259 matches
-
lungime de 3-5 cm, ochi compuși și membre anterioare sub formă de lopeți, bine dezvoltate pentru săpat și înot. De asemenea, indivizii adulți pot zbura până la opt kilometri în sezonul de împerechere. Insectele sunt active mare parte din an și hibernează în timpul iernii. Indivizii tineri pot avea aripi mai scurte și înfățișarea lor variază în funcție de specie, semănând cu cosași, furnici foarte mari sau termite.
Coropișniță () [Corola-website/Science/312147_a_313476]
-
se trec prin apă, peretele din partea dreaptă dispare în întuneric. Este Sală Minunilor, un gol imens de 56/92 m și o înălțime record de . Ea adăpostește un depozit de 60 vagoane de chiropterit. Aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Tavanul acestei săli este plin de stalactite excentrice, anemolite lungi de până la . Revenind la galeria activă, în amonte, se escaladează Baricada Mare după care galeria se îngustează și devine mai usor accesibilă
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
în colonii de termite și furnici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consumă larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor mici camere pentru depunerea ouălor și pentru năpârlire. Femelele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferelor, acesta fiind un mijloc convenabil de transport și răspândire. Toderaș I.
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
și provoacă moartea acestora prin sufocare, Bowman reușind să se salveze în ultimul moment. În film, Bowman încearcă să recupereze cadavrul lui Poole, iar la întoarcerea pe navă descoperă că HAL îi interzice accesul și îi ucide pe oamenii care hibernează închizându-le sistemele de menținere a vieții. Totuși, în continuarea "2010: A doua odisee", Clarke schimbă povestea în conformitate cu filmul. Filmul este mai enigmatic în ceea ce privește problema lui HAL, în timp ce romanul detaliază conflictul intern în care este prins computerul din cauza ordinului de
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
în general prin atingeri și vibrații. Dorm noaptea în apă, de obicei odihnindu-se pe fundul apei sau plutind la suprafață, folosindu-și aerul adunat în gât ca să le ajute să plutească. Țestoasele devin inactive la temperaturi sub 10 °C. Hibernează sub apă, sub mal sau buturugi goale. Țestoasele cu tâmple roșii sunt cele mai comune țestoase ale Texasului. Numele lor în engleză („red ear slider”) provine de la dunga roșie din spatele ochilor și de la obiceiul lor de a aluneca de pe pietre
Țestoasa de apă cu tâmple roșii () [Corola-website/Science/313978_a_315307]
-
în zilele calde și umede, fiind însă sensibilă la vânt. Dacă se simte amenințată se ascunde sub pietre sau diferite plante. Atacă mușcând fulgerător, animalele mari sau omul numai când se simte amenințată și se apără. În perioada de iarnă hibernează în funcție de latitudea unde se află între 4 - 8 luni. În Germania de exemplu este activă în general între lunile aprilie și octombrie, masculii devin activi mai repede ca femelele cu ca. 2 săptămâni. Hrana viperelor constă din mamifere mici ("Muridae
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
timid în spatele bateriei. Pe scena cei patru erau despărțiți și la propriu și la figurat de ziduri de carton. În 1983 apare "The Final Cut", un album ce cuprinde piese needitate pe "The Wall". Doi ani mai târziu când trupa hiberna muzical și Waters în sfârșit își realizase proiectul solo "The Pros and Cons of Hitch Hiking", Waters părăsește trupa. După o lungă perioadă de inactivitate, turneele se reiau în 1987. Se reface formulă de trio a vechilor membri (Wright revine
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
puterea zeilor de a-i purifica pe oameni și a-i proteja de forțele necurate. Rolul său de a intermedia între lumea oamenilor și cea a divinităților explică focurile rituale și obiceiul incinerării morților. Spre deosebire de alți zei slavi care iarna "hibernează" (datorită faptului că fenomenele naturale patronate de ei nu se manifestă), este prezent pe Pământ și în anotimpul rece.
Agunea () [Corola-website/Science/318125_a_319454]
-
biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor calde și aride. Arealul lor cuprinde practic toate deșerturi în ambele emisfere, de est și de vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore sau omnivore, majoritatea speciilor se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
este un fel de preludiu al cărții din 1992 " Foc în adânc", acțiunea desfășurându-se cu douăzeci de mii de ani înainte. Titlul este adus în discuție de unul dintre personajele principale, ca referire la obiceiul speciei sale de a hiberna și la vastitatea spațiului. Acțiunea începe cu descoperirea unei speci extraterestre inteligente pe o planetă aflată pe orbită în jurul unei stele fluctuante care, timp de 215 ani din 250, nu emite aproape deloc energie. În timpul acestei perioade planeta îngheață, iar
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
vastitatea spațiului. Acțiunea începe cu descoperirea unei speci extraterestre inteligente pe o planetă aflată pe orbită în jurul unei stele fluctuante care, timp de 215 ani din 250, nu emite aproape deloc energie. În timpul acestei perioade planeta îngheață, iar fauna sa hibernează. Locuitorii planetei, numiți de oameni "păianjeni" din cauza asemănării lor cu arahnidele, au atins un nivel de dezvoltare tehnologică similar omenirii de la începutul secolului XX, deși oamenii cred că au fost, demult, capabili de zboruri cosmice. Dacă acest lucru se dovedește
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
este considerată ca fiind în siguranță deși în anumite zone europene este amenințată cu dispariția. Are un corp gros, coadă scurtă, prezintă buzunare în amândouă părțile gurii în care își depozitează hrana pentru a o transporta în galeriile subterane unde hibernează. Blana este de culoare gălbui-roșcată, cu pieptul și burta negre. Coada este scurtă. Formula sa dentală este 1/1, 0/0, 0/0, 3/3. Este o specie nocturnă sau crepusculară. Trăiește singur în sisteme complexe de tuneluri. Se hrănește
Hârciog european () [Corola-website/Science/322504_a_323833]
-
care își petrec o bună parte din viață în peșteri sau care și-o pot petrece în totalitate atît la suprafață cît și în subteran se numesc troglofile. Aici intră liliecii care se adăpostesc pe timpul zilei de prădători, animalele care hibernează în peșteri, salamandre și altele. A treia categorie, cea care a determinat apariția biospeologiei, este cea a viețuitoarelor specifice peșterilor. Ele se numesc troglobionte. Comparația cu rudele de la suprafață ne arată că ele s-au acomodat în acestă nișă de
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
rece, de iarnă. În asemenea galerii a hârciogului european s-au găsit cantități de hrană ce cântăreau până la 90 de kilograme. Galeriile hârciogilor sunt compartimentate și au mai multe ieșiri, ei sunt animale active seara și noaptea. Speciile mai mari hibernează iarna, hârciogii sunt animale solitare fiind deosebit de agresive față de intruși care intră în teritoriul lor, speciile mari atacă chiar câinii. Probabil această agresivitate este explicată prin sărăcia în hrană a regiunii.
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
anul 2006 se încearcă în Saxonia repopularea cu popândăi. Popândăul sapă două tipuri de galerii subterane, unul pe care îl sapă tot timpul anului, în el se ascund în anotimpul cald și unul săpat pentru sezonul rece, de iarnă, unde hibernează, nasc și cresc puii. Tunelul lor este compartimentat, el are o ieșire principală și mai multe ieșiri laterale. Hrana popândăilor este mai ales de natură vegetală, ea constă din semințe, rădăcini, tuberculi și bulbi de plante. Popândăii se mai hrănesc
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
cu calcit spongios, se află în partea de sud într-un diverticul. Se pot identifica într-un alt diverticul și câteva oase ale ursului peșterilor, printre care și cel al unui femur încastrat într-o stalagmită. Fauna de chiroptere care hibernează aici este formată 4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină. În
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
de reproducere; în stare de repaus sacul vocal formează cute; când aceasta se dilată depășește cu mult mărimea capului. Brotăcelul duce o viață crepuscular-nocturnă, dar are și o activitate diurnă, stând uneori pe frunze la soare și vânând insecte. Iarna hibernează în crapaturile din clădiri, sub frunze și mușchi, la poalele copacilor, în scorburi, vizuini sau sub pietre. Hrana brotăcelului constă din diferite insecte și larvele lor (coleoptere, diptere), predominând formele zburătoare, pe care le prinde printr-un salt, cu ajutorul limbii
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se refugiază în galerii sau se cațără câțiva metri pe pereții de loess ori de stâncă
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
decât cea de vară. Când sunt în pericol marmotele emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde, ci și uscată. Ocazional consumă și insecte. Își aleg loc pentru galerii aproape de sursa de hrană pentru ca la nevoie să se poată refugia în
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cea de vară, iar orificiile de acces sunt închise cu pământ și pietre înainte ca marmota să intre în hibernare. Galeriile de iarnă converg spre un cuib (camera de iernare) care atinge 1 m diametru, căptușit cu ierburi uscate. Marmota hibernează 5 luni și jumătate. Toamna ea mănâncă enorm de mult pentru a-și constitui rezervele de grăsime care îi vor permite să supraviețuiască. Pentru a nu-și arde rezervele prea repede, ea trăiește „la ralanti”. Temperatura corporală scade la 7
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
viață terestră, la nevoie se pot cățăra și pot înota. Când nu sunt în căutarea hranei, stau ascunse pe sub trunchiuri și rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
de la sol, pe care le preferă uneori pentru nașterea și creșterea puilor. Este activ aproape permanent în decursul celor 24 de ore, cu scurte pauze, fiind predominant nocturn. Înregistrează o activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
și la viața în apropierea așezărilor omenești. Excepțional poate fi găsit și în scorburile arborilor. Vara formează colonii de peste 100 exemplare, căutând locuri răcoroase, iar iarna se adună în grupuri mai mici, la adăpost, prin podurile locuințelor și în peșteri. Hibernează din septembrie până în mai, la temperaturi cuprinse între -4°C și 10°C. Zborul este rapid și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
abdomen, a pământului dislocat. Galeriile sunt foarte strâmte, lungi și întortocheate, cu puține ieșiri la suprafață. Nu scoate mușuroaie pe traiectul galeriilor. Cele mai multe galerii sunt superficiale (10-15 cm), acoperite de litieră, adâncimea maximă a galeriilor nu depășește 40 cm. Nu hibernează. Pe vreme vreme ploioasă și pe ninsoare și ger își astupă intrările galeriilor și renunță la ieșirile pe sol pentru căutarea hranei pe durate de 2-3 zile. Este un foarte bun alergător pe sol, iar la nevoie înoată prin apă
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]