628 matches
-
un exemplu mai puțin uzitat, iată un filozof german, Bardili, contemporan cu Hegel și care a elaborat un sistem înrudit cu al acestuia, dar cine în afară de specialiști (specialiști, nu filozofi) îl mai citește? N-a avut stil, în vreme ce marea construcție hegeliană cu toate asperitățile și impedimentele ei are un stil de catedrală. De altminteri, Ungheanu știe bine despre ce e vorba și tot în legătură cu Ibrăileanu scrie: „E o aberație a se afirma că nu avea stil. Nu toate stilurile sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve într-o unitate sintetică superioară a conștiinței-în-genere-și-a-conștiinței-pentru-sine. Evident că momentul Socrate reprezintă într-un fel disoluția conștiinței globale. Orișice societate civilă, deci orișice societate în care relațiile sunt articulate, diferențiate, presupune dezvoltarea conștiinței individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Croce, Ioan Lupu despre critica științifică în concepția lui Émile Hennequin, Scarlat Struțeanu despre emoția estetică în concepția lui Henri Bergson, Victor Basch, J.G. Frazer, Lucien Lévy-Brühl ș.a., Constantin N. Ionescu despre estetica lui M.J. Guyau, Constanța Valescu despre estetica hegeliană, Scarlat Struțeanu despre cartea lui Hans Larsson, tradusă în limba franceză, La logique de la poésie, iar Șerban Cioculescu despre eseul Belphégor al lui Julien Benda. „Scopul Institutului - scria M. Dragomirescu - este de a canaliza literatura sănătoasă, simplă și clasică - trăsătura
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică literară ale lui I., mai ales Principiele criticei, au ca sursă estetica hegeliană, cunoscută fie direct, fie prin intermediari francezi. Delimitată net de știință, care se dedică utilului, arta se bazează, în concepția criticului român, pe principii absolute, deduse din evoluția literară. Situată între percepție și inteligență, ea are ca scop revelarea unei
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia, 1869) vădesc, în ciuda unor speculații confuze, aceeași înclinare spre o explicare unitară, dialectică a lumii. Esența vieții se reduce la coexistența elementelor perechi - unul activ și altul pasiv -, nu opuse, ca în dialectica hegeliană, ci complementare, elemente care se unesc într-o sinteză, alcătuind o „triadă” ce asigură armonia universului. Din această filosofie eclectică au ieșit liniile esențiale ale gândirii lui H.-R. - cultul rațiunii care domină „materia” și haosul, aspirația spre absolut și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
contra-clasă, marginală, bună de opus societății existente. Clasa muncitoare era descoperită, în acest fel, ca forță care nu își știa rostul dar, nici o problemă, îl cunoștea Marx pentru ea162. Era inventată printr-o operațiune intelectuală ca necesitate subiectivă, inerentă sistemului hegelian cu care opera Marx163. Capitalismul nefiind în stare să își rezolve problemele, secreta propria-i negare, proletariatul 164. Nu spunem nimic nou dacă sesizăm că imaginarul e prin excelență polarizat, fiecare dintre simbolurile sale posedând un corespondent antitetic 165. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de ființa neamului și logica istoriei. Vor urma la rând ideologiile străine, repudiate ca incompatibile cu firea neamului și ființa națională. Dacă nu a fost generat de societatea românească, atunci comunismul nu a fost nici o necesitate istorică, în sensul determinismului hegelian, ori a celui marxist. Dar societatea românească s-a metamorfozat treptat, oferind utopiei comuniste mediul prielnic dezvoltării sale, până la stadiul paroxistic. Evoluția lentă a procesului de modernizare pe verticală a societății românești; opoziția, vehementă adesea, față de prețul plătit pentru acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
derivat tot din experiența Revoluției franceze, privește caracterul mișcării istorice, mișcare dialectică și necesară, de la revoluție la contrarevoluție, de la 14 iulie la 18 Brumar și Restaurație. Această mișcare are menirea să împingă istoria într-un sens irezistibil. În faimoasa dialectică hegeliană a Libertății și Necesității, preluată ulterior de marxism, cele două concepte termină prin a se concilia. Finis coronat opus. H. Arendt crede că această teorie este teribilă, dar și cea mai puțin suportabilă dintre toate paradoxurile gândirii moderne. Iar tema
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Necesității, preluată ulterior de marxism, cele două concepte termină prin a se concilia. Finis coronat opus. H. Arendt crede că această teorie este teribilă, dar și cea mai puțin suportabilă dintre toate paradoxurile gândirii moderne. Iar tema centrală a gândirii hegeliene, după care „libertatea este fructul necesității, nu este mai puțin paradoxală decât ideea reconcilierii cerului cu pământul la 1789“7. După acest an a devenit regulă ca orice mișcare violentă să fie considerată continuatoare a revoluției. În perioadele de calm
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rus din Iași, alarmat de posibilitatea contaminării lor de ideile revoluționare din Franța. În mediul intelectual și universitar berlinez K. îl cunoaște pe savantul Alexander von Humboldt și audiază cursurile de drept și istorie ale unor profesori celebri, de formație hegeliană, ca Friedrich von Savigny, E. Gans, Leopold von Ranke. Preocupările sale timpurii pentru istoria și cultura națională îl îndreaptă spre studiul sistematic al documentelor, cronicilor românești sau străine, primite din țară sau aflate în bibliotecile apusene, privitoare la Moldova și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
timp. Limbajul e puternic, eul e puternic și ambii lucrează cu revelații. Pentru moment idealul de zbor s-a-ndeplinit aici. În nădejde pentru o clipă se simte, se inserează totul. De la faptul-de-a-fi-cal am ajuns la calul viu, fiind cal. Mișcare dialectică, hegeliană. Căutând În cuvânt viața cuvântului, nechezatul calului. E eul heideggerian aici, devenit Dasein. Dar nu e de ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De la faptul-de-a-fi-cal am ajuns la calul viu, fiind cal. Mișcare dialectică, hegeliană. Căutând În cuvânt viața cuvântului, nechezatul calului. E eul heideggerian aici, devenit Dasein. Dar nu e de ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia a opta). Mie Însumi Îmi sunt cal troian. Nu Încetezi nici o clipă să fii cal. Ca o naștere Încremenită. A trăi În timpul nădejdii. Apoi, a trăi timpul nădejdii. Acel Încotro
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a se fi Împlinit, idealul de zbor era Împlinit. Și-atunci În organism un organ invizibil. În vizibil, ceva ce nu e vizibil. Continuitatea eului, spartă de o rană. Trupul cerbos rărindu-se-n spațiul liber. Trupul cerbos ca sine hegelian, dar și Dasein. El se rărește, În el o spațiere i se inserează. Îl doare ceva. Ca În actul unei iubiri În care doare absența unui himen. Ea, ca să fie a lui, pe deplin, doar prin sfâșierea himenului. Pentru prima
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tu, o vreme În carnea ei, până la urmă Îți devine familiară și devine un limbaj În care poți să gândești. Dovada cea mai bună sunt numeroasele limbaje filosofice, și nu numai, care, la prima vedere, par Îngrozitoare, cum este limbajul hegelian sau cel heideggerian și care, În momentul În care Îți devin familiare, ți le poți asuma și poți vorbi În ele fără nici o problemă. Ruxandra Cesereanu: Desigur că ai deja o explicație, dar, ca să fiu sigură, trebuie totuși să te
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care transpare de fapt memoria istoriei, te fixezi În acest perimetru deoarece În acest punct există un puternic halo În care un spirit al istoriei se Întrupează În ceva concret, În marea idee despre istorie, pentru a păstra maniera hegeliană În care spiritul timpului traversează toate creațiile sale. Ideea de istorie, să zicem, sacră se Întrupează prin devenirea ei seculară, Într-un anume loc. Aceasta este istoria În dimensiunea ei umană, cea pe care o percepem, și pentru că ea se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
continuare a ceea ce spunea Marius, aș Întreba și eu dacă această dehieratizare a obiectelor de studiu nu se Încadrează În demersurile istoriografice de reconstituire a istoriei În viața de zi cu zi, a istoriei cotidiene, și nu a marii istorii hegeliene. Și ca Încă o completare la ceea ce spunea Marius, de data asta mai la Început, vreau să repunctez sensul În care folosesc termenii arhetip și anarhetip, pentru că am avut impresia că Între noi a rămas o diferență de percepție. Atunci când
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Marius Jucan: Eu vorbesc de atitudinea scribului istoriei; Ovidiu ne-o arată În oglinzile acestui scrib. Ovidiu Pecican: Vreau să spun două vorbe referitor la o idee extrem de interesantă - mulțumesc pentru ea, Marius. Este vorba despre această Întâlnire a istoriei hegeliene cu monumentul, cu o anume centralitate a faptului istoric, pe de altă parte cu o deconstruire, pentru că s-a sesizat bine acest lucru. E vorba de o deconstruire a lui, iarăși, a zecea oară, a mia oară, e vorba despre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o problemă de construcție a sensului: dacă acest sens este construit În funcție de un mare scenariu explicativ, atunci este vorba de o istorie În sens arhetipal, nu În sens metafizic, ci În sensul unei istorii centrate, care construiește un sens unic, hegelian. Pe când dacă avem de-a face cu o istorie a unor insule de Întâmplări, a unor fragmente de imaginar colectiv... Ovidiu Pecican: O istorie de istorii... Corin Braga: ...atunci istoriografia pe care o practici nu mai este una de tip
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
hermeneutica imaginarului poate da seama cu acuratețe de tranziția culturală, În sensul de a urmări morfologiile culturale și politice În schimbările lor. Termenul morfologie poate trimite la o anumită viziune organicistă, pe care o găsim În filosofia istoriei de sorginte hegeliană. Fără să neg de fapt această sursă majoră genealogică, doresc să arăt, prin evoluția unor „forme” culturale și politice mai cu seamă, că tranziția este reversibilă, că nu trebuie privită ca un proces unidirecționat o dată pentru totdeauna. O dezbatere despre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interesului pentru definirea românului generic, implicit a statutului său „transcendent”, coincide cu activitatea grupului cultural și politic al „Junimii”, care face În general prima critică ideologică coerentă a modernității și modernizării românești. Critica maioresciană a inadecvării modernității românești reia teza hegeliană a corespondenței organice Între un „fond” și o „formă”, În care statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În Întregime Între cele două războaie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un purtător de cuvânt de anvergură, cu atat mai mult cu cât el reprezenta un model de gandire pentru un mare număr de studenți și era Înconjurat de numeroși discipoli. Bloch se făcuse de asemenea remarcat că apărător al filosofiei hegeliene, În special prin expunerea să - Hegel și violență sistemului - pronunțată cu prilejul celei de-a 125-a aniversări a filosofului și care a constituit ulterior principala sursă a luărilor de poziție Împotriva lui. Procesul ideologic făcut lui Bloch a căpătat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Câteva ore la Snagov, memorialul lui Odobescu, ori romanul Ciocoii vechi și noi de N. Filimon, apărut mai întâi aici. Se distinge printre contribuții și studiul Principiele criticei, în care Radu Ionescu premerge lui Titu Maiorescu prin idei de sursă hegeliană despre specificul artei și al criticii. G.D.
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
române servicii inestimabile tălmăcind douăsprezece din cele optsprezece volume ale ediției originale a operelor lui Hegel. Însemnări despre Hegel (1967) edifică asupra imensului travaliu depus de traducător, ca și asupra pătrunderii lui profunde și subtile în arcanele sistemului și expresiei hegeliene, care, după Athanase Joja, „nu admite traduceri, ci interpretări: e ceea ce a făcut D.D. Roșca”. SCRIERI: L’Influence de Hegel sur Taine, théoricien de la connaissance et de l’art, Paris, 1928; ed. București, 1968; Actualitatea lui Descartes, Brașov, 1933; Mitul
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
aprobat” de divinitate și apoi verificat prin faptul istoric, două elemente care țin de domeniul imprevizibilului. Ființa umană este obligată să‑și asume cu înțelepciune condiția limitată la o cunoaștere abstractă și, într‑o oarecare măsură, non‑istorică. În termeni hegelieni (nu este oare Augustin unul din strămoșii lui Hegel?), „rațiunea istorică” scapă sferei de înțelegere a intelectului uman. Chiar dacă s‑ar găsi o soluție fiabilă și convingătoare la nivelul intelectului facilius, cum facturum fuerit, probari experiendo, quam legendo, antequam fiat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâmpinările unor recenzenți și comentatori. Prin același procedeu al subtitlului, criticul își definește singur, în chip explicit, obiectul final al cercetării sale: Legile formației civilizației române, o civilizație văzută, cum s-a remarcat, ca produsul dialectic al confruntării, în sens hegelian, dintre o teză și o antiteză istorică. Oricât de interesantă și de atrăgătoare se înfățișează această teorie lovinesciană, aplicată evoluției politice și sociale române, oricât de convingător se impune autorul în haine de sociolog, nu aceasta era de fapt adevărata
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]