258 matches
-
15 24.14.21 24.14.22 Izotopi n.î.a.p. și compușii lor Cianuri, oxizi cianici și cianuri complexe; fulminate, cianate și tiocianate; silicați; borați; perborați și alte săruri de acizi anorganici sau peroxizi Peroxid de hidrogen Fosfine; carbizi; hidruri; nitrați; azine; silicați și boruri Compuși din metale rare de pământ de ytriu sau scandiu Sulf rafinat cu excepția celui sublimat, precipitat sau coloidal Pirite calcinate Cuarț piezoelectric; alte pietre prețioase sau semiprețioase sintetice sau refăcute, neprelucrate Clasa 24.14 Alte
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
cloruri acide catalizata de clorura de aluminiu, în ciclohexan că solvent (cunoscută astăzi în literatura că “reacția Nenițescu de acilare reductiva“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menționare a transferului intermolecular de ion de hidrura, așa cum se va numi mai tarziu. În perioada 1965-1970 studiază reacțiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroși compuși organici și reacții îi poartă numele. Se poate spune că
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]
-
Totuși, efectul chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva compușii ai berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH) sau a berkeliului metalic cu aceste elemente chimice la temperaturi ridicate (de aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
procedeul Haber, a fost nitratul de amoniu, utilizat ca și fertilizator. Compușii anorganici sunt sintetizați, în majoritate, pentru a fi utilizați ca și catalizatori (oxid de vanadiu (V), clorură de titan (III)) sau pe post de reactivi în chimia organică (hidrura de litiu și aluminiu).
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
extracte colorante, tanini și substanțe colorante 24122100-6 Extracte colorante 24122200-7 Extracte tanante 24122300-8 Tanini 24122400-9 Substanțe colorante 24122500-0 Produse tanante 24130000-4 Produse chimice anorganice de bază 24131000-1 Elemente chimice, acizi anorganici și compuși 24131100-2 Metaloizi 24131110-5 Fosfuri 24131120-8 Carburi 24131130-1 Hidruri 24131140-4 Nitruri 24131150-7 Azide 24131160-0 Siliciuri 24131170-3 Boruri 24131180-6 Sulf rafinat 24131200-3 Halogen 24131300-4 Metale alcaline 24131310-7 Mercur 24131400-5 Clorură de hidrogen, acizi anorganici, dioxid de siliciu și dioxid de sulf 24131410-8 Acizi anorganici 24131411-5 Acid sulfuric 24131420-1 Acid fosforic
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
colorante 24122200-7 Extracte tanante 24122300-8 Tanini 24122400-9 Substanțe colorante 24122500-0 Produse tanante 24.13 Alte substanțe chimice anorganice de bază 24130000-4 Substanțe chimice anorganice de bază 24131000-1 Elemente chimice, acizi anorganici și compuși 24131100-2 Metaloizi 24131110-5 Fosfuri 24131120-8 Carburi 24131130-1 Hidruri 24131140-4 Nitruri 24131150-7 Azide 24131160-0 Siliciuri 24131170-3 Boruri 24131180-6 Sulf rafinat 24131200-3 Halogen 24131300-4 Metale alcaline 24131310-7 Mercur 24131400-5 Clorură de hidrogen, acizi anorganici, dioxid de siliciu și dioxid de sulf 24131410-8 Acizi anorganici 24131411-5 Acid sulfuric 24131420-1 Acid fosforic
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
24121264-6 Hidroxid de cupru 2816.10 24121265-3 Hidroxid de magneziu 2825.90.11 24121300-1 Oxid de calciu hidratat 2801-2803+2804[.5-.9]+2848+2849+2850.00[.20-.90] 24131100-2 Metaloizi 2848 24131110-5 Fosfuri 2849 24131120-8 Carburi 2850.00.20 24131130-1 Hidruri 2850.00.20 24131140-4 Nitruri 2850.00.50 24131150-7 Azide 2850.00.70 24131160-0 Siliciuri 2850.00.90 24131170-3 Boruri 2802 24131180-6 Sulf rafinat 2812 24131200-3 Halogen 2805 24131300-4 Metale alcaline 2805.4 24131310-7 Mercur 2806+2807+2809+2810+2811
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
Articol 32 Se modifică înregistrarea 3049, după cum urmează: "3049 halogenuri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3049 halogenuri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Se modifică înregistrarea 3050, care se citește după cum urmează: "3050 hidruri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3050 hidruri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Articol 33 Se modifică înregistrarea 3203 care se citește după cum urmează: "3203 compus organo-metalic piroforic, reactiv cu apa, nu se
jrc4108as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89271_a_90058]
-
alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3049 halogenuri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Se modifică înregistrarea 3050, care se citește după cum urmează: "3050 hidruri de alchilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel 3050 hidruri de arilmetal, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". Articol 33 Se modifică înregistrarea 3203 care se citește după cum urmează: "3203 compus organo-metalic piroforic, reactiv cu apa, nu se specifică altfel". 436 Se introduce un nou alin. (3), care se
jrc4108as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89271_a_90058]
-
modifică după cum urmează: "(4) Coletele conținând substanțe din articolul 3, 1391 dispersie de metal alcalin sau dispersie de metal din pământuri alcaline din articolul 11 lit. (a) cu o temperatură de aprindere nu mai mare de 61°C sau 1411 hidrură de litiu și aluminiu, eteric, din articolul 16 lit. (a) poartă în plus o etichetă ce se conformează modelului nr.3.". 488 (3) Se modifică textul și se citește: "În plus vagoanele, vagoanele cisternă și containerele cisternă care transportă substanțe
jrc4108as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89271_a_90058]
-
producere prin procesarea gazelor naturale. Cel mai răspândit izotop al hidrogenului este protiul, care este alcătuit dintr-un singur proton în nucleu și un electron în învelișul electronic. În compușii ionici poate avea sarcină negativă (anion cunoscut sub numele de hidrură, H) sau sarcină pozitivă H (cation). Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea elementelor din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se pe schimbul de
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
de hidrogen, ce este un factor important în stabilitatea multor molecule biologice. Hidrogenul poate forma compuși și cu elementele mai puțin electronegative, cum ar fi metalele sau semimetalele, având o sarcină parțial negativă. Acești compuși sunt cunoscuți sub numele de hidruri. Hidrogenul formează o varietate de compuși cu carbonul. Datorita asocierii în general a acestora cu organismele vii, aceștia sunt numiți compuși organici; cu studierea lor se ocupă chimia organică, iar cu studiul rolului lor în organismele vii - biochimia. În unele
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
organic” se referă doar la un compus ce conține carbon. Însă majoritatea substanțelor organice prezintă și hidrogen, iar legătura carbon-hidrogen determină multe din particularitățile lor. De aceea, legăturile carbon-hidrogen sunt prezente în unele definiții ale cuvântului „organic”. În chimia anorganică hidrurile pot reprezenta catene de legături între doi ioni metalici ai unei combinații complexe. Această funcție se întâlnește la elementele din grupa 13, cu precădere la boruri și compușii complecși ai aluminiului. Compușii hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
În chimia anorganică hidrurile pot reprezenta catene de legături între doi ioni metalici ai unei combinații complexe. Această funcție se întâlnește la elementele din grupa 13, cu precădere la boruri și compușii complecși ai aluminiului. Compușii hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind uneori impropriu utilizat. „Hidrură” definește o substanță în care atomul de H are caracter anionic sau sarcină negativă, deci H, fiind utilizat pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N.
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
de legături între doi ioni metalici ai unei combinații complexe. Această funcție se întâlnește la elementele din grupa 13, cu precădere la boruri și compușii complecși ai aluminiului. Compușii hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind uneori impropriu utilizat. „Hidrură” definește o substanță în care atomul de H are caracter anionic sau sarcină negativă, deci H, fiind utilizat pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N. Lewis în 1916 pentru elementele din prima
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind uneori impropriu utilizat. „Hidrură” definește o substanță în care atomul de H are caracter anionic sau sarcină negativă, deci H, fiind utilizat pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N. Lewis în 1916 pentru elementele din prima grupă și a doua principală, a fost pusă în evidență în 1920 de către Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă o cantitate stoechiometrică
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
pentru compușii hidrogenului cu un element mai electropozitiv. Existența anionului hidrură, sugerată de Gilbert N. Lewis în 1916 pentru elementele din prima grupă și a doua principală, a fost pusă în evidență în 1920 de către Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă o cantitate stoechiometrică de hidrogen la anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
în 1916 pentru elementele din prima grupă și a doua principală, a fost pusă în evidență în 1920 de către Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă o cantitate stoechiometrică de hidrogen la anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul AlH are centre de hidrură atașate puternic de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Moers prin electroliza topiturii de hidrură de litiu (LiH), când a fost produsă o cantitate stoechiometrică de hidrogen la anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul AlH are centre de hidrură atașate puternic de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
a fost produsă o cantitate stoechiometrică de hidrogen la anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul AlH are centre de hidrură atașate puternic de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
anod. Pentru hidrurile altor elemente, termenul este ambiguu, luând în considerare electronegativitatea hidrogenului. Excepție face BeH, care este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul AlH are centre de hidrură atașate puternic de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși ai săi. Oxidarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
este un polimer. În hidrura de litiu și aluminiu, anionul AlH are centre de hidrură atașate puternic de aluminiu. Chiar dacă hidrogenul poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși ai săi. Oxidarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge teoretic cu formarea H, ion ce nu conține niciun electron în învelișul electronic și un proton în
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
pentru care dă toate reacțiile caracteristice metalelor. Sodiul reacționează cu oxigenul, dând oxid de sodiu și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu hidrogenul dând hidruri. Sodiul reacționează violent cu apă dând hidroxid și hidrogen. Sodiul este cel mai răspândit metal alcalin din scoarța Pământului, dar și unul dintre cele mai răspândite din Univers. În natură se găseste sub forma depozitelor masive de sare gemă (clorură
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
32 volți. Pe Marte, cele două panouri solare produc energie cu o putere de ; în contrast, aceste panouri ar produce 3000 wați pe o orbită comparabilă în jurul Pământului, întrucât acesta este mai aproape de Soare. "MRO" are două baterii reîncărcabile cu hidrura de nichel utilizată pentru alimentarea navei atunci când nu este cu fața la soare. Fiecare baterie are o capacitate de stocare de 50 amperi-oră (180 kC). Nu se pot folosi toată capacitatea de stocare a bateriilor din cauza constrângerilor de tensiune, dar ele permit
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]