572 matches
-
spatele mamei pentru a se odihni. Începe să mănânce iarbă la vârsta de o lună și este înțărcat la vârsta de 6-8 luni. Femelele nasc un vițel la fiecare doi ani. Tinerii viței sunt vulnerabili în fața crocodililor, leilor și a hienelor. Longevitatea este de până la 49 de ani în captivitate, dar rareori depășește 40 de ani în sălbăticie. Femelele trăiesc în turme, dar nu se asociază în mod permanent cu alte femele, deși uneori păstrează legaturi cu progeniturile lor pentru câțiva
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
o mușcătură mai puternică decât toate mamiferele, peste 5100 psi (35.000 kPa). Un diavol tasmanian are, de asemenea, un set de dinți care cresc lent pe tot parcursul vieții sale. Dinții și fălcile diavolilor tasmanieni seamănă cu cele ale hienei, fiind un exemplu de evoluție convergentă. Femelele încep să se reproducă atunci când ajung la maturitate sexuală, de obicei în al doilea an. În acest moment, ele devin fertile, o dată pe an, producând mai multe ovule atunci când sunt în călduri. Împerecherea
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren. Lupul marsupial seamănă cu un câine mare, cu păr scurt, cu o coadă țeapănă, prelungită ușor din corp, precum cea a unui cangur. Mulți coloniști europeni l-au comparat cu o hienă, din cauza comportamentului și poziției neobișnuite. Blana sa galben-maro prezenta între 13 și 21 de dungi întunecate de-a lungul spatelui, crupei și bazei cozii, ceea ce i-a adus porecla de „tigru”. Dungile erau mai evidente la specimenele tinere, scăzând în
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
câțiva ani la rând. Ariditatea care domnește în Munții Ahaggar exclude posibilitatea exploatării agricole. Numai în oazele puțin numeroase, care au acces la apă, se cultivă cereale, legume și fructe, mai ales curmale. Fauna este alcătuită din: vulpi de deșert, hiene, gazele, dromaderi, reptile. shi multe altele Îndeletnicirea dominantă este păstoritul, cu care se ocupă stăpânii adevărați ai deșerului, tuaregii. Agricultura: creșterea ovinelor, a caprinelor și a cămilelor; culturi în oaze. Regiunea este populată de nomazi. Orașele In-Amguel, Tazrouk, Tahifet și
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - "Ursus spelaeus" - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1
Peștera Urșilor () [Corola-website/Science/305547_a_306876]
-
într-o oarecare măsură potențiali strămoși ai câinelui sau ale anumitor rase de câini domestici. Deasemenea multă vreme a fost vehiculată teoria a unui câine sălbatic dispărut în zilele noastre care ar descinde din câine. Teoriile descendentei din șacal și hiena ale câinelui nu sunt plauzibile datorită diferențelor fiziolocice și anatomice, cum și comportamentul evident și deosebirea puilor la naștere. Între vulpe și câine însă au fost găsite asemănări anatomice și în unele cazuri și de comportament, insă încrucișarea dintre aceste
Originea câinelui () [Corola-website/Science/333802_a_335131]
-
deșert cu temperaturi extreme, cu unele zone în care se găsesc oaze. În cea mai mare parte a Arabiei Saudite, vegetația este rară și are un număr limitat de ierburi și arbuști. Fauna cuprinde pisici sălbatice, maimuțe babuin, lei și hiene. Coasta Mării Roșii are o importantă faună maritim, îndeosebi recife de corali. Zona de coastă se extinde pe 2.640 km. Regiunea sud-vestică are munți care ajung la 3000 de metri altitudine și este cea mai verde și proaspătă zonă
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
era o mare foamete În țară, dar magazinele au fost umplute cu alimente, cu produse felurite pentru câteva zile. Mai apropiat de noi În timp, poetul Adrian Păunescu condamnă Securitatea, dar este servil față de Ceaușescu. D l Datcu denunță conclusiv hienele care vor să stingă neamul românesc. Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor, ceea ce Îl va determina de Virgil Ierunca să scrie o carte justițiară, intitulată Antologia rușinii. Ultima seară a săptămânii culturale, de vineri 12 iulie 2013, este cea mai
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
la Expoziția Internațională de la Paris. Colaborează cu articole, cronici și comentarii teatrale, cu versuri și fragmente din scrierile dramatice sau cu desene și caricaturi la numeroase ziare și reviste, între care „Acțiunea”, „Boabe de grâu”, „Curentul”, „Curentul magazin”, „Gazeta”, „Gândirea”, „Hiena”, „Lumea”, „Neamul românesc”, „Politica vremii”, „Reporter”, „Spectatorul” ș.a. În principalele creații dramatice ale lui P. trama se bazează pe împlinirea dragostei, cu toate adversitățile care o împiedică. Carmen Anta, eroina din Ciuta (publicată în 1924; Premiul Asociației Criticilor Dramatici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
meșteșug sigur, se-nsoară cu toate acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în aceste furnicare omenești se cresc apoi generații de hiene ale societății, copii reduși și închirciți în privința fizică și intelectuală, în cari se dezvoltă un singur instinct, acela al speculării muncii altuia, al esploatării altuia. Țăranul român e departe de a fi atât de cutezător în maniera lui de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să i se explice că nu era bine plasat acest cuvânt, chiar dacă se vedea clar că nu e vorba de turnătorul... ci de muncitorul care... așa sânt oamenii, le merge gândul aiurea...). Individul însuși îți amintea o combinație stranie între hienă și porc născută din imaginația unui Wells, din Insula doctorului Moreau: nas și gură într-adevăr porcine, de râmat, ochi de hienă sub arcade de pitecantrop. "Asta, dacă i s-ar da voie, spusese Ion Micu despre el, ne-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de muncitorul care... așa sânt oamenii, le merge gândul aiurea...). Individul însuși îți amintea o combinație stranie între hienă și porc născută din imaginația unui Wells, din Insula doctorului Moreau: nas și gură într-adevăr porcine, de râmat, ochi de hienă sub arcade de pitecantrop. "Asta, dacă i s-ar da voie, spusese Ion Micu despre el, ne-ar omorî pe toți cu ciomagul în piața orașului." Cică ar fi amenințat chiar pe cineva care îndrăsnise să-i spună că, din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
1980, în Germania. Va lupta ca ofițer de rezervă în războiul de întregire și pentru faptele sale de vitejie i se va oferi Crucea de cavaler al ordinului "Mihai Viteazu". Se afirmă ca jurnalist în paginile ziarului "Bucovina" (1918-1920), editează "Hiena" (1919), iar împreună cu Cezar Petrescu "Ora" și "Arena". Este unul din fondatorii revistei "Gândirea" (1921) și al ziarului "Cuvântul", unde va colabora pînă în 1928, cînd scoate propriul său cotidian, "Curentul". Îl va conduce pînă în 10 august 1944, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
putea fi bănuit, să exclame: "Oricît de mare ar fi rolul banului în viață, el nu trebuie să devină o obsesie, nu trebuie să ne subordoneze toate gîndurile, să ne altereze întreaga viziune a vieții". Tristețea și uimirea pamfletarului de la "Hiena" față de marele poet Tudor Arghezi, cel pe care l-a cunoscut și admirat pentru poezia lui, înainte de a-l cunoaște personal, sînt nemărginite. Citind 1907, este nevoit să constate că a fost scrisă "în cea mai ortodoxă linie a "realismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
științe ale naturii; există o realitate exterioară nouă, complet independentă de reprezentările noastre, așa cum e zăpada de pe Everest, și infinit de multe sisteme posibile de reprezentare adecvată a acesteia; există o realitate socială, fapte sociale, ca vînarea unui leu de către hiene, iar unele dintre faptele sociale devin, prin atribuirea de funcții-statut obiectelor, prin ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
Am rămas colegul, prietenul tău. Îți mulțumesc mult pentru gestul tău! De altfel, dacă vrei să știi, ești printre puținii mei prieteni care, deși a cunoscut bine situația în care mă aflu, nu m-a lăsat să fiu sfâșiat de hiene. E un lucru extraordinar să găsești un Om în jungla asta în care trăim. Hai, ia o gură de cafea că se răcește, mai spuse Geo, prefirând un zâmbet în care se putea desluși bunăvoință și curtoazie colegială. E rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îmi scriu adesea numele astfel, e mai ușor de pronunțat pentru ei, dar eu simt chestia ca pe un furt de identitate) este acuzat de mauvaise conduite și de nerespectarea clauzelor contractuale (de fapt, nu am semnat nici un contract cu hienele în costum, greșeala mea principală). După asemenea episoade de viață, devii de stânga fără să vrei. Ce înseamnă 400 de franci elvețieni pentru o bancă putred de bogată ca aceea pentru care am lucrat? Un fir de nisip strecurat în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru faptul că am fost obligați să urmăm o facultate politehnică împotriva voinței noastre, noi, generația reziduală, ultima, a experimentului comunist. (Nota ulterioară, iarna 2008: H.R. Patapievici este atacat, terfelit de noul val al criticii intelectuale românești, dar și de hienele media. Ceea ce nu vor înțelege aceștia niciodată este de ce Patapievici era citit atât de bine de către noi pe malul Dunării, în zilele de primăvară.) 4 aprilie 1999 Ascult muzică gregoriană imediat după ce tocmai am audiat muzica psaltică interpretată de grupul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iar în 1910 publicase placheta Bacante, un prilej insolit de a-și relua activitatea literară. Traduce poemul Corbul de E.A. Poe, își notează impresiile din prizonierat, pe care le va tipări sub titlul La fereastra mea cu gratii... în revista „Hiena” (1921), scrie din nou versuri. După război intră în magistratură, fiind numit în 1919 judecător la Constanța, de unde este mutat la Vaslui. Demisionează în 1920 și pleacă la Paris. Experiența franceză se va dovedi însă nereușită, și în 1921 se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
imposibilitatea de a citi presă sovietică, prezența în închisori a celor mai buni fii ai poporului iugoslav, subordonarea economică față de marile firme americane etc. Numai în felul acesta vor înțelege „că pe grumazul poporului iugoslav stau aceia care, ca niște hiene sau șacali, s-au hrănit cu sângele și carnea luptătorilor pentru libertate, cu sângele și carnea poporului muncitor”. „Clica lui Tito a fost demascata complet că o bandă de fasciști, ucigași și spioni” se intitulează un articol publicat de P.
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dorința de a ajuta din motive de milă creștină sau ca o acțiune de protest Împotriva unei crime contra umanității: „Din vagoane se auzeau strigătele celor care ofereau 5.000-10.000 lei pe o sticlă de apă. S’au găsit hiene care veneau la geamurile vagoanelor și printre gratii luau banii și nu aduceau apă”20. Zvonul că se pot câștiga ușor bani fără să dai nimic În schimb s-a Întins ca focul pe un câmp de scaieți, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Iar primii care și-au permis să exprime această schimbare au fost criminalii și țiganii (locuitori ai mahalalelor, nu țigani nomazi). Unul dintre evrei a descris În câteva cuvinte schimbarea: „Pe zi ce trecea atmosfera devenea mai grea; borfașii, țiganii, hienele străzii parcă simțeau În aer mirosul de sânge și așteptau momentul propice să se arunce asupra prăzii. Pe ici pe colo se dădeau susnumiții la acte de jaf și teroare, dar care apăreau mai mult ca accidente locale fără urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
milă pentru ei. Acești zbiri, care scoteau pernele, lăsând goi și desculți, văduvele și orfanii, urmăreau plata taxelor militare pentru acei cari au fost omorâți. Până unde a mers teroarea: după ce ți-a omorât tatăl, soțul, copiii sau frații, veneau hienele fiscale și trăgeau din avutul sărăcăcios ce a mai rămas, În casele triste ale evreilor.” Printre perceptori s-au evidențiat cei care s-au specializat Într-un anumit domeniu de Încasare alternativă. Șeful circumscripției V fiscale, Cuteanu, se specializase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un simplism (unii ar spune o naivitate) de care, în mod cert, filozofia lui nu dădea dovadă. Fusese marcat profund, pe vecie, de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară, metodismul făcuse din el un puritan cu un obsesiv simț al adevărului, marcat de sentimentul culpabilității originare, în care unii vedeau motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]