352 matches
-
mare decât adulții normali, iar frecvența atacurilor de cord este de 25 de ori mai mare decât în populația normală și apar în jurul intervalului de vârstă 30-35 ani (Mange și Mange, 1999). Nu există indicatori corporali specifici ai hipercolesterolemiei. Astfel, heterozigoții nu manifestă supraponderabilitate, iar tensiunea arterială este, de obicei, la valori normale. Indivizii homozigoți au o frecvență de apariție mult mai mică decât heterozigoții (1 la 1 000 000 nașteri), iar atacurile de cord apar foarte timpuriu, în jurul vârstei de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de vârstă 30-35 ani (Mange și Mange, 1999). Nu există indicatori corporali specifici ai hipercolesterolemiei. Astfel, heterozigoții nu manifestă supraponderabilitate, iar tensiunea arterială este, de obicei, la valori normale. Indivizii homozigoți au o frecvență de apariție mult mai mică decât heterozigoții (1 la 1 000 000 nașteri), iar atacurile de cord apar foarte timpuriu, în jurul vârstei de 5 ani, rar supraviețuindu-se până la 20 de ani. La indivizii normali, grăsimile sunt descompuse în colesterol și trigliceride, care sunt ulterior purtate în
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
manifesta numai în condiții de homozigoție. Dacă maladia determinată de gena recesivă este severă, este puțin probabil ca indidivizi homozigoți pentru gena respectivă să supraviețuiască până la reproducere. Astfel, manifestarea genei respective va rezulta cel mai probabil din împerecherile între indivizi heterozigoți (purtători). O condiție autozomală recesivă poate fi transmisă de-a lungul a mai multor generații de purtători, până când va apare șansa ca doi indivizi purtători să se împerecheze, moment în care va exista riscul ca fiecare copil al unui astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
se împerecheze, moment în care va exista riscul ca fiecare copil al unui astfel de cuplu să fie afectat. La nivel biochimic, cele mai multe alele recesive au mutații care determină alterarea sau pierderea totală a funcției unor proteine enzimatice. La indivizii heterozigoți pentru o alelă recesivă, deficiențele enzimatice sunt compensate în proporție de 50%, astfel că heterozigoții sunt, de obicei, normali din punct de vedere al fenotipului clinic. Când însă o persoană va moșteni alelele mutante în ambii loci ai unei gene
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cuplu să fie afectat. La nivel biochimic, cele mai multe alele recesive au mutații care determină alterarea sau pierderea totală a funcției unor proteine enzimatice. La indivizii heterozigoți pentru o alelă recesivă, deficiențele enzimatice sunt compensate în proporție de 50%, astfel că heterozigoții sunt, de obicei, normali din punct de vedere al fenotipului clinic. Când însă o persoană va moșteni alelele mutante în ambii loci ai unei gene ce codifică o enzimă, se va ajunge la exprimarea maladiei (Fauci et al., 2001). Ocurența
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997). În plus, genotipul homozigot 814/814 nu conferă nici el risc pentru DZ tip 1. Mai recent s-a sugerat clasificarea alelelor de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția alelelor de tip ID(-) și numai atunci când acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III-a (Stead et al., 2000). Alelele de clasa I de tip ID(-) pot fi deosebite de celelalte alele de clasa I prin prezența pe un haplotip care conține o variantă MspI-
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
singură alelă de clasa a III-a de la părinți prezintă o reducere cu 60% a riscului de a dezvolta diabet de tip 1. Pe de altă parte, alelele de clasa a III-a se transmit mult mai rar de la părinți heterozigoți I/ III la copiii diabetici comparativ cu frații/surorile lor neafectați. Toate acestea susțin că efectul alelelor de clasa I este recesiv, iar al celor de clasa a III-a este dominant (Bennett et al., 1997). Alte studii au arătat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
și Todd, 1996). Reducerea semnificativă a riscului pentru DZ tip 1 apare chiar și la purtătorii celui mai diabetogen genotip (DR3-DQ2/DR4-DQ8). Astfel, un studiu efectuat recent indică o reducere de peste două ori a riscului pentru DZ tip 1 la heterozigoții DR3-DQ2/DR4-DQ8 în cazul prezenței și a unei singure alele de clasa a III-a INS-VNTR (Walter et al., 2003). Asocierea IDDM2 INS-VNTR cu diabetul zaharat de tip 1 a fost confirmată pe toate grupurile etnice, inclusiv de către noi în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
a fost „rezervată” pentru o regiune de pe cromozomul 3q21-q25 care a prezentat unele dovezi de linkage pentru markerul D3S1303 în GWS efectuate pe familii din UK (Davies et al., 1994; Mein et al., 1998), asocierea fiind mai puternică în cazul heterozigoților DR3/DR4 (Mein et al., 1998). Interesant de remarcat că regiunea 3q21-q25 a fost asociată și cu poliartrita reumatoidă (Cornelis et al., 1998). Dintre genele candidate din această regiune ar fi de menționat CD80 și CD86 (Redondo și Eisenbarth, 2002
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
1998). IDDM17 este cuprins în intervalul de 8 cM cuprins între D10S1750 și D10S1773 și este asociat cu alela de 151 bp a markerului D10S554 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Toți pacienții acestei familii erau purtători ai alelei de risc DR3, heterozigoții DR3/DR4 plus IDDM17 având un risc de apariție a DZ tip 1 de 40% (Verge et al., 1998). Rezultatele au fost apoi reconfirmate și pe familii din SUA (Bao et al., 2001). Regiunea IDDM17 nu a fost confirmată și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
poziția nucleotidică 609 (NQO1 609 C>Ț), determinând sustituția prolinei cu serina în poziția 187 a secvenței aminoacidice (P187S rs 1800566). Față de tipul sălbatic homozigot CC, activitatea enzimatica a varianței homozigote TȚ păstrează numai 2-4% din această activitate, iar varianta heterozigota CT are o scădere de trei ori a activității enzimatice [18]. NQO1 este implicată în stabilizarea genei supresoare p53, pe care o protejează de degradarea proteozomală. Rezultatele privind modulare riscului de CHC în funcție de polimorfismul genetic al NQO1 sunt contradictorii. Unele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ȘI ALDEHIDDEHIDROGENEZA (ALDH) Alcoolul este oxidat la acetaldehida sub acțiunea ADH și aceasta în acetat, reacție catalizata de ALDH, rolul carcinogen al acetaldehidei fiind crescut [33]. Subiecții homozigoți pentru alela ALDH2*2 sunt lipsiți de activitatea enzimatica a aldehiddehidrogenazei iar heterozigoții pentru alela normală și varianta (ALDH2*1/2) au numai 1/16 din activitatea enzimatica a homozigoților ALDH2*1 [34]. Asocierea consumului de alcool cu riscul de CHC este cunoscută și subiecții mari băutori au un risc crescut de CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
un numar de aproximativ 30 SNP. Niciunul dintre aceste polimorfisme nu se asociază cu riscul de CHC, dar varianta alelică Ț în locusul rs 3025035 se asociază cu recurenta după transplant, fiind un veritabil biomarker genetic pentru predicția recurentei. Genotipul heterozigot CT rs 3025035 al VEGF reprezintă un factor asociat independent cu un interval liber de supraviețuire mai scurt până la recurenta [98]. Factorul epidermal de creștere (EGF) EGF și receptorul sau (EGFR) reprezintă mediatori importanți ai capacității de proliferare hepatocelulară și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
SNP s-au construit haplotipuri și diplotipuri care au susceptibilitate diferită față de CHC [122]. Polimorfismele MMP2 C-1306T și MMP9 C-1562T au fost investigate nu numai în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T s-a evidențiat o reducere a riscului de recurenta cu 58% și un timp liber până la recurenta mai lung față de homozigoții CC, în timp ce polimorfismul MMP-9 nu are valoare predictiva [123]. POLIMORFISMUL CICLOOXIGENAZEI 2 (COX-2) Ciclooxigenazele au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
sanguină a părinților este cunoscută se poate estima genotipul copilului. Când ambii părinți au grupa sanguină B, genotipul copilului poate fi BB (un antigen B de la fiecare părinte), B0 (un antigen B de la un părinte și 0 de la celălalt părinte heterozigot) sau 00 (un antigen 0 de la fiecare părinte heterozigot). De asemenea, când grupa sanguină a mamei și a copilului sunt cunoscute se poate preciza grupa sanguină a tatălui (test de paternitate folosit în medicina legală). Imediat după naștere cantitatea de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
copilului. Când ambii părinți au grupa sanguină B, genotipul copilului poate fi BB (un antigen B de la fiecare părinte), B0 (un antigen B de la un părinte și 0 de la celălalt părinte heterozigot) sau 00 (un antigen 0 de la fiecare părinte heterozigot). De asemenea, când grupa sanguină a mamei și a copilului sunt cunoscute se poate preciza grupa sanguină a tatălui (test de paternitate folosit în medicina legală). Imediat după naștere cantitatea de aglutinine din plasmă este aproape zero. Intre 2-8 luni
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
autocrini și paracrini responsabili de supraviețuirea și proliferarea celulelor T (Greenwald et al., 2001). Șoarecii knock-out (KO) pentru gena CTLA-4 - CTLA-4(-/-) - prezintă boli limfoproliferative și autoimune letale datorită stimulării necontrolate a receptorilor CD80/CD86 (Tivol et al., 1995), în timp ce șoarecii heterozigoți CTLA4(-/+) prezintă un fenotip hiperproliferativ al limfocitelor T citotoxice (Doyle et al., 2001). În plus, blocarea in-vivo a moleculelor CTLA-4 cu ajutorul unor anticorpi monoclonali poate duce la creșterea imunității anti-tumorale și la exacerbarea răspunsurilor autoimune (Sharpe et al., 2002). Toate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
formă de glicogen în special postprandial. Șoarecii Glucokinază knock-out prezintă diabet neonatal sever și mortalitate perinatală ridicată. (19) La om au fost identificate peste 130 de mutații diferite în gena glucokinazei, pentru toate grupurile etnice. (17) Aceste mutații, în forma heterozigotă, determină generarea unei enzime cu o afinitate scăzută pentru glucoză și cu o capacitate catalitică scăzută. (27) Alterarea activității enzimatice (practic a biosenzorului glicemic beta celular) duce la creșterea pragului glicemic la care se declanșează secreția de insulină. Există date
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
și a duodenului ventral. La om, a fost descris un nou născut homozigot pentru o deleție punctiformă în gena IPF-1 (Pro63fsdelC), care prezenta diabet neonatal permanent și insuficiență pancreatică exocrină ca urmare a ageneziei pancreatice. (36,42) Aceeași deleție dar heterozigotă determină apariția MODY. (9) Alte mutații ale genei IPF-1 au fost descrise în familii din Franța, UK și Suedia și sunt asociate cu DZ tip 2. (28) - HNF-1? - Este un alt membru al superfamiliei de receptori nucleari cu rol de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
aproximativ 110-126 mg/dl. (3) Hiperglicemia este produsă nu doar de defectul insulinosecretor dar și de scăderea glicogenogenezei hepatice și creșterea producției endogene de glucoză ca urmare a defectului de glucokinază hepatică. (39) De regulă insulinorezistența nu este prezentă. Mutațiile heterozigote ale glucokinazei se asociează cu o formă blândă de hiperglicemie cronică, de regulă asimptomatică și neprogresivă. Hiperglicemia à jeun este moderată (de regulă nivelul este de 110-145 mg/dl), nu se agravează în timp în decursul multor ani și se
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
singură astfel de familie. (17) Probandul a fost un nou născut cu diabet neonatal permanent și insuficiență pancreatică exocrină, ca urmare a ageneziei pancreatice. (42) Analiza genetică a arătat că probandul era homozigot pentru mutația Pro63fsdelC în timp ce ambii părinți erau heterozigoți pentru aceasta. (36) Studiul întregii familii a arătat o prevalență ridicată a unei forme blânde de diabet, cu debut în tinerețe și cu transmitere dominantă, toți heterozigoți pentru mutația menționată. Șase membri ai acestei familii (glicemie medie à jeun 169
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
gena nativă este înlocuită de fragmentul artificial. Celulele care conțin noul hibrid sunt selectate și genomul lor este injectat într-un oocit fecundat. Cultivat până la stadiul de blastocist, embrionul format este transferat în uterul unei femele. Animalele rezultante vor fi heterozigote pentru gena modificată și prin încrucișări repetate se obțin în final animale homozigote cu ambele gene țintă nefuncționale. Hormonii sexuali își exercită efectele prin interacțiunea cu receptorii intracelulari specifici, care, în urma stimulării de către ligand, acționează ca factori de transcripție pentru
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
că asocierea este încă și mai puternică cu unele alele ale HLA clasa II tip DR și DQ. Astfel la caucazieni, peste 95% din pacienții diabetici tip 1 prezintă alelele DR3 și/sau DR4 [83, 85]. Riscul maxim apare la heterozigoții DR3/DR4, acest genotip apărând la 35-50% din diabetici, comparativ cu doar 2.5-6% în populația generală. Riscul scade pentru genotipurile DR4/DR4, DR3/DR3, DR4/DRX și DR3/DRX (unde DRX reprezintă un antigen HLA DR altul decât DR3
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
se întâlnește la 5-10% dintre persoanele infectate cu HIV, caracterizându-se prin menținerea unei imunități normale/crescute timp îndelungat (>10-15 ani), fără a dezvolta infecții oportuniste. Particularitățile răspunsului imun în aceste situații sunt răspunsul puternic al LTCD4 și LTcitotoxice, caracterul heterozigot pentru deletia Δ32, CCR2, SDF 1-3, la care se pot adăuga anumite condiții virale (deleția genei nef). 14.5 Tablou clinic Istoria naturală a infecției cu HIV cuprinde etape clinicopatogenice, care se corelează cu nivelul imunității, exprimat prin numărul limfocitelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]