681 matches
-
faptul că atât pictura bisericească a lui Mișu Popp (care a avut printre antecesorii săi preoți), cât și cea a lui Constantin Lecca au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au mers înaintașii lor în istoria artei românești Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu, la începuturile creației sale. Folosind drept izvoare de inspirație stampele și gravurile care reproduceau operele celebre ale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
uneori executarea lor a fost lipsită de valori artistice. Atât pictura bisericească a lui Constantin Lecca, cât și cea a lui Mișu Popp au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au mers în istoria artei românești înaintașii lor, Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu la începuturile sale. Toți aceștia, au folosit drept izvoare de inspirație gravurile care reproduceau operele celebre ale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
început ale bisericii sunt redate într-o succesiune de inscripții săpate în pridvorul bisericii. Contextul istoric este surprins în pisania scrisă pe frumosul fruntar al pridvorului, chiar peste intrare. Textul ei, în limba română cu litere chirilice, într-un stil hieratic, reține următoarele: "„Această sfăntă biserică sau făcut în zilele lui Io Gheorghie Caragia v[o]d[ă] [cu cheltu]eala și osteneala ro ... .eu Draguți”". În dreapta acesteia apare numele lui "„Dimitrie Boșneanu”". Pe dosul fruntarului, peste intrarea în pridvor, apar
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
în timp ce Amza Pellea părea mai relaxat. După cuvintele lui Dumitru Popescu, „mie mi s-a părut mai dezinvolt în rol Amza Pellea, spre bucuria abia ținută în frâu a lui Titus. Nicolaescu avea o poză mai sugestivă, de masculinitate medievală hieratică, precum a asceților și cruzilor cavaleri cruciați, dar își mișca gura rigid și, când vorbea, obrazul îi rămânea imobil, lipsit de expresie”. În zilele următoare, Pompiliu Macovei, președintele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, l-a anunțat, deosebit de afectat
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
atitudinea față de "Cuvânt", dincolo de literatură. În poezie, cuvântul are mereu posibilitatea de a-și depăși propria-i insuficiență, ceea ce este însăși funcția poeziei. Activitatea eseistică a lui Horia Stamatu cuprinde studii de filosofia literaturii, ca ""Timp și literatură"" sau ""Între hieraticul mioritic și tendința orfică"", studii de istoria literaturii și culturii românești în contextul european, analiza occidentului tradițional faustic, devenit tot mai negativ decis față de spațiul istoric de răscruce, cum este Sud-Estul european (""Cincisute de ani de la cădera Bizanțului"", 1953; ""Reflexiones
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
Cuvîntul ia ființă în strigătul terorizînd armonia cosmică, vestind totodată o trădare a inocenței, o dezordine provocată de o stranie conjurație. Emil Dreptate ne înfățișează un univers amenințat să-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul ia ceva din hieraticul chip al naturii disponibile să instaureze o altă ordine a valorilor, să participe la regia dramei. Realitate și vis, neliniște și reculegere se conjugă într-un scenariu de paradoxuri, de amînate "replici" ale ființei, de expansiuni ale realului ce cunoaște
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
lui Mircea cel Bătrân. Drept consecință a acestor circumstanțe, s-au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția că țara, la fel ca și biserica, era o unitate fixă, ierarhică și hieratică, care trebuia să rămână neclintită. În opinia lui Panaitescu, epoca de la întemeierea statelor în secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
evidență partea lor nevăzută, dar care devin accesibile prin ochiul credinței, căci credința, conform celebrei definiții pauline, este o „încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” . Astfel, toate aceste realități primesc o dimensiune hieratică, devenind niște uriașe fresce în catedrala istoriei noastre. Meșterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Argeș, Mureșul, Oltul, bisericile și troițele maramureșene, toate acestea se transformă în personaje sau în locuri emblematice ale spațiului nostru mioritic
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
mai mari și bogat decorate din vale, fiind deschis și publicului.Succesorii lui Ramses III au construit necropole cu axe drepte, decorate în stil asemănător. KV2, mormântul lui Ramses IV, deschis încă din antichitate, conține un mare număr de înscrisuri hieratice și este decorat cu diferite scene religioase. Mormântul comun al lui Ramses V și Ramses VI (KV9) (cunoscut și ca "mormântul metempsihozei") este de asemenea decorat cu gravuri cu scene de natură religioasă. Deschis încă din antichitate, conține peste o
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită "„demotică”". Aceasta era folosită doar în documente particulare dar în cele din urmă s-a impus în scrierea oficială și în toate domeniile vieții civile, fiind forma obișnuită de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
portretizarea „Artistului”, redat în mansarda atelierului său de creație. Avem de-a face cu un posibil autoportret al graficianului, chipul profilat pe geamul fundalului beneficiază de o prezentație de sorginte romantică. Fruntea înaltă, părul lung și dat pe spate,gesturile hieratice ale degetelor mâinilor, cămașa cu gulerul descheiat neglijent. Privirea protagonistului compoziției mărturisește existența unui puternic fior lăuntric, o „combustie spontană” a gândurilor menită să conducă la apriție unei noi Opere... Planșa denumită „Plastica” constituie o redare codificată a mitului zburătorului
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
ne descoperim uimiți sau șocați, în decoruri și diagnostic surprinătoare. Bologh Jozsef în ziarul Cotidianul-,Bursa manuscriselor” , Un spectacol ludic al abstracțiilor ne ofera și poetul Victor Știr în volumul sau de versuri intitulat " Cinetica iluziei." Spectacolul este unul "rece", hieratic ce-și trădează de bunăvoie mască, iar "cinetica" iluziei - dacă ne raportăm la semnificația lui "kinetikos," este, în ultimă instanță, principiul demascator al realului. Secționări succesive până la pragul-limită al tangibilului.(...) Spaimă și neliniștea se permanentizează de-a lungul întregului volum
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
de artă prin sine și pentru sine, demonstrând în felul lor ceea ce Malevici a numit "supremația sentimentului asupra fenomenelor de natură subiectivă". În autoportretul pictat în 1933, la vârsta de cincizeci și cinci de ani, artistul apare într-o atitudine hieratică atemporală; unghiul format de degetele mâinii drepte sugerează două laturi ale unui pătrat. În anul 1933, Malevici află că este bolnav de cancer. Va muri doi ani mai târziu, pe 15 mai 1935. Și-a dorit ca înmormântarea să reprezinte
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
Mediu. Scrierea egipteană pentru hieroglife: n:t:r-R8-m-d-w-t-S43-Z1:Z1:Z1 sau mai simplu: R8-S43-Z1:Z1:Z1 (adesea tradus "medew-netjer" "Cuvintele Divine"). Limba egipteană este împărțită în șase diviziuni cronologice: Limbajul egiptean, inițial sintetic, a devenit analitic mai târziu. Egipteana hieroglifică, hieratică și demotică au fost în cele din urmă înlocuite cu alfabetul copt. Copta este încă folosită în Biserica Ortodoxă Egipteană, și se găsesc urme în limba arabă vorbită în Egiptul modern. Egipteana antică conține 25 de consoane similare cu cele
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
servi unor scopuri diferite, în contexte diferite. Hieroglife au fost scrise pe monumente de piatră și în morminte, care pot reprezenta lucrări individuale de artă. În scrierea de zi cu zi, scribii au folosit o formă cursivă de scriere, numită hieratică, care a fost mai rapidă și mai ușoară. În timp ce hieroglifele oficiale pot fi citite în rânduri sau coloane, în orice direcție (deși de obicei scrise de la dreapta la stânga), hieratica a fost întotdeauna scrisă de la dreapta la stânga, de obicei, în rânduri
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cu zi, scribii au folosit o formă cursivă de scriere, numită hieratică, care a fost mai rapidă și mai ușoară. În timp ce hieroglifele oficiale pot fi citite în rânduri sau coloane, în orice direcție (deși de obicei scrise de la dreapta la stânga), hieratica a fost întotdeauna scrisă de la dreapta la stânga, de obicei, în rânduri orizontale. O nouă formă de scriere, demotica, a devenit stilul de scris predominant. În jurul primului secol e.n., alfabetul copt a început să fie utilizat în paralel cu scrierea demotică
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ajungă la obiectul tridimensional. Tot ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturala în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele știute: desenul puternic, expresia hieratica a personajelor, o anume irealitate a prezentei lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
icoane. este soțul pictoriței Ștefania Grimalschi 1977 U.R.S.S.; 1978 R.D. Germania; 1981 Spania, Austria, Franța, R.F. Germania. În aceste proiecte de ansambluri mnumentale, solemne - mari icoane ațintind esențialul - important e nu ceea ce arată dintru început privirii - compuneri de corpuri hieratice; important e invizibilul, nespusul spre care sunt orientate privirile. Tensiunea proiectuală a operei lui Viorel Grimalschi conferă imaginatelor blocuri de piatră, lingouri de bronz și pânze de apă dimensiunea, așteptării, a pregătirii pentru un eveniment crucial în ordinea secretă a
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
rafinate și prețioase nuanțe aurii cu irizări miraculoase de argint, într-o pensulație extrem de fină, riguroasă și detaliată. Cele trei personaje feminine, coborâte parcă dintr-o tipologie bizantină, respiră un aer mitologic, de închinare solemnă și interogație, surprinse în ipostaze hieratice de un simbolism sacerdotal. Liniștea contemplativă de pe chipul lor precum și monumentalitatea corporală vorbesc despre suferință, reculegere și dăinuire peste veacuri, dar recuzita vestimentară, voalurile și rochiile lor, brodate fastuos cu motive geometrice și vegetale, degajă abundență și somptuozitate. Răsfrânte în
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
în valea și delta Nilului și în oaze. Cuprinde puține specii de mamifere - gazele, hiene, șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși, numeroase păsări. "Articol principal: Vestimentația Egiptului Antic" S-a spus foarte des despre arta egipteană că este o artă hieratică, care prezintă reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. În realitate este mai degrabă o artă funerară, a artă ale cărei monumente erau destinate cultului morților sub diferite forme. Ar fi inexact să considerăm
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
mării spiritualități” (poetul și criticul Corneliu Antim) a cucerit Grecia, entuziasta, unanimă în apreciere. Artistul oferă orașului Atena lucrarea-simbol al expoziției, un clopot, „că un tribut de onoare fă a de civilizația bizantina”. Pe bulevardul Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin domină spațiul spiritual al celui mai important seminar teologic al Greciei - Rizarios” (extras din articolul semnat de criticul de art grec Clea Kehayoglu). Câteva luni după participarea la revoluție, guvernului francez îi acordă o bursă de studii la
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]