KorAP: Find »[drukola/base=hangiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...30 >

748 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

buzunarul de la șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră. Era bătrân și Înalt. Se uită la John. Chiar că e obosit. Da, ne-am trezit devreme. — O să vreți să mâncați mai repede? Da, oricând. Ce-aveți de mâncare? Păi, orice. O să v-aducă fata meniul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se trezi. Meniul era scris cu cerneală pe un carton așezat pe un stativ de lemn. — Uite, au Speiserkarte, Îi spusei lui John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă-sa. — Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște animale. Ce vreți să spuneți? — N-o să vă vină să credeți. N-o să credeți ce-a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să vă vină să credeți. Franz, vino-ncoace, Îi spuse hangiul paracliserului. Paracliserul Își luă sticla mică de vin și paharul și veni la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să vă vină să credeți. Franz, vino-ncoace, Îi spuse hangiul paracliserului. Paracliserul Își luă sticla mică de vin și paharul și veni la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu degetul. — Vă mai cer un vin la sfert? — Bine. — Înțelegeți dialectul? Întrebă hangiul. — Nu. — Despre ce-i vorba? Întrebă John. — Vrea să ne povestească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu degetul. — Vă mai cer un vin la sfert? — Bine. — Înțelegeți dialectul? Întrebă hangiul. — Nu. — Despre ce-i vorba? Întrebă John. — Vrea să ne povestească ceva despre țăranul pe care l-am văzut că umplea groapa când am intrat În oraș. — Lasă, oricum nu pricep nimic. Vorbesc prea repede pentru mine. — Țăranul ăla, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Întrebă John. — Vrea să ne povestească ceva despre țăranul pe care l-am văzut că umplea groapa când am intrat În oraș. — Lasă, oricum nu pricep nimic. Vorbesc prea repede pentru mine. — Țăranul ăla, pe care l-ați văzut, spuse hangiul, și-a adus azi soția ca s-o Îngroape. Ea de murit, murise În noiembrie, anu’ trecut. — În decembrie, Îl corectă paracliserul. — Nu contează. În fine, a murit În decembrie și el i-a Înștiințat pe cei de la comună. — Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Păi, ai face bine să afli, spuse preotul, acoperind-o la loc. Olz nu zicea nimic. Preotul se uită la el. Olz se uita și el la preot. „Vreți să știți?“ „Trebuie să știu“, spuse preotul. — De-aici Începe, spuse hangiul. Fiți atenți. Zi mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
preotul. „Nu știu“, zice Olz. „Și făceai asta des?“ „De fiecare dată când mă duceam să lucrez noaptea-n hambar.“ „Foarte urât ce-ai făcut“, Îi zice preotul. „Îți iubeai nevasta?“ „Ja, o iubeam. O iubeam tare.“ — Ați Înțeles? Întrebă hangiul. Ați Înțeles ce i-a făcut lu’ nevastă-sa? — Da, am prins ideea. — Da’ noi mâncăm ceva? Întrebă John. — Fă tu comanda, Îi spusei. Și credeți că e adevărat totul? Îl Întrebai pe hangiu. — Sigur că e. Țăranii ăștia-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
O iubeam tare.“ — Ați Înțeles? Întrebă hangiul. Ați Înțeles ce i-a făcut lu’ nevastă-sa? — Da, am prins ideea. — Da’ noi mâncăm ceva? Întrebă John. — Fă tu comanda, Îi spusei. Și credeți că e adevărat totul? Îl Întrebai pe hangiu. — Sigur că e. Țăranii ăștia-s niște animale. Și-acum unde s-a dus? — S-a dus să bea la colegu’ meu, la Löwen. Nu voia să bea cu mine, spuse paracliserul. — Nici cu mine nu voia să bea, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl văzu cum se reculege cu mâinile împreunate, rostind o scurtă rugăciune de mulțumire, de îndată ce hangiul îi aduse la masă cana cu vin și un vas mare plin cu bucăți de miel fript. Chiar și Metronius rămase uimit și nu putu să-și rețină un zâmbet. — Văd că ești un om de mare credință, comentă, făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

în grajd, îi dăduse grăunțe, ș-acuma ședea c-o mână-n șold, cu cușma plesnită cam pe-o ureche. Petrișor, ca totdeauna, poposise pe la crucile drumurilor, și-i sticleau ochii. Se uita din vreme în vreme, pe furiș, la hangiu, când îl vedea că-și scoate în prag capul mare plin de păr aspru. — Măi frate! știi de ce-am venit eu aici, la hanul ista? zicea el cu oarecare fală. Eu aici n-am fost de când sunt, dar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i lucru curat... Boieru a văzut ziua pe hangiță, și zice că-i româncă, iar de cum se înserează iese un ungur hangiu în loc de Anița ceea, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate niciodată... Să vedem ce are să zică ciocoiul? că eu de temut nu mă tem... Cum păși lângă prag, ușa grea se deschise și obrazul bărbos al hangiului i se puse dinaintea ochilor. Auzi glas gros: Mă rog, dumneata pleci la vreme așa de târzie? —Plec, zice Petrișor Dămian, mă duc să spun boierului cum a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
vreme de noapte... Petrișor s-a dus la grajd, și-a luat calul, l-a închingat frumos, a încălecat ș-a pornit în buiestru spre Cornul Caprei. Într-o vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu de ce mă teme. Și-a întors calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
auzi dinlăuntru: —Vra să zică te-ai întors dumneata... M-am întors! răspunse Petrișor Dămian, și ușa se închise singură, fără zgomot. Atunci slujitorul de la Cornul Caprei văzu că obloanele odăii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

puternic, astfel că murdăriile erau constant cărate spre râu și împrăștiate prin mii de canale afluente. Unele hanuri au peste o sută douăzeci de camere, spațioase și dând toate spre coridoare. Încăperile sunt închiriate complet goale, fără un pat măcar, hangiul procurându-le clienților doar o pătură și o rogojină pentru a dormi, și lăsând în grija lor să-și cumpere singuri de mâncare spre a o da la gătit la bucătărie. Mulți se mulțumesc cu acest aranjament, căci hanurile nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă pentru noapte. În loc de câteva zile, am rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-aveam să-mi părăsesc odaia decât spre sfârșitul acelui an. La început a fost cât pe ce să mor de pneumonie și, abia refăcut, a fost rândul piciorului să-mi dea bătaie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]