426 matches
-
Mezinul unei familii de mici proprietari, B. a absolvit în 1899 Școala Militară, urcând apoi în ierarhie până la gradul de viceamiral. Debutează în 1897, cu versuri, la „Adevărul literar”. Poezii și, rar, câte o schiță îi apar în „Povestea vorbei”, „Harfa”, „Carmen” și „Ovidiu”. Versurile vor fi strânse în placheta Surprize (1900). Semnând și Ioan Bălănescu-Danubian, I. B. Danubian și Danubian, B. colaborează apoi la „Tribuna liberală” (Galați), „Noua revistă olteană”, „Presa” (Giurgiu), unde publică în foileton Schițe marine. Ziarul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285574_a_286903]
-
Dacia” din București, iar editorial în 1962, cu Noapte bună, Mister Dollar!, piesă de teatru într-un act. Publică, în afară de teatru (Cursa de șoareci, 1970), cărți de versuri (Întoarcerea în anotimp, 1968, Ispititoarea pasăre de foc, 1975, Pe-o invizibilă harfă percuții, 1976, Clipa când orele tac, 1979, Ceremonia cuvintelor, 1986) și de proză (Spirală, 1969). Din perioada studenției la Sibiu există mărturii (în corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu) că ar fi frecventat Cercul Literar. A colaborat la „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
fără a produce totuși discrepanțe. SCRIERI: Noapte bună, Mister Dollar!, București, 1962; Puii nu zboară singuri, Cluj, 1963; Întoarcerea în anotimp, București, 1968; Spirală, București, 1969; Cursa de șoareci, Bistrița, 1970; Ispititoarea pasăre de foc, București, 1975; Pe-o invizibilă harfă percuții, București, 1976; Clipa când orele tac, București, 1979; Ceremonia cuvintelor, Cluj-Napoca, 1986; Ultimele cuvinte, Cluj-Napoca, 2001; Alternativă cu Fata Morgana, Cluj-Napoca, 2001; Teatru, I-II, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Ion Manițiu, „Omul de la miezul nopții”, TR, 1966, 19; Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
5; Nae Antonescu, „Ispititoarea pasăre de foc”, F, 1975, 6; Paul Dugneanu, „Ispititoarea pasăre de foc”, RL, 1975, 29; Virgil Mihaiu, Muzica rememorării, ST, 1975, 9; Victor Felea, „Ispititoarea pasăre de foc”, TR, 1975, 46; Ion Maxim, „Pe-o invizibilă harfă percuții”, O, 1976, 16; Gheorghe Lateș, „Ispititoarea pasăre de foc”, CRC, 1976, 20; Nae Antonescu, Fantezie și lirism, T, 1976, 12; Poantă, Radiografii, I, 211-213, II, 110-112; Steinhardt, Critică, 97-100; Felea, Aspecte, III, 34; Tașcu, Poezia, 176-179; Poantă, Dicț. poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii/în acest glas străveziu ca un acvariu”, „laptele clatină o cădelniță de-arome”, „au adormit gârlele ca harfe”, „sufletul s-a umplut ca o orgă”, „în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași/ Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră”, „uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor”, „arborii/își întind gâtul precum câinii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?" (Odin și Poetul). "O văd / Pentru întâia dată acum înălțată / Prin părul tău ca o coroană mândră...", zice poetul și trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lirica lui N. se păstrează într-o zonă a reveriei, întoarsă acum spre sentimentul iubirii și adorația trubadurescă pentru femeie, versul conservând unele irizări suprarealiste. Câteva culegeri de versuri din anii ’80 - Păsări de fum (1982), Arbori cu aripi de harfe (1986), Fata pescărușului (1988) - readuc în atenție un poet substanțial. SCRIERI: Cartea cu grimase, Craiova, 1933; Metamorfoze, București, 1934; Spre țara închisă în diamant, București, 1937; Femeia de aer, București, 1943; Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956; Cartea cu oglinzi, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Să ne iubim visele, București, 1967; Stăpâna viselor, pref. Miron Radu Paraschivescu, cu un portret de Jules Perahim, București, 1968; Păstorul de umbre, București, 1971; O lăută de frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998; Tristețea firului de iarbă, București, 1999; Glorie tăietorului de lemne, pref. Ion Cocora, București, 2000. Traduceri: Jan Weiss, În țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
mării, TMS, 1978, 3; Liviu Călin, Euforie imagistică, SPM, 1978, 377; Grigurcu, Poeți, 432-435; Mara Nicoară, „Păsări de fum”, RL, 1983, 27; Simion, Scriitori, III, 62-65; Liviu Papadima, „Păsări de fum”, TBR, 1984, 267; Emil Manu, „Arbori cu aripi de harfe”, RL, 1987, 6; Gina Modoranu, Eterna avangardă, CL, 1998, 7; Ion Pop, Poezia lui Constantin Nisipeanu, VTRA, 1999, 1; Dicț. scriit. rom., III, 472-473; Popa, Ist. lit., II, 450-451; Firan, Profiluri, II, 122-124. E.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
ilustrații de Florica Cordescu, București, 1967; Hanibal, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1972; ed. bilingvă, tr. Ion Miloș, pref. Aurel Martin, București, 1981; Surâsul Hiroșimei și alte versuri, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1973; Scrieri, I-II, București, 1974; Harfa și minotaurul, pref. Lucian Raicu, București, 1977; Groapa cu lei - The Lion’s Den, ed. bilingvă, tr. Andrei Brezianu, pref. Lucian Raicu, București, 1980; Arma secretă, București, 1980; Deasupra zilei, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1981; Poezii, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
cele care caracterizează sistemele biologice. Și noi ne-am ocupat de analiza fractală sugerând că structuri de fractali pot fi puse în evidență în cazul agregarii eritrocitelor pentru om și unele animale. Pentru calculul dimensiunii fractale noi am folosit programul HarFA (Harmonic Fractal Analysis) care este o formă modificată a metodei Box-Counting. Aspectele descrise mai sus sunt independente de dinamica particulară și astfel de modele pot fi aplicate oricărui organism.
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
iunie Ploaie torențială. Ora 9 singur la biserică, mai târziu la Stöhr. Ora 12½ 14 persoane la masă. După-amiaza furtună îngrozitoare, care ține două ore. Ora 6 baronul von Mayer la mine, l-am invitat la masă. Seara muzică la harfă și pian până la ora 10½. Baronul Mayer trebuie să plece în străinătate. Luni, 3 iulie/21 iunie Vreme ploioasă. La castel, dejunat în pavilionul de vânătoare, răcoare. Promenadă la prima cascadă. Ora 5 înapoi la mănăstire. Seara jucat whist. Ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele nevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Lumina este cea care dă contur formelor și tot ea creează umbrele, impregnînd decorul de atmosfera irealului sideral. în călătoria sa astrală, magul călător prin stele întîlnește un călugăr rătăcitor ce intonează o melopee tristă pe coardele ruginite ale unei harfe de aramă. Orfeu inutil, bîntuind prin temple pustii din care zeii au dispărut, călugărul strînge în coarde toată durerea universului, dar raze luminoase îi mîngîie fruntea și îl alină în vis, un vis de înger: (Povestea magului călător în stele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
de ciocolată amăruie Lindt. Pe noptieră - o ediție completă Bacovia, tipărită pe foiță de Letea. Semnul de carte mângâie pagina la care ziaristul poate citi resemnat: „Când orice se vinde,/ Când orice e marfă -/ Trezește un sunet bătrân/ Din antica harfă”. Episodul mătrășirii dlui Turturică încheie un spectacol jalnic, în care nici una din părțile implicate nu a ezitat să se facă de băcănie - nici o aluzie la circul de la România liberă. Ringier și-a acordat reacțiile față de echipa editorială mai mult în funcție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul, harfa ("aruncarea harfei în mare implică un destin tragic al civilizației"), ochiul mării etc. Urmărind în paralel acest imaginar la Baudelaire, Mallarmé și la poetul nostru, Paul Iruc se vede îndreptățit a constata că "Eminescu este poetul cel mai profund al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul, harfa ("aruncarea harfei în mare implică un destin tragic al civilizației"), ochiul mării etc. Urmărind în paralel acest imaginar la Baudelaire, Mallarmé și la poetul nostru, Paul Iruc se vede îndreptățit a constata că "Eminescu este poetul cel mai profund al orfismului european
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată ca prin minune de flagelul filoxerei și cu butuci centenari de viță veche românească, iar În pragul unui birtuleț cu fleici și cu mititei, un tânăr și solitar cântăreț din harfă, rămas pe-aici, desigur, din vreo cetate grecească a Istrului de acum două mii de ani, când, tot pe aici pe-aproape, În vechea Tracie, se născu și trăi Orfeu, fiu al lui Apolo și al preaînvățatei muze Clio, soțul neconsolat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de acum treizeci de ani, care ne intimida pe mine, pe prietenii mei poeți și [pe] toată lumea de pe plajă doar numai prin prezența ei prestigioasă, tulburătoare, cum și prin tăcerile ei suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiecare la datoriile noastre. Deși plecarea la Kogălniceanu a fost făcută cu oarecare discreție, la întoarcerea la arhiepiscopie se știa totul. Cineva din cei apropiați parohiei au și informat autoritățile bisericești despre acest lucru. Pr. Anton Demeter 26.07.1997 Harfa cu zece strune spre a cânta Domnului cântarea sfințeniei „Deus, canticum novum cantabo tibi: in psalterio decachordo psalm tibi” „Dumnezeule, cântare nouă îți voi cânta, în harfa cu zece strune îți voi psalmodia...” (Ps 143) În acest scop este necesar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și informat autoritățile bisericești despre acest lucru. Pr. Anton Demeter 26.07.1997 Harfa cu zece strune spre a cânta Domnului cântarea sfințeniei „Deus, canticum novum cantabo tibi: in psalterio decachordo psalm tibi” „Dumnezeule, cântare nouă îți voi cânta, în harfa cu zece strune îți voi psalmodia...” (Ps 143) În acest scop este necesar: I - Să ne convingem că trebuie să devenim sfinți cu orice preț, căci Domnul nostru Isus Cristos ne zice: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
filozofia sa, printr-o elaborare foarte personală, devenea pictură sau poezie; un Platon cu inimă de La Fontaine, își construise ideea unei perfecțiuni care îl împiedica să încheie ceva. În manuscrisele găsite după moartea lui, spune într-un loc: „Sunt o harfă eoliană care scoate câteva sunete frumoase, dar care nu execută nici o melodie.“ Doamna Victorine de Chastenay pretindea că avea aerul unui suflet care întâlnise din întâmplare un corp și care făcea și el ce putea: definiție fermecătoare și adevărată. Aș
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
străduță din cartierul evreiesc din orașul vechi. Aici se află un mic muzeu privat, pe două etaje. El reconstituie minuțios viața cotidiană și accesoriile templului lui Solomon din jurul incintei Templului, "prezența lui Dumnezeu și inima națiunii": lopata din argint pur, harfa cu douăzeci și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic pe profan: el reface
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]