281 matches
-
În această perioadă, Hertz, împreună cu James Franck, a efectuat experimente privind ciocnirile inelastice ale electronilor în gaze, cercetări cunoscute sub numele de experimentele Franck-Hertz, și pentru care aceștia au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1925. În timpul Primului război mondial, Hertz a servit în armată din 1914. A fost grav rănit în 1915. În 1917, s-a întors la Universitatea Berlin ca "Privatdozent". În 1920, s-a angajat ca fizician cercetător la fabrica de lămpi incandescente Philips din Eindhoven, unde a
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
1914. A fost grav rănit în 1915. În 1917, s-a întors la Universitatea Berlin ca "Privatdozent". În 1920, s-a angajat ca fizician cercetător la fabrica de lămpi incandescente Philips din Eindhoven, unde a lucrat până în 1925. În 1925, Hertz a devenit ordinarius professor și director al Institutului de Fizică de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg. În 1928 a devenit ordinarius professor de fizică experimentală și director al Institutului de Fizică din Berlin Technische Hochschule (BTH) din Berlin-Charlottenburg. Acolo, a dezvoltat
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg. În 1928 a devenit ordinarius professor de fizică experimentală și director al Institutului de Fizică din Berlin Technische Hochschule (BTH) din Berlin-Charlottenburg. Acolo, a dezvoltat o tehnică de separare a izotopilor prin difuzie gazoasă. Deoarece Hertz fusese ofițer în timpul primului război mondial, a fost temporar protejat de politicile naziste și de Legea de restaurare a serviciului profesional civil, dar în cele din urmă politicile și legile au devenit mai stringente, iar la sfârșitul lui 1934, a
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
ca director al Laboratoruli de Cercetări II. Acolo, a continuat munca în domeniul fizicii atomice și ultrasunetelor, dar în cele din urmă și-a încheiat lucrările privind separarea izotopilor. A deținut acest post până la plecarea în Uniunea Sovietică în 1945. Hertz, Manfred von Ardenne, director al laboratorului său privat "Forschungslaboratoriums für Elektronenphysik", Peter Adolf Thiessen, ordinarius professor la Universitatea Humboldt Berlin și director al Kaiser-Wilhelm Institut für physikalische Chemie und Elektrochemie (KWIPC) din Belin-Dahlem, și Max Volmer, ordinarius professor la Institutul
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
avea legături cu comuniștii. Pe 27 aprilie 1945, Thiessen a sosit la institutul lui von Ardenne într-un vehicul blindat împreună cu un important chimist sovietic, maior în Armata Roșie. Toți cei patru membri ai pactului au fost duși în URSS. Hertz a fost numit șef al Institutului G, de lângă Suhumi. Temele de studiu asignate institutului G erau: În 1949, șase oameni de știință germani, printre care Hertz, Thiessen, și Barwich au fost chemați pentru consultări la Sverdlovsk-44, uzină de îmbogățire a
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
în Armata Roșie. Toți cei patru membri ai pactului au fost duși în URSS. Hertz a fost numit șef al Institutului G, de lângă Suhumi. Temele de studiu asignate institutului G erau: În 1949, șase oameni de știință germani, printre care Hertz, Thiessen, și Barwich au fost chemați pentru consultări la Sverdlovsk-44, uzină de îmbogățire a uraniului. Aceasta, mai mică decât uzina de difuzie gazoasă americană de la Oak Ridge, primea doar puțin mai mult decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
chemați pentru consultări la Sverdlovsk-44, uzină de îmbogățire a uraniului. Aceasta, mai mică decât uzina de difuzie gazoasă americană de la Oak Ridge, primea doar puțin mai mult decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel puțin 90% așteptat. În 1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich. În acel an, James Franck și Hertz au primit împreună Medalia Max Planck din partea Deutsche Physikalische Gesellschaft. Hertz a rămas în Uniunea Sovietică până în 1955. După întoarcerea din URSS, Hertz a
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
difuzie gazoasă americană de la Oak Ridge, primea doar puțin mai mult decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel puțin 90% așteptat. În 1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich. În acel an, James Franck și Hertz au primit împreună Medalia Max Planck din partea Deutsche Physikalische Gesellschaft. Hertz a rămas în Uniunea Sovietică până în 1955. După întoarcerea din URSS, Hertz a devenit ordinarius professor la Universitatea Leipzig. Între 1955 și 1967, a fost președinte al Societății de
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel puțin 90% așteptat. În 1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich. În acel an, James Franck și Hertz au primit împreună Medalia Max Planck din partea Deutsche Physikalische Gesellschaft. Hertz a rămas în Uniunea Sovietică până în 1955. După întoarcerea din URSS, Hertz a devenit ordinarius professor la Universitatea Leipzig. Între 1955 și 1967, a fost președinte al Societății de Fizică din Republica Democrată Germană și ulterior președinte onorific între 1967
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich. În acel an, James Franck și Hertz au primit împreună Medalia Max Planck din partea Deutsche Physikalische Gesellschaft. Hertz a rămas în Uniunea Sovietică până în 1955. După întoarcerea din URSS, Hertz a devenit ordinarius professor la Universitatea Leipzig. Între 1955 și 1967, a fost președinte al Societății de Fizică din Republica Democrată Germană și ulterior președinte onorific între 1967 și 1975.
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
a fost un experiment fizic care a furnizat suport pentru modelul Bohr al atomului, un precursor al mecanicii cuantice. În 1914, fizicienii germani James Franck și Gustav Ludwig Hertz au încercat să probeze experimental nivelele energetice ale atomului. Astăzi celebrul experiment Franck-Hertz a adus dovada experimentală a modelului atomului propus de Niels Bohr, cu electroni orbitând nucleul cu niveluri discrete specificate de energie. Franck și Hertz au primit Premiul
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
și Gustav Ludwig Hertz au încercat să probeze experimental nivelele energetice ale atomului. Astăzi celebrul experiment Franck-Hertz a adus dovada experimentală a modelului atomului propus de Niels Bohr, cu electroni orbitând nucleul cu niveluri discrete specificate de energie. Franck și Hertz au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1925 pentru acest experiment. a confirmat modelul cuantizat al lui Bohr pentru atom, demonstrând că atomii pot să absoarbe sau să cedeze energie doar în anumite cuante. Experimentul clasic implica un tub cu
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
electronii să aibă o energie cinetică mică după trecerea de grilă. Instrumentele au fost calibrate pentru a măsura curentul electric dintre cei doi electroni, și a ajusta diferența de potențial dintre catod (electrodul negativ) și grila de accelerare. Franck și Hertz și-au explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
de Cercetare al Fotosintezei până în 1956. În timpul șederii în Berlin, principalul domeniu al Profesorului Franck a fost cinetică electronilor, atomilor și moleculelor. Primele cercetări ale sale au constat în, conductivitatea electricității prin gaze (mobilitatea ionilor în gaze). Mai târziu, împreună cu Hertz, acesta a investigat comportamentul electronilor liberi în diferite gaze, în mod special impacturile inelastice ale electronilor care în cele din urmă au condus la dovedirea experimentală a unor concepete ale teoriei atomice ale lui Bohr și pentru care au și
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
linear TESLA) și XFEL sunt făcute din niobiu pur. Superconductori feroviari Sensibilitatea ridicată a bolometrilor nitrurii de niobiu supraconductori îi fac detectori ideali pentru radiația electromagnetică în bandă de frecvență THz. Acești detectori au fost testați la Telescopul Submilimetru Heinrich Hertz, la Telescopul Polului Sud, la Telescopul Receiver Lab, si la APEX, fiind curent utilizați în instrumentul HIFI de la Observatorul Spațial Herschel. În 2004, cercetătorii URFJ au dezvoltat luminolul brazilian, fabricat din niobiu. Luminolul este o substanță folosită de medicină criminalista
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg - d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german. A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și
Heinrich Hertz () [Corola-website/Science/305852_a_307181]
-
1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener.
Heinrich Hertz () [Corola-website/Science/305852_a_307181]
-
unde folosind o integrală pentru a reproduce funcția originală. Următoarea imagine furnizează o ilustrare vizuală a modului cum transformarea Fourier măsoară dacă o frecvență este prezentă într-o funcție oarecare. Funcția desenată este formula 7, care oscilează cu frecvența de 3 hertz ("t" fiind măsurat în secunde) și tinde rapid către zero. Această funcție a fost aleasă special pentru ca partea reală transformării Fourier să fie ușor de plotat. Această imagine este plotată în primul grafic. Pentru a calcula formula 8 trebuie să integrăm
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
ca fiind cea mai scurtă distanță ce separă unda în două puncte identice ale sale la un moment dat. Frecvența măsoară numărul de ori în care se reproduce fenomenul de oscilație într-o unitate de timp. Oscilațiile se măsoară în Hertzi, (Hz). Un Hertz este egal cu o oscilație pe secundă. Viteza de propagare a undelor este egală cu viteza luminii. Exemplul 1 - undele radio : au o lungime de undă superioară de 10 cm în spațiu și o frecvență de 150
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
mai scurtă distanță ce separă unda în două puncte identice ale sale la un moment dat. Frecvența măsoară numărul de ori în care se reproduce fenomenul de oscilație într-o unitate de timp. Oscilațiile se măsoară în Hertzi, (Hz). Un Hertz este egal cu o oscilație pe secundă. Viteza de propagare a undelor este egală cu viteza luminii. Exemplul 1 - undele radio : au o lungime de undă superioară de 10 cm în spațiu și o frecvență de 150 de mii până la
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
finanțării slabe a acestui institut de învățământ superior, el a plecat să predea la Școala rusă de torpile navale din Kronstadt din insula Kotlin. Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a costruit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice (coerorr). Acest aparat a fost perfecționat mai apoi, fiind transformat în detector de fulgere și a fost prezentat Societății ruse de fizică și chimie pe 7 mai
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
date, este prevăzut cu două roți dințate ce asigură o rezervă de funcționare de 72 de ore. Acest calibru de 12 linii, adică un diametru de 26,8 milimetri, are un mecanism clasic de 21.600 vibrații pe oră (3 hertz) și reglarea sa este asigurată de un balansier cu șurub. Varianta 850P afișează, pe două sub-ecrane, o secundă mică și un al doilea fus orar. Un indicator zi/noapte sincronizat pe fusul central completează informația. Casa Piaget continuă arta picturii
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
sarcinii electrice formează dipoli oscilanți, care potrivit teoriei lui Maxwell generează radiații electromagnetice ce sunt emise în spațiul înconjurător. Atât punerea în evidență cât și descrierea cantitativă exactă a generării radiațiilor electromagnetice de către dipolii oscilanți a fost făcută de Heinrich Hertz. Calitativ, cu cât temperatura corpului este mai mare, cu atât crește și intensitatea oscilațiilor dipolurilor hertz și ca urmare intensitatea radiațiilor emise va fi mai mare. Procesul invers, de absorbție a radiațiilor are loc prin excitarea atomilor la nivele energetice
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
în spațiul înconjurător. Atât punerea în evidență cât și descrierea cantitativă exactă a generării radiațiilor electromagnetice de către dipolii oscilanți a fost făcută de Heinrich Hertz. Calitativ, cu cât temperatura corpului este mai mare, cu atât crește și intensitatea oscilațiilor dipolurilor hertz și ca urmare intensitatea radiațiilor emise va fi mai mare. Procesul invers, de absorbție a radiațiilor are loc prin excitarea atomilor la nivele energetice superioare. Diagrama în care se reprezintă valoarea intensității radiațiilor emise (în valori absolute sau relative) în funcție de
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
circuit electric să oscileze este posibilă crearea de unde electromagnetice. Teoria sa face posibilă calcularea vitezei radiației electromagnetice bazându-se doar pe măsurători electrice și magnetice iar valoarea calculată este foarte asemănătoare cu măsurătorile empirice ale vitezei luminii. În 1888, Heinrich Hertz a construit un dispozitiv electric care produce ceea ce azi denumim microunde — care sunt în esență radiație electromagnetică la o frecvență mai mică decât cea a luminii vizibile. Totul până la acel moment sugera că Newton a greșit cu totul atunci când a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]