce să fac
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iute armăsarul cel sur și, cât ai clipi, se afla deja călare pe el. Abia când cal și călăreț dispăreau în codru, jandarul a dus pușca la ochi și a tras un foc de armă. De ce? Numai el știa... Speriată, hangița și-a dus mâinile la ochi și a început să plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii, lângă prăpastie. La câțiva pași se vedea o foaie de cort întinsă, care părea că acopere ceva... Au coborât din trăsură. Un miros puternic de hoit a făcut-o pe hangiță să-și ducă mâna la nas... „Vino mai aproape” - a invitat-o străinul, ridicând foaia de cort... De ar fi văzut un pluton de execuție cu puștile îndreptate spre ea și nu ar fi reacționat așa cum a făcut-o în fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dus mâinile la ochi și, cu un icnet de spaimă, s-a întors cu spatele. Străinul o urmărea cu atenție. „Întoarce-te cu fața și spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spune dacă recunoști vreunul dintre aceste două cadavre?” - a poruncit străinul, nescăpând-o din ochi. Hangița s-a întors doar pe jumătate... A privit la cadavre, dar nu a spus nimic. „Ei? Vorbește! I-ai recunoscut?” - a îndemnat-o jandarul. Hangița a scâncit și, cu mâna la nas, a răspuns: „Îmmm... Daaa... Unul este soțul meu și celălalt esteee...” „Cine?” - a întrebat străinul, răstit. „Unnn...” „Cine?” - a întrebat-o din nou străinul, cu voce aspră. „Și unul care venea...” „Când venea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în când”. „Cine era?” „Nuuu... Nu știu”. „Asta o știm noi. Era șeful lotrilor din codru și amantul tău. Dar, deocam dată e deajuns. Mergi cu noi la poliție și acolo ai să vorbești mai mult.” La auzul acestor cuvinte, hangița a început să plângă în hohote. „Dumneata mergi și caută-l pe băiat” - i s-a adresat străinul jandarului... Ce s-a întâmplat mai departe, nu vă pot spune... ― Eu cred că trebuie să-i mulțumim camaradului nostru pentru o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se poate zbura în artă cu o sensibilitate pedestră. Când i se naște un fiu, orice bărbat e ca Napoleon după Austerlitz. Lipsa de gust - o infirmitate de care suferă întotdeauna alții. Se îndrăgostesc unii de literatură ca de o hangiță nurlie. În cazul mediocrilor și iluziile sunt pitice. Iluziile continuă să fie balsamul tuturor disperărilor. Luptăm împotriva nedreptății precum Rosinanta cu muștele. Iluziile sunt necesare, dar ca sarea în bucate, nu ca mărgăritarele în orez. Ne străduim din răsputeri să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Iașul ista-i mare și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Cu zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zâmbetul pe buze, pasul a devenit deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cățărat pe-o scară de incendiu, fără să-mi dea voie măcar la un pipi, pentru a-și exersa el nu știu ce procedeu literar răsuflat? Mi-a băgat În pat zeci de vampe, curviștine virtuale, spioane, secretare, lucrătoare la poștă, dansatoare, hangițe, ba chiar și o plăpumăreasă. Nu mai rezist! Sunt și eu om. — Spune-mi, dragul meu, experiența cu clonele a fost chiar atât de traumatizantă? Întrebarea ei mi-a readus brusc În memorie pijamaua din cerculețe roșii care-mi venea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de școală, era Într-a opta și maculatorul Își merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă, Înconjurat de blânde și nevinovate rumegătoare. În fiecare după-amiază, zile Întregi În vacanțe, Leac imagina scene de sex În care domnițele, hangițele și cumetrele Decameronului făceau lucruri pe Boccaccio nu Îndrăznise să le descrie. Cu țărăncuțele lui Rebreanu Îi venea cel mai ușor să-și facă de cap, erau din zonă, din Năsăudul unde va face și el liceul. Însă furia erotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
înfățișarea, scoțându-l în lume... De unde până unde s-a ajuns la numele pe care îl poartă și astăzi? Cei care i-au dat acest nume au fost urmașii lui Toader Luca, Costache Luca și cu nevasta lui “Coana Tinca”. Hangița era o femee aprigă, dar bună gospodină. Ea punea dinaintea fiecărui mușteriu, pe un talger de lut ars, trei sarmale făcute gospodărește! Acestea erau “din partea casei”, cum merge vorba. Și uite așa, încet-încet, de la “Hanul Cotiugaragiilor”, cum era cunoscut într-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]