1,540 matches
-
acestei cercetări. Să sintetizăm. Cele două chestiuni cum funcționează credința, cum funcționează puterea se suprapun în sfera mijloacelor de difuzare. Este o răscruce la care se întîlnesc producătorii de opinie și instanțele de control. Punct de intersecție al "comis-voiajorilor cu hegemonia" și funcționarilor coerciției, punct de aplicare a două forțe complementare și concurente, punct critic al organizării noastre politice. Mediumul este de natură reversibilă: el permite spiritului să devină forță și forței să se transforme în spirit. Nu-i de mirare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
afaceri, și omul influent. Distincția violență simbolică/violență fizică răspunde dublei naturi, iar în fața liantului politic a se revedea imaginea Leviathanului putem așeza față în față "Intelectualitatea" și "Statul", cu "Mediile" la mijloc, și putem determina funcționarea vechiului model de hegemonie ca un tablou cu două intrări. La stînga, prin "intelectualitate", și la dreapta, prin "Stat", în mijloc fiind instrumentul comun care trebuie împărțit, deoarece clerul și seniorul, intelectualul și conducătorul au amîndoi o nevoie funcțională. Intrarea de la stînga: actul de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
așa cum își dispută călătorii grăbiți un taximetru. Ar însemna negarea, la modul umanist, nu numai a autonomiei, dar și a dominației mediumului asupra dominatorilor săi sau a mașinii asupra mecanicilor. Ar fi ca și cum am reveni la reflecția clasică, gramsciană, asupra hegemoniei: un grup social, prin intermediul unui stat major politic, elaborează o viziune asupra lumii cu ușile închise, ocupîndu-se apoi de răspîndirea ei, pentru a o transforma într-un fenomen social, într-o forță materială. Organele de difuzare rămîn simpli intermediari între
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la locul ei de onoare la cîrma civilizației noastre. Epoca, pare-se, nu-i aparține retoricii, ci calculului. Observațiile de mai sus, pe care Lucien Febvre le crezuse liniștitoare, nu pot disimula o răsturnare cît se poate de reală a hegemoniei. Sîntem încredințați să estimăm că scrisul, în ziua de azi, operează sub dominanță orală. Din punct de vedere social, cultura televiziunii o înglobează pe cea a computerului (și nu invers). Antiteza scris /oral nu poate părea, de altfel, sumară. Întîi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puterii. "A fost înlocuit de guvernarea de coaliție, dar și de luptele dintre partidele componente ale coaliției, dintre liderii acestor partide, dintre diferitele grupuri de influență și de interese"22. La începutul anului 2000, pe fondul acutizării conflictelor interne, privind hegemonia PNȚCD și reformarea coaliției, PNL a decis practic să părăsească Convenția. Mai mult, gestul liberalilor a condus la dispariția de facto a Convenției. Concret, conform protocoalelor convenite pe 18 februarie 2000, locul ei era luat de o alianță formată numai
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
dură" la care fac referire editorii revistei? Pentru a sistematiza, am ales să discutăm mai întâi despre anumite slăbiciuni interne ale sistemului american de cercetare și inovare și, apoi, despre adevăratul "asalt" pe care alte state l-au declanșat la adresa hegemoniei tehnologice americane. În ceea ce privește volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, SUA se află, în continuare, în fruntea plutonului, chiar și în condițiile în care ritmul de dezvoltare economică și volumul PIB-ului au fost afectate de criza economică. Tabelul 7. Date comparative privind
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
încercat să transforme sistemul mondial în imperiu mondial (Reichul mondial de o mie de ani), dar "soluția cuceririi imperiale nu a funcționat niciodată ca modalitate de obținere a supremației în cadrul unei economii mondiale capitaliste"111. SUA au urmărit să obțină hegemonia în cadrul sistemului existent și, pentru a-și îndeplini scopul, s-au aliat cu Rusia, așa cum făcuse Anglia cu un secol înainte în lupta împotriva lui Napoleon.112 Revenind asupra "pilonilor puterii" stabiliți de Kennedy, vom constata că ei se regăsesc
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
la mare sau la ocean, cum este cazul Portugaliei, al Olandei sau al Kuweitului. Obiectiv, țările mici sunt Înclinate să caute alianța Îndepărtată cu un stăpân al mărilor, care să le protejeze independența În raport cu o putere vecină imediată. În schimb, hegemonia maritimă Își procură aliați, dar, mai ales, puncte de sprijin Împotriva rivalilor săi continentali. Maniera de a trăi și de a utiliza timpul diferențiază culturile, pe care antropologul american Edward Hall le Împarte În monocrone și policrone. În cazul celor
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
fragmentare, ca instrument conceptual și analitic facil sau ca tactică pedagogică relativ eficientă. Situația este evidentă mai ales în cazul sociologiei americane, cea care a dezvoltat cel mai serios, în fond, funcționalismul sociologic și a suferit cel mai mult de pe urma hegemoniei acestuia. Pe de altă parte, accentul s-a mutat de la tratarea funcțiilor evidențiate în perioada tehnofuncționalismului la cea a funcțiilor latente, ascunse, indicând o distanțare critică față de discursul specific sociologiei funcționaliste convenționale. În general 1, se adoptă clasificarea mertoniană a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
este un puternic instrument de transformare a unei societăți primitive într-una modernă. Mai nou, întrucât în societățile occidentale controlul instituțional asupra sistemelor educative este din ce în ce mai descentralizat, școlile devin miză a luptelor dintre diferitele grupuri care își dispută legitimitatea și hegemonia simbolică, dar și politică. Grupurile de acțiune afirmativă (affirmative action) solicită un anumit tip de educație, care să promoveze ideologiile lor, nondiscriminarea, nonviolența, multiculturalismul etc. Școala, pe de altă parte, a avut și are încă un rol deosebit în educația
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din potențialul transformativ la nivel atitudinal pe care se presupune că îl poartă școala se găsește în conținuturile educației. Din acest motiv, curriculumul a fost și este în continuare obiect al încercărilor de control din partea grupurilor aflate în competiție pentru hegemonie politică sau culturală. Polemicile iscate de conținuturile unor manuale sau ale unor programe scot la iveală rivalități mai puțin explicite în dezbaterea publică sau politică dintre categorii sociale și culturale. Ilustrez aceste reflecții cu prezentarea schematică a două cazuri: unul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și liberali este o realitate mai puțin vizibilă. Constituind segmente aproape egale din punct de vedere numeric în societatea americană - așa cum a reieșit din ultimele două alegeri prezidențiale americane, din 2000 și 2004 -, cele două structuri socioculturale se confruntă pentru hegemonie pe diverse căi - în primul rând prin competiția politică dintre republicani și democrați -, iar resursele sunt mobilizate prin apelul la teme cu miză emoțională, precum cele referitoare la legalitatea avorturilor sau la oportunitatea predării evoluționismului în școală. Pentru reprezentanții teoriei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cu responsabilități, în diversele organisme ale statului sau în sectorul privat. Alain Touraine adoptă o poziție mai nuanțată în privința dilemei unitate/pluralitate. Orice sistem politic, ne atrage el atenția, este supus unei dominații de clasă ce poate lua forma unei hegemonii care îi impune constrângeri. În ciuda acestui fapt, subzistă un „element de pluralitate” care nu se reduce la un raport de dominație și care presupune „existența unor forțe sociale și politice” diverse. Competiția sau conflictul lor se traduc „printr-o luptă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ar fi fost mai degrabă restructurate decât nimicite. Dincolo de marxismul clasic: elita întreprinderilor Confruntarea dintre marxism și teoriile manageriale a suscitat apariția unor teorii care se îndepărtează tot mai mult de marxismul clasic. A existat mai întâi o teorie a hegemoniei financiare. Aceasta admite simbioza sectorului bancar cu industria și recunoaște poziția centrală a băncilor în fluxurile de capitaluri. Marile instituții financiare domină fluxurile de capitaluri, dar nu-și exercită controlul direct asupra gestiunii întreprinderilor care depind de ele. Totuși, prin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
multor direcții permit identificarea unui cerc restrâns de directori în poziții-cheie, dar ele arată, de asemenea, unitatea și coeziunea clasei capitaliste din care au rezultat. Teoria constelației de interese dezvoltată de John Scott coincide în mare parte cu cea a hegemoniei financiare, dar, cu toate acestea, ea este interesată de controlul efectiv al întreprinderilor luate separat. Dezvoltarea acționariatului interfirme a produs un sistem unificat de capitalism financiar, însă a creat și un sector dominant de întreprinderi a căror proprietate este complet
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
diferite care se concretizează prin două procese diferite. Mișcările pe cele două axe; „contestare” și „participare”, definesc porțiunile unui spațiu cu două dimensiuni ocupate de regimuri diferite (vezi schema 3). Fg69 -p89 Liberalizare (contestare publică) Includere (participare) Oligarhii competitive Poliarhii Hegemonii închise Hegemonii inclusive Schema 3. Liberalizare, includere și democratizare (Robert Dahl, „Polyarchy”, op. cit., p. 7) Regimul situat în colțul din stânga jos al tabloului nu comportă nici o posibilitate de participare, nici de contestare. Este ceea ce Dahl califică drept hegemonie închisă (closed
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se concretizează prin două procese diferite. Mișcările pe cele două axe; „contestare” și „participare”, definesc porțiunile unui spațiu cu două dimensiuni ocupate de regimuri diferite (vezi schema 3). Fg69 -p89 Liberalizare (contestare publică) Includere (participare) Oligarhii competitive Poliarhii Hegemonii închise Hegemonii inclusive Schema 3. Liberalizare, includere și democratizare (Robert Dahl, „Polyarchy”, op. cit., p. 7) Regimul situat în colțul din stânga jos al tabloului nu comportă nici o posibilitate de participare, nici de contestare. Este ceea ce Dahl califică drept hegemonie închisă (closed hegemony). Dacă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
competitive Poliarhii Hegemonii închise Hegemonii inclusive Schema 3. Liberalizare, includere și democratizare (Robert Dahl, „Polyarchy”, op. cit., p. 7) Regimul situat în colțul din stânga jos al tabloului nu comportă nici o posibilitate de participare, nici de contestare. Este ceea ce Dahl califică drept hegemonie închisă (closed hegemony). Dacă regimul se liberalizează și tolerează din ce în ce mai mult forme de contestare publică, ne deplasăm de-a lungul traseului I, pentru a ajunge, în colțul din stânga sus, la o situație în care se află în competiție mai multe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
forme de contestare publică, ne deplasăm de-a lungul traseului I, pentru a ajunge, în colțul din stânga sus, la o situație în care se află în competiție mai multe oligarhii; ne aflăm deci în prezența oligarhiilor competitive (competitive oligarchies). Dacă hegemonia închisă își lărgește baza și se deschide unei mai mari participări, însă fără creșterea posibilităților de contestare, înseamnă că ne deplasăm spre dreapta pe axa orizontală, de-a lungul traseului II, pentru a ajunge la o hegemonie mai deschisă pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
competitive oligarchies). Dacă hegemonia închisă își lărgește baza și se deschide unei mai mari participări, însă fără creșterea posibilităților de contestare, înseamnă că ne deplasăm spre dreapta pe axa orizontală, de-a lungul traseului II, pentru a ajunge la o hegemonie mai deschisă pe care o calificăm ca fiind inclusivă (inclusive hegemony). Orice schimbare ce comportă simultan o creștere a participării și a posibilităților de contestare trebuie considerată ca implicând un anumit grad de democratizare; ea poate fi reprezentată printr-o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea î338) și își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare î323), generalii săi își dispută leadership-ul. Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plan economic și social (pierderea războiului din Vietnam, criza Watergate, eșecul războiului împotriva sărăciei lansat de Lyndon Johnson, criza petrolului din anii ’73-’74, „stagflația” anilor ’70, deficitul bugetar uriaș etc. au constituit un puternic semnal de alarmă cu privire la diminuarea hegemoniei americane în lumea capitalistă. De aici rezultă și principalele diferențe între teoria dependenței și cea privind sistemul mondial: Tabel 1. Diferențe între teoria dependenței și teoria sistemului mondial Teoria dependenței Teoria sistemului mondial 1. Unitatea de analiză Statul-națiune Sistemul mondial
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fost vicepreședinte al Societății Române de Științe Politice. A publicat studii în Romanian Journal of Society and Politics, Revista de istorie militară, AnAlize, Monitor strategic, Strategic Issues Review, Studii de securitate, Sfera Politicii. Ultima sa lucrare publicată este Balanță și hegemonie. România în politica mondială, 1913-1989, București, 2005. Domeniile sale de expertiză sunt studiile strategice și de securitate și analiza de politică externă. Stanislav Secrieru este originar din orașul Chișinău (Republica Moldova); absolvent al Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare” (1996-2000), licențiat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o sută de ani. Alți autori consideră că momentul de debut al statului modern în istorie este reprezentat de anul 1494 (vezi Levy, 1982, pp. 278-300), când regele Franței, Carol al VIII-lea, invadează Italia și declanșează prima luptă pentru hegemonie europeană în care valorile religioase devin obscure ca mod de a ralia în jurul lor tabere unitare formate din diverși actori internaționali. Sub unul dintre succesorii săi, Francisc I (1515-1547), Franța inaugurează strategia „alianței cu infidelul”, aliindu-se cu sultanul turc
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acum unul legat strict de securitate. Trebuie precizat însă faptul că acest concept a luat naștere ca rezultat al unei situații tensionate și potențial conflictuale existente în Europa, din rațiuni pur strategice și de securitate: acelea de a împiedica o hegemonie habsburgică în Europa (cu atât mai periculoasă cu cât Habsburgii ajunseseră și în Spania, încercuind practic complet Franța). Împăratul Ferdinand al II-lea, aflat în fruntea Sfântului Imperiu Roman, nu renunțase încă la visul său de a uni întreaga Europa
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]