786 matches
-
companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate sacrilegii, campionajele nu au fost sprijinite de noii francmasoni. Era începutul despărțirii. În 1646, Elias Ashmole (1617-1692) a fost inițiat în loja masonică din Lancashire. Dar era astrolog, alchimist, fizician și, pe deasupra, heraldul armatei de la curtea lui Carol al II-lea. Pentru a nu fi descoperit, Ashmole a propus și i s-au acceptat reguli noi de întărire a hermetismului masonic. În Țările de Jos, lucrurile o luaseră chiar mai înainte. În 1670
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
expoziție de desene împreună cu Miron Radu Paraschivescu și Ion Vitner în localul librăriei Hasefer. Asociindu-se cu un grup de tineri intelectuali clujeni (Eduard Mezincescu, Grigore Popa, Nicu Caranica, Wolf Aichelburg, Olga Caba, Radu Pușcariu), editează în 1933 revista avangardistă „Herald”, rămasă la un singur număr, unde semnează proza Deschidere la un banchet. Mai scrie la „Ardealul”, „Revista literară”, „Dacia” „Caleidoscop”, „Symposion”, „Gând românesc”, „Hyperion”, „Patria”, „Tribuna Ardealului”, „Societatea de mâine”, iar mai târziu la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Tribuna” ș.a., uneori
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
cu familia. Se angajează psiholog la Centrul de Reumatologie, mai târziu devenind cercetător în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. Colaborează la „Darul vremii”, revistă condusă de Victor Papilian, în paginile căreia debutează ca poet în 1930, la „Abecedar”, „Pagini literare”, „Herald”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole”, iar în perioada postbelică la „Familia”, „Steaua”, „Viața românească”, „Jurnalul literar”, „Poesis”, „Apostrof” ș.a. Fondează și conduce ziarul „Țara” (Sibiu, 1941-1944) și este unul dintre animatorii
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
Revista literară a Liceului «Sf. Sava»”. În 1931 (martie-decembrie) editează „XY. Literatură și artă”, „revistă a noii generații”, la care scriu, între alții, Eugen Ionescu, Emil Botta, Andrei Tudor, Octav Șuluțiu. Împreună cu Miron Suru, scoate în 1933-1934 caietul de literatură „Herald”, care se voia un „bazar de literatură tânără” și unde publică poezie Nicolae Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, dar și V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a.
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
comune și comentariul ironico-sarcastic ori numai cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul Literar baladistul (Balada sinucigașului, Balada soțului înșelat, Pățania teologului cu arborele ș.a.) face figură aparte printre ceilalți heralzi ai genului, distingându-se prin „luciditatea ironic-amuzată” (Ștefan Aug. Doinaș). O. a tradus cu talent din literatura rusă, dar performanța sa în acest domeniu rămâne versiunea românească a poeziei lui Serghei Esenin. Ediția Ceaslovul satelor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor) este
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
casier, contabil, director - în anii 1953-1957 - al Muzeului Peleș, îndrumător la Muzeul Literaturii din București în 1957-1958) și duce o viață aventuroasă. După ce debutează în 1927 cu versuri în revista „Săptămâna” (Ploiești), mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Poezia”, „unu”, „Herald”, „Meridian”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista literară” ș.a. După 1950 este redactor la „Pentru patrie” și publică în „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ramuri” ș.a. Redactează, la Craiova, revistele „Ostașii luminii” (1931) și „Radical” (1929-1931), pe lângă cea din urmă funcționând și
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
1929 la Brașov. În 1929 i se acordă Premiul pentru sonet „Ionel Pavelescu” al Societății Scriitorilor Români, iar între 1931 și 1933 activează în cenaclul revistei „Brașovul literar și artistic”, condus de poetul Cincinat Pavelescu, și în 1933-1934 redactează revista „Herald. Lui Lucian Blaga” (un singur număr). În 1934 este premiat de Fundațiile Regale pentru placheta Inimi sub săbii. În 1952 i se decernează Premiul de Stat, în 1955 este ales membru corespondent al Academiei Române (membru titular din 1974). În 1968
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
mai sus drept reacție surprinzător de francă, dată fiind prudența (pentru a nu spune mai mult) cu care americanii își comunică public opiniile chiar și atunci când trăiesc din asta. Într-un scurt articol din The Washington Post reluat de International Herald Tribune (cum se știe, acesta din urmă e bazat pe cooperarea dintre cel dintâi și The New York Times), Margaret Engel, importantă personalitate mediatică, comentează reunirea în septembrie 2002 a peste trei mii de jurnaliști la Beverly Hills, cu prilejul decernării unor tot
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a comparației interculturale, vezi Jörn Rüsen, Geschichte im Kulturprozess, Böhlau, Köln, Weimar, Viena, 2002, în special capitolele 9 („Interkulturell kommunizieren - die Herausforderungen der Kulturwissenschaften”) și 10 („Theoretische Zugänge zum interkulturellen Vergleich”). 3. „The new ethnic media are changing America”, International Herald Tribune, 19 septembrie 2002, p. 7; traducerea îmi aparține. Autoarea folosește termenul Balkanized pentru fenomenul redat de mine prin fragmentat (am reținut sensul cel mai favorabil, deși probabil în original se avea în vedere ceva mai grav). Judecând după următoarele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paradigmatică pentru schimbarea de sensibilitate și pentru mutațiile ideologice petrecute în deceniile scurse de la scrierea Somnului de veci până la publicarea cărții lui Parker. Raymond Chandler se situa pe pozițiile morale ale unui conservator hrănit de puritanismul victorian, pe când Amis este heraldul unei lumi complet dezinhibate. Așa se explică iritarea pe care i-o provoacă homofobia lui Chandler (termenul l-ar fi făcut pe părintele lui Marlowe să surâdă), disprețul arătat de acesta abaterilor de la modelul cavalerismului viril ilustrat de Philip Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
constituie cel mai periculos moment cu care ne-am confruntat după 11 septembrie”. Nu e o joacă! Thomas Freedman este de departe unul dintre cei trei sau patru cei mai influenți comentatori politici americani contemporani. Textele sale apar În International Herald Tribune, el fiind Într-un fel urmașul, ca gânditor politic, a ceea ce a fost Walter Lippman Într-o anumită perioadă. Este citit În mod cert de la președintele Chirac la Bush și Putin, precum și la diverșii emiri din zonele arabe și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
din Drancy, de unde e eliberat în 1944. Revine în țară, apoi se întoarce la Paris, ca trimis al „Jurnalului de dimineață”. În 1951 se stabilește în Australia, la Sydney, unde deschide o agenție de publicitate și colaborează la „Sydney Morning Herald” și „The Australian”. În anii ’70, își adună în volume, prin fotocopiere, articolele din presa literară interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
în sus și Caietul verde, fenomenul originar al lui G. Bacovia, care nu e suferință metafizică, ci „biologică, de îmbolnăvire și tristețe a omului, din înseși rădăcinile sale” etc. Observații pertinente conțin și articolele rămase în reviste. B. este un herald al literaturii lui Camil Petrescu, ale cărei inovații le apreciază just, și al lui Mateiu I. Caragiale (deși, în acest caz, Perpessicius i-a relevat inexactități și confuzii). El identifică, printre primii, un Arghezi dual, „problematic”, serafic și satanic etc.
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
revistei „Nistru” (1966-1971). A fost distins cu Premiul de Stat al Moldovei (1966), cu titlul de Erou al Muncii Socialiste (1979) și de Scriitor al Poporului (1982). B. a colaborat la reviste de stânga ori de avangardă debutând, probabil, la „Herald” (1933), cu o traducere din rusește. Continuă apoi să publice versuri și proză la „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Făclia” și „Societatea de mâine”, semnând fie Bâcov, fie Bucov. Lirica este a unui insurgent gălăgios, care anunță „apusul Parnasului
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise în limba spaniolă. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Ultramar, București, 1978; Nova, București, 1980; Plante carnivore, București, 1980; Amadeus, București, 1983; Cavalerul cu mâna pe piept, București, 1984. Traduceri: César Vallejo, Heralzii negri, pref. trad., București, 1979; Omar Lara, Insule plutitoare, București, 1980; Mario Vargas Llosa, Războiul sfârșitului lumii, București, 1986, Conversație la Catedrala, București, 1988, Istoria lui Mayta. Domnișoara din Tacna, București, 1991, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, București
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
câștiga, pentru că sunt expertă în folosirea cuvintelor, dacă spun asta. Iubesc limba engleză, ador să mă joc cu cuvintele, să privesc cum se îmbină frazele ca piesele unui puzzle. Însă din nefericire, talentul meu este se risipește aici, la Kilburn Herald. Urăsc slujba asta. Când întâlnesc lume nouă care mă întreabă cu ce mă ocup, țin capul sus și spun că sunt jurnalistă, după care încerc să schimb subiectul, pentru că în mod inevitabil, următoarea întrebare este „unde lucrezi?“. Las capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lume nouă care mă întreabă cu ce mă ocup, țin capul sus și spun că sunt jurnalistă, după care încerc să schimb subiectul, pentru că în mod inevitabil, următoarea întrebare este „unde lucrezi?“. Las capul în jos, mormăi că la Kilburn Herald și dacă insistă cu adevărat, mi-l cobor și mai jos, mărturisind că mă ocup de rubrica „Sfaturi de milioane“. Sunt bombardată în fiecare săptămână cu scrisori de la persoanele triste sau singure din Kilburn care nu au nimic mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să scriu mai mult. ― Toți trebuie să pornim de jos, își rostește el începutul monologului obișnuit, în vreme ce eu îmi zic în gând: da, și tu ești încă aici, iar noi nu suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. Și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi ochii în pământ în timp ce trec pe lângă idolul meu secret. Ben Williams este redactorul-șef adjunct. Înalt, chipeș, tot biroul e la picioarele lui. Poate nu-și permite el un Armani, de vreme ce ne aflăm, cum am mai spus, la Kilburn Herald, dar costumele de stradă îi vin atât de bine pe corpul bine făcut, în armonie cu coapsele musculoase, încât chiar ar putea trece drept Armani. Ben Williams este prezent în fanteziile oricărei femei de la Kilburn Herald, fără s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai spus, la Kilburn Herald, dar costumele de stradă îi vin atât de bine pe corpul bine făcut, în armonie cu coapsele musculoase, încât chiar ar putea trece drept Armani. Ben Williams este prezent în fanteziile oricărei femei de la Kilburn Herald, fără s-o mai pomenesc pe cea de la magazinul de la care își cumpără el ziarul în fiecare dimineață, sau pe cea de la bufet, care îl urmărește cu privirea plină de dorință când el trece pe acolo la prânz. Da, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Geraldine nu este însă interesată, lucru ce face ca situația să fie cât de cât suportabilă. Desigur, într-un mod vag detașat, ea poate că apreciază cum arată Ben, îi apreciază farmecul, carisma, dar vă rog: Ben lucrează la Kilburn Herald, și numai din cauza acestui fapt, el nu va fi niciodată destul de bun pentru Geraldine. Geraldine iese numai cu bărbați bogați. Mai bătrâni, mai bogați, mai înțelepți. Prietenul ei de acum a rezistat în mod surprinzător opt luni de zile, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care mi-aș fi dorit să fiu. De-acum, ospățul meu s-a terminat, așa că mă așez pe scaun și ridic receptorul ca să sun la veterinarul local. ― Bună ziua, spun eu cât se poate de veselă. Sunt Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi când se întoarce acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ști ele. Pentru că Ben Williams e genul de bărbat de care Sophie și Lisa s-ar îndrăgosti până peste cap. Ben are un viitor mare în față, lucru de care oricine, inclusiv Geraldine, habar nu are. Postul lui de la Kilburn Herald e doar o etapă în drumul spre lumea amețitoare a televiziunii. Va începe ca reporter la știri și apoi va arde etapele într-un interval înfricoșător de scurt, și va ajunge moderator de emisiune mulțumită gropițelor sale și a dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben nu a progresat chiar atât de repede pe cât plănuise el, dar la fel de adevărat e faptul că este pe făgaș, iar schimbările, cum bine bănuiește el, sunt pe cale să apară. Normal că nu i-a dezvăluit redactorului-șef de la Kilburn Herald vreunul din planurile lui, atunci când a venit la interviu. A venit și i-a spus doar că este făcut pentru jurnalism, că adoră ziarele, adoră Kilburn Herald (pentru că Ben se mutase în Kilburn cu scopul precis de a lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe cale să apară. Normal că nu i-a dezvăluit redactorului-șef de la Kilburn Herald vreunul din planurile lui, atunci când a venit la interviu. A venit și i-a spus doar că este făcut pentru jurnalism, că adoră ziarele, adoră Kilburn Herald (pentru că Ben se mutase în Kilburn cu scopul precis de a lucra la Kilburn Herald, un ziar, decisese el, la care putea face ceva schimbări), că de fapt petrecuse ani de zile visând să lucreze pentru Kilburn Herald. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]