266 matches
-
adormise culorile. Erau numai lumini și umbre, albe case și spărturile negre ale caselor...") și inserarea în nuvelă a lui "Lawrence al Arabiei" sunt explicate de către Ștefan Borbély283 prin calitățile de "inițiator și model exemplar" ale acestuia, prin însușirile sale "hermetice" "de ființă care trece de una singură de la sacru (glorie mitizată), la profan, de om care "moare" și "învie" sub identități civile alternative"; identitatea sa eroică se ascunde în nume anodine, "epifanii histrionice ale unei ființe trecute - cel puțin în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și șovăitor, hermetic și necontrolabil, epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p. 67. 2. „La 2:00 vine să ne vadă Stig Wikander, pe care nu-l mai întâlnisem de vreo doi ani. Discutăm până la 11 noaptea. Între altele, îmi vorbește despre importanța simbolismului hermetic în opera celui mai important poet romantic suedez” - Jurnal II, Puerto de Andraitx, 11 august 1974. „Într-o cafenea, la umbră, stau de vorbă cu Stig până la 8:00. Reluăm câteva din «subiectele» noastre favorite: vikingii și arabii, tradițiile ocultiste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și scriitori care fac asta: cei de talent însă, le mistuie și le potențiază, încât între ideia primă și rodul ei e deosebirea dela bobul de grâu la planta adultă. Poeții de azi ași zice mai bine: poeții de ieri hermeticii și absconșii nu întrebuințează cuvintele scrise după rânduiala limbii și înțelegerii. Ei dau cuvântului scris altă semnificație decât dăm noi, oameni normali, vorbirii. Așa încât poezia lor ajunge, osificându-se în simboluri, să devie un fel de rebus. Exigența minimului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mare, fie Universul mic, țară, neam, continent sau genul uman, om, când au loc în ele virtual anumite posibilități de manifestare în lumea din afară, cu care se sincronizează.” Blazonul, tălmăcește autorul, este “o secțiune verticală a Athanorului, a Vasului Hermetic. Sigiliul este o reprezentare pe plan orizontal. Blazonul și sigiliul sunt complementare.” “în poziție verticală, scutul se profilează pe eternitate, pe orizonturi conceptuale. în sigiliu, conspectul este pur interior visceral.” (p. 174). E “exaltare “în scut și “amploare” , “adâncime” în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru Vodă”, pe care Vasile Lovinescu îl consideră un nume generic, mistic, al „funcțiunii hermetice” în care au supraviețuit și reminiscențe dintr-o tradiție saturniană. Pentru autorul „Monarhului luminat”, piatra de mormânt pe care o asociază poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
dorințele lor de ambiție, de ură, pentru a face, într-un cuvânt Răul, lumii întregi și Răul Excelenței Voastre Dezvăluită de misterul necunoașterii. Cel care vă avertizează are onoarea de a fi Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. Va deveni asistent, iar în 1979 lector la Catedra de literatură a Facultății de Filologie a Universității din Craiova. În 1977 și-a susținut doctoratul în filologie cu teza Poezia hermetică românească. Din 1981 s-a pensionat medical: o boală necruțătoare a pus capăt atât carierei sale didactice, cât și celei literare. A debutat în 1970, la revista „Ramuri”, unde o vreme va asigura cronica literară, iar editorial cu Poetica lui
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei hermetice, din care nu este permis unei vieți să extragă decât aspectul unei exacte banalități”. Ravagiile senzorialității și ale sensibilității sunt potențate În scrisul lui Blecher de această permanentă inacceptare a reducției, a limitării, a rigidizării În ceva perfect trasat și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
din București, după care a lucrat în calitate de cercetător la Institutul „Daniel Danielopolu” din București (1974-1991). Din 1991 este cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Și-a luat doctoratul în etnologie și antropologie culturală cu tema Simboluri hermetice în cultura tradițională românească. În 1980 efectuează un stagiu de specializare la Institutul de Studii Orientale din Romă, sub conducerea marelui orientalist Giuseppe Tucci. Debutează în „Revista de etnografie și folclor” (1979), cu studiul Balada „Șarpele” în elementele ei străvechi
CHIŢIMIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286216_a_287545]
-
Pentru secolul XX, el fixează „momente” semnificative, care generează o anumită stare de spirit, o direcție, o estetică: momentul 1901 (Tendința națională), momentul 1906 (Teoria specificului național), momentul 1919 (Moderniștii. Sburătorul. Fenomenul arghezian), momentul 1926 (Ortodoxiștii), momentul 1928 (Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici), momentul 1933 (Noua generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației, unde se descoperă personalitatea dominantă, fapt ce face să nu se mai respecte întotdeauna cronologia. Scriitorii sunt grupați în genere pe afinități, pe
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
un alt făgaș limba română.13 Două ar fi "constantele tipologice ale sintaxei lui Cantemir" care au stârnit reacții la început de nelămurire, de mirare, apoi de respingere categorică a virtuților expresive ale Istoriei ierogilifice: "caracterul său dificil sau chiar hermetic" și "caracterul său artificial, bizar, neromânesc"14. Doar că, precizează cu o satisfacție malițioasă cărturarul ieșean, acestea sunt simple impresii ale unor comentatori "lipsiți de pregătire în domeniul filologiei clasice"15. Dislocările specifice frazei lui Cantemir nu își mai află
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi numit "semioză hermetică". Până la Renaștere, dar și în Renaștere chiar, cunoașterea științifică este încă ceva de domeniul interpretării simbolurilor. Adică este alchimie, astrologie sau zoologie a animalelor fantastice. De ce? Pentru că în acest fel de cunoașteri, faptul este interpretat din perspectiva simbolurilor, a semnificațiilor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a Coranului, (vezi 6/II) Hermetismul este o interpretare vădit diferită, chiar contrară hermeneuticii biblice. Etimologic, denumirea de hermetism derivă din numele lui Hermes Trismegistus, personaj divin, deținător și revelator al cunoașterii supreme.' Definit de Eco prin termenul de semioză hermetică, hermetismul este acea practică interpretativă a lumii și a textelor care funcționează prin identificarea raporturilor de simpatie ce leagă reciproc 1 La sfârșitul perioadei elenistice, Hermes Trismegistus pare a fi inspiratorul unei serii de lucrări eterogene eteronome, datate cu aproximație
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
regenerării omului ca suflet, ale iminenței apocalipsului. Reprezentanți: Albert cel Mare, Roger Bacon, Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, Jakob Bohme, Paracelsus, G. Bruno (cu a sa mnemotehnică), Goethe, Papus. (vezi 2/II) 93 micro- și macrocosmosul. Regula esențială a interpretării hermetice este principiul asemănării: "Ceea ce e jos e la fel cu ceea ce e sus și tot ceea ce e sus e la fel cu ceea ce e jos". Principiul asemănării poate fi formulat în mai multe ipostaze: convenenția (connivență, ajustare), sympatheia (identitatea accidentelor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a ocultării și revelației, a lui a ști și a spune, care funcționează după anumite legi ale păstrării și revelării secretului. Hermes poate revela și arăta, dar și ascunde sau obscuriza lucrurile, pentru ca generațiile următoare să continue căutarea. Nici un text hermetic nu spune totul, ci și ascunde, acoperă. Tradiția creștină reprezintă o corelare a interpretării cu viața comunității, pe când tradiția hermetică este transmiterea unei învățături de tip inițiatic, esoteric, ocult. Tradiția creștină funcționează după un acord între semnificații și sensuri, pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
secretului. Hermes poate revela și arăta, dar și ascunde sau obscuriza lucrurile, pentru ca generațiile următoare să continue căutarea. Nici un text hermetic nu spune totul, ci și ascunde, acoperă. Tradiția creștină reprezintă o corelare a interpretării cu viața comunității, pe când tradiția hermetică este transmiterea unei învățături de tip inițiatic, esoteric, ocult. Tradiția creștină funcționează după un acord între semnificații și sensuri, pe de o parte, și viață, pe de altă parte, după formula care cere să dai Cezarului ce este al Cezarului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lui Dumnezeu. Dogmele stabilesc limite ale interpretării, cenzurând "delir de interpretare" eretic, adică periculos pentru viața pământeană a comunităților. După cădere, Dumnezeu a menit omului o viață terestră plină de normali tate, în cuprinsul căreia să poată obține mântuirea. Interpretarea hermetică însă nu cunoaște limite: orice poate însemna orice, indiferent dacă se opune sau nu vieții terestre normale. Salvarea hermetică este, de obicei, în răspărul vieții omenești normale și "pline de cumințenie". 94 Creștinismului e accesibil tuturor. Hermeneutica biblică acceptă o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
După cădere, Dumnezeu a menit omului o viață terestră plină de normali tate, în cuprinsul căreia să poată obține mântuirea. Interpretarea hermetică însă nu cunoaște limite: orice poate însemna orice, indiferent dacă se opune sau nu vieții terestre normale. Salvarea hermetică este, de obicei, în răspărul vieții omenești normale și "pline de cumințenie". 94 Creștinismului e accesibil tuturor. Hermeneutica biblică acceptă o ontologie a misterelor, a ceea ce e greu de pătruns în interpretare pentru mintea noastră. Hermetismul este o ontologie a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
deschis, unde interpretul poate descoperi infinite conexiuni. Limbajul nu servește la sesizarea unui sens unic și preexistent; el reflectă inadecvarea gândirii, și a fi în lume înseamnă a-ți da seama că e imposibil să identifici un sens transcendental. Interpretul hermetic încetează să presupună că propria intenție de lectură se suprapune peste cea a autorului, care e inaccesibilă și pierdută. Hermetismul pornește deci de la presupoziția că limbajul vorbește despre ceva, vorbind în realitate despre opusul acelui ceva - orice poate însemna orice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dat naștere operei, el trebuie să recreeze o stare interioară, de suflet. Receptivitatea pentru psihicul autorului este cea care asigură înțelegerea. O înțelegere psihologică poate interveni numai dacă între interpret și autor există o afinitate psihologică profundă. Din principiul platonician hermetic conform căruia asemănătorul este cunoscut de asemănător, Schleiermacher face principiul interpretării psihologice, bazat pe identificare și intropatie sau empatie. în ceea ce privește regulile tehnice ale hermeneuticii, Schleiermacher se mulțumește să reia pentru partea gramaticală procedeele vechii hermeneutici filologico-retorice, iar pentru partea tehnic-psihologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vitejii întârziate, teribilisme... La cursul de socialism științific, studentul Ungureanu juca cărți în fundul amfiteatrului sau, ca „o obligație sanitară”, chiulea. Deși acum umblă numai în costum, pe vremea studenției era îmbrăcat „destul de ponosit”. „Frecventam boema ieșeană, discutam despre poezie, filosofie, hermetică, antrenați de vin și de speranța unei îmbogățiri bruște”, își amintește Ungureanu. Facultatea a însemnat un bun pretext pentru a continua cercetările începute în primul an de studenție. A reușit să plece cu o bursă la Oxford, la „Jewish Studies
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
divagația din dorința de-a nu tulbura misterul ce poate fi mai bine prizat printr-o economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la maeștii haiku-ului pînă la hermetici. Precum relativ puțini poeți ai noștri de azi, Radu Cange se arată înclinat spre enunțul epigramatic: "Atunci cînd/ nu voi mai fi.../ decît o moarte/ jefuită de amintiri" (Vers). Sau: "în balansoarul/ lacrimei/ păsările înstrăinate" (Haiku). Sau: " Nu moartea te
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]