256 matches
-
Turnu Severin. Profesează doar șase luni, principala ocupație fiind cea de expert oenologic. În 1930 fusese cooptat în conducerea Teatrului Național din Iași și în 1934 se angajează ca funcționar la Fundațiile Regale. Debutează în 1916, cu versuri, la „Capitala”, hebdomadarul lui Ion Th. Florescu, devenind apoi unul din principalii colaboratori ai revistei „Viața românească”, din al cărei cerc face parte, nutrind pentru „domnul Ibrăileanu” un adevărat cult. Mai scrie la „Versuri și proză”, „Însemnări literare”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
devine mai intensă din 1894, când câștigă, prin votul cititorilor, concursul pentru postul de secretar de redacție la revista „Vieața” și este din ce în ce mai solicitat în calitate de secretar de redacție la „Vieața nouă”, iar în 1899-1900 - ca redactor, împreună cu Artur Stavri, la hebdomadarul „Pagini literare”. Din martie 1905, timp de doi ani, lucrează alături de soția sa, Constanța Hodoș, care întemeiase publicația bilunară „Revista nouă”. În 1906 devine, împreună cu G. Coșbuc, director al revistei „Vieața literară”, de care amândoi se despart un an mai
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
doua este că erorile teoretice și monstruozitățile practice, rezultate din ele, au ieșit la iveală foarte tîrziu, militanții comuniști ai revoluțiilor din ultimul secol ignorîndu-le sau desconsiderîndu-le. Am recitit întîmplător un "dialog" al lui Benedetto Croce, publicat în 1911 în hebdomadarul florentin La Voce, reluat în 1914 în Cultura e vită morale de la editură Laterza. N-am idee ce carieră internațională a făcut acest text (modă în publicistica a dialogului așa zicînd platonician o știm și de la tînărul E. Lovinescu, și
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
o perioadă de sărăcie, în care Alexandrine este obligată să îndeplinească diverse munci pentru a reuși să se întrețină. Liberalizarea presei în 1868 îi permite să participe activ la dezvoltarea ei. Cu ajutorul prietenilor lui Manet, Zola contribuie la noul ziar hebdomadar republican "La Tribune", unde își pune în practică talentul de polemist prin creațiile sale de satiră fină antiimperială. Atacurile sale cele mai acide îndreptate împotriva celui de-al Doilea Imperiu sunt publicate însă în "La Cloche". Deși prea puțin entuziasmat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
În acea perioadă, caricaturile erau tipărite cu precădere în formă de broșuri sau foi volante (flyere) și vândute ca atare în librării și magazine de artă sau în specifice almanahuri de gen. Abia în 1820 se petrece permutarea caricaturii spre hebdomadare datorită extinderii capacității tipografice și a proliferării publicațiilor jurnalistice. Caricaturile realizate de William Charles apăreau cu regularitate în aceste timpurii publicații, înfierând cu un umor spumos, atitudinile ipocrite și oportuniste ale funcționarilor publici. Alegerea președintelui american Andrew Jackson, cu tot
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
funcționarilor publici. Alegerea președintelui american Andrew Jackson, cu tot arsenalul sau atitudinal și fizionomic a oferit subiecte fără limita caricaturiștilor. Cei rămași necombatanți în timpul războiului civil, așteptau acasă informații de acuratețe și la timp cu privire la desfășurarea evenimentelor de pe front. Aparițiile hebdomadarelor au devenit pentru prima oară în istorie o sursă importantă și necesară de informare, esențială pentru milioane de oameni. Tipografiile și redacțiile ziarelor au cunoscut în aceasta perioadă o dezvoltare fără precedent. Scenele descriptive a situației de pe front erau la
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
grupare literară a veacului al XIX-lea, reunind marile personalități ale timpului. În 1865 Caragiani devine membru al Junimii unde este coleg cu persoane ilustre ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. Va frecventa regulat ședințele hebdomadare ale Junimii timp de 20 de ani. Ține și câteva conferințe în cadrul 'prelegerilor populare' ale Junimii. Junimiștii, faimoși prin felul în care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
său conflict cu France 5 datează din septembrie 2003. El reușește să impună acestui canal de televiziune un documentar consacrat tratamentului mediatic al afacerii Allègre în locul propriei sale emisiuni. El continuă să publice în "Le Monde" cronicile sale, care devin hebdomadare. În octombrie 2003, este concediat după publicarea cărții sale "Le Cauchemar médiatique", în care deplânge că direcțiunea ziarului "Le Monde" nu răspunde criticilor adresate împotriva ei de către autorii cărții "La Face cachée du Monde". În ultima sa cronică ("Une chronique
Daniel Schneidermann () [Corola-website/Science/306533_a_307862]
-
Club România. 1990: "Utopia posesiunii" Transcrieri disperate (poezii), Editura Junimea, Iași (premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din Moldova.); 1992: "Fără întoarcere" (poezii), Editura Institutul European, Iași (Premiul anului 1992, atribuit de singură revista de poezie din România: POESIS. Principalul hebdomadar literar - ROMÂNIA LITERARĂ - îi dedică două cronici succesive); 1992 : "Convorbiri euharistice" dialoguri cu Petre Tutea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, Editura Institutul European, Iași, 1992 (volum distins cu premiul pentru publicistica al revistei „Cronică”) 1993: "Poesis / Elf lyrische
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
din est, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial și revizionistă față de responsabilitatea regimului național-socialist. A fost redactor șef la gazeta "Deutsche konservative Zeitung", a colaborat și la unele reviste și ziare considerate radicale de dreapta, ca, de pildă, hebdomadarul berlinez Junge Freiheit, publicația "Ostpreußenblatt" și revista naționalistă austriacă "Zur Zeit". Dénes era adversar declarat al art. 130 din Codul penal german, relevant pentru cazurile de negaționism și revizionism, susținând că respectivele prevederi de lege restrâng libertatea opiniei și a
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
În 1875 Goldfaden a plecat la München cu gândul să studieze acolo medicina. Dar până la urmă a părăsit Germania pentru Lvov (în Galiția), pe atunci în Austro-Ungaria, unde s-a pus iarăși în legatură cu Linetski, care devenise acolo redactorul hebdomadarului în idiș „Isrulik”, publicație apreciată, dar pe care autoritățile țariste au închis-o curând. În 1876 Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
Dan Amedeo Lăzărescu a fost unul dintre inițiatorii reînființării Partidului Național Liberal la data de 22 decembrie 1989 și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL în perioada 1990 - 1997. În 1990, Dan Amedeo Lăzărescu a refondat publicația „Liberalul” (devenit hebdomadar), care avut o apariție regulată până la finele anului 1992 și sporadică până în 1994. Dan A. Lăzărescu fost ales de două ori în Parlamentul României fiind deputat de București între 1990-1992 și senator de Timiș între 1996-2000. În calitate de membru al Adunării
Dan Amedeo Lăzărescu () [Corola-website/Science/305681_a_307010]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 31 octombrie 1903 și în revista Strand Magazine din noiembrie 1903, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Constructorul din Norwood () [Corola-website/Science/323913_a_325242]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a patra povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 26 decembrie 1903 și în revista Strand Magazine din ianuarie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Biciclistul singuratic () [Corola-website/Science/324004_a_325333]
-
Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul de vineri", „Nord magazin", „Hora locală" și ,eMaramureș". Rubrică de parodie în: „Luceafărul" (1994-2000), „Archeus" (din anul 2000), „Steaua" (2000-2002), „Ziua literară" (2000-2004), „Familia" (din 1998), „Poesis" (2002-2014), „Mișcarea literară" (din 2004), „Poezia" (din 2006), „Oglinda literară" (2007-2008
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
dintre cele mai credibile și mai captivante ziare de limba română - "Flux", care ulterior s-a devizat în două ediții: "Flux - Cotidian Național" (cu 5-6 apariții în săptămână) și "Flux - Ediția de vineri" (săptămânal). În noiembrie 1999, fondează un nou hebdomadar - "Jurnal de Chișinău" , care de asemena captează repede simpatia și încrederea cititorilor, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-șef, Val Butnaru a adunat în jurul "Jurnalului de Chișinău
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
acest motiv mulți ani în Israel creația sa nu a fost învățată în școli, alături de cea a lui Bialik, Chernihovski, David Shimoni și a altora. Între anii 1926-1936 a redactat săptămânalul literar "Ktuvim", iar în anul 1933 Shlonsky a întemeiat hebdomadarul literar "Turim", identificat cu grupul literar "Yahdav", din care făceau parte poeți ca Nathan Alterman și Lea Goldberg. Ca redactor, Shlonsky a permis unor poeți începători să-și publice versurile în revista lui. Poeta Dalia Ravikovich s-a numărat printre
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
Eitan (care și-a vândut partea sa la sfârșitul anilor 1950). Avneri a transformat publicația într-una de mare tiraj, cu mare răsunet în opinia publică israeliană. El a condus revista vreme de 40 ani. La sfârșitul anilor 1980 popularitatea hebdomadarului a scăzut considerabil și în anul 1990 Avneri l-a vândut. La scurt timp după aceea și-a încetat cu totul apariția. Uri Avneri a făcut din „Haolam Hazè” o publicație combatanta și de anchete jurnalistice, înmulțindu-i difuzarea și
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 27 februarie 1904 și în revista Strand Magazine din martie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, iar ulterior în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din
Peter „Cel Negru” () [Corola-website/Science/325489_a_326818]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a cincea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 30 ianuarie 1904 și în revista Strand Magazine din februarie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a opta povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 30 aprilie 1904 și în revista Strand Magazine din mai 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Cei șase Napoleoni () [Corola-website/Science/323865_a_325194]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și prima povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 26 septembrie 1903 și în revista Strand Magazine din octombrie 1903, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
ale lui Șir Arthur Conan Doyle și prima povestire din volumul "Ultima reverența". Ea a fost împărțită în două părți, întitulate "Neobișnuită experiență a domnului John Scott Eccles" (în ) și "Tigrul din Sân Pedro" (în ). Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 15 august 1908 și în revistă Ștrand Magazine din august și septembrie 1908 sub titlul colectiv "O amintire a domnului Sherlock Holmes" (în ), cu ilustrații de Arthur Twidle. Ea a aparut apoi în volumul ""Ultima
Aventura din Wisteria Lodge () [Corola-website/Science/324168_a_325497]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a patra povestire din volumul "Ultima reverență" (respectiv a cincea în edițiile americane ale acestui volum). Ea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 22 noiembrie 1913 și în revista Strand Magazine din noiembrie-decembrie 1913, cu ilustrații de Walter Paget, apoi în volumul ""Ultima reverență"" (în ) editat în anul 1917 de John Murray din Anglia. Doctorul Watson primește vizita
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șaptea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în hebdomadarul american Collier's Weekly din 26 martie 1904 și în revista Strand Magazine din aprilie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia
Aventura lui Charles Augustus Milverton () [Corola-website/Science/325031_a_326360]