592 matches
-
detalii din aventura lui Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii noilor născuți ca să devină sașii), un disc al lunii, un șarpe, Chaac (zeul apei la mayași), hieroglife (care așteaptă un Champollion al scrierii maya), Bolontiku (zeul nopții), o ceremonie de pedepsire, un T. (simbolul zeului vîntului), vulturi păstrând încă urme de albastru și roșu (la apogeul său orașul era colorat), zeul porumbului (venerat de toate triburile din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învăluie pentru profani în superstiție și mister. La azteci și mayași, ca și la egipteni, preoții dețineau secretele științifice. Existau un calendar sacru și unul obișnuit. Și, poate, pentru neinițiați unele lucruri din calendarul sacru erau la fel de inaccesibile ca și hieroglifele pentru noi. Oare, nu riscă știința modernă să devină și ea o știință a celor inițiați, a unor deținători de secrete? N-au trecut decât câțiva ani de când n-am dormit așteptând coborârea primului om pe lună și astăzi știrile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
atenția lui Chatterton care aprofunda acest domeniu); cuvinte și expresii folosite în documente și arhive vechi din sferă juridică, cuvinte din domeniul teogoniei, teologiei și mitologiei egiptenilor, grecilor și romanilor, clasificate în termeni folosiți pentru divinități, solemnități, divinații, auguri, oracole, hieroglife, etc., această parte fiind adresată în mod special cititorilor de poezie în limba engleză (indicații care sigur l-au atras direct pe Chatterton ca poet); apoi, nume proprii de persoane și locuri din Marea Britanie, toate cu explicații etimologice mergînd înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Raiului cu Pamîntul este ușor de făcut și este o modalitate excelentă de a ajuta energiile să-și păstreze un flux coerent. Variante ale acestui exercițiu pot fi găsite În numeroase culturi de-a lungul istoriei. L-am văzut În hieroglifele egiptene de la Muzeul din Londra și alte variante pot fi găsite in quigong, yoga și alte discipline. Conectarea Raiului cu Pămîntul (aproximativ 2 minute) (Vă rog să nu ignorați toate cuvintele din instrucțiunile date aici și În Întreaga carte. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
trup/ zilnic de-o mie și una de ori./ Tu intri înapoi pe fereastră extenuat de spectacol,/ zilnic de-o mie și una de ori.// - imaginează-ți; Melcul din cochilie cu intuiția/ mereu corectă a zodiei, întră și iese/ sau hieroglifa surâzătoare, pentru o clipă, a fulgerului/ pe care acum o citești”(Epifanii). Poemele din Elegie în grădină (1987) aduc o nouă diversificare a temelor, cumva în spiritul timpului, incluzând și numeroase reflecții despre text: „Nici nu îmi apropii bine mâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
și ape în tangibil deci ar duce la o provizorie reconciliere, dacă nu la acomodarea cu cenușia poveste a lumii. Enigme teribile se întrepătrund însă și aici, în toate chipurile; semnale indescifrabile vorbesc despre misterul-sumă care e misterul cosmic. Pretutindeni hieroglife! Dat fiind că instrumentul pentru stabilirea corelațiilor e imperfect, lumea pare o criptografie imensă (cum și-o imagina Schopenhauer), entitate implicând relații oculte, ermetice între părți: În chip de rune, de veacuri uitate,/ poart-o semnătură făpturile toate..." La autorul Nebănuitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Benjamin nu s-a pierdut, cum se temea el, ci s-a personalizat. Nu mai idolatrizăm operele, ci pe artiști. Lumea simbolică are și ea oroare de vid: când opera se închide în sine ca o stridie, artistul devine o hieroglifă ambulantă, depozitară a marilor secrete ale vieții, niciodată dezvăluite clar. Beuys, Yves Klein, Warhol ca să nu mai vorbim de creatorii de imagini cu adevărat operaționali ai epocii noastre, Welles, Fellini și ceilalți: portchei străbătând până la pierderea din vedere culoare cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la rândul ei, împărțită în știința ce poate ajuta memoria și știința memoriei; arta de a comunica. Aceasta din urmă este studiată cel mai pe larg. Bacon cercetează știința instrumentului discursului (care este știința generală a semnelor, alcătuită din studiul hieroglifelor, studiul gesturilor și studiul caracterelor reale) și gramatica literară și filosofică (ce se ocupă de știința limbajului și știința scrisului). O altă ramură a artei de a comunica este știința metodei discursului, care privește discursul ca întreg și ca părți
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cauza lor în Dumnezeu. Sentimentul religiosal naturii are o însemnătate considerabilă pentru viața creștină. Căci dacă nu toți ne putem ridica pe culmea vederii lui Dumnezeu fărăajutorul ochilor, fiecare e înzestrat cu facultatea contemplației sensibile pentru a lămuri din strălucitoarele hieroglife ale lucrurilor numele Creatorului lor. Sensibilitatea e modul cel mai rudimentar de cunoaștere, indirectă, a lui Dumnezeu, dar tocmai prin aceasta e temelia tuturor celorlalte moduri de cunoaștere. Precum inteligența are puterea de a transforma senzațiile în noțiuni și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în 1916; caracter indo-european arhaic, de mare importanță în studiul comparat al limbilor indo-europene; reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene (mii de tăblițe din secolele XIX-XIV i.C., cu texte juridico-administrative și religioase); au folosit inscripții cuneiforme, hieroglife și alfabete primitive. Unii lingviști vorbesc de indo-hitită că despre divizarea cea mai timpurie pe care a suferit-o proto-indo-europeană. - toharice: toharica A (agneană, limba scrisă, liturgica), toharica B (kucheană, limba vorbită). Vorbite în Bazinul Tărîm (Chină de astăzi, zona
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de sine stătătoare sau limba mixtă) este singura limba semitica oficială din Europa (Malta). 6.3.2. Familia egipteană - Egipt. Egipteană antică este o limbă moartă vorbită din mileniul III i.C. pînă în primul mileniu d.C. și scrisă cu ajutorul hieroglifelor. Stă la originea limbii copte, atestata din secolul ÎI d.C. și vorbită pînă prin secolul al XVII-lea (a dispărut complet în secolul al XIX-lea). Dialectul bohairic al limbii copte a supraviețuit pînă astăzi că limba liturgica a bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tîrzie (1300 i.C.-700 i.C.), demotica (sec. VII i.C.-sec. V d.C.), copta (sec. ÎI d.C.-sec. XVII d.C. - astăzi doar ca limbă liturgica a bisericii creștine de riț copt) familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică; flexionara, VSO hieroglifica; hieroglifele erau folosite în texte că logograme, ideograme și fonograme 99. elamita LM Imperiul Elamit (Orientul Mijlociu, 2800-300 i.C.) izolată; posibilă legătură cu limbile dravidiene; aglutinanta cuneiforma elamita adaptată după cuneiforma sumero-akkadiană 100. enet N Rusia (Siberia, Laponia); două varietăți: de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Isarlâkul lui Ion Barbu. E un fel aparte de existență, în care oboseala vechimii, stingerea lentă se manifestă vătuit și fastuos. Nimeni nu poate trăi nemijlocit, între viață și om se interpun proiecții regresive în lanț, coduri cu cifrul pierdut, hieroglife („Stăm pustii pe-aici, pustii și pe ducă. Și când e vorba să trăim, nu ne mai pricepem”). Toate ca forme de evitare, de ecranare a clipei, a prezentului, căci „la marginile împărăției”, acești turci „de poveste și de lână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
spectaculoase. De asemenea, la sfârșitul cărții voi trece o adresă de email unde cei ce doresc pot să comunice cu mine. Să începem cu întrebarea logică: Cum a apărut citirea ? Citirea a apărut acum circa 5000 de ani, o dată cu apariția hieroglifelor, primul alfabet a fost creat în urmă cu 3500 ani. Paul Ștefănescu prezintă motivul pentru care omul nu citește rapid iar concluzia lui este că omul a învățat să citească greșit iar acum este nevoie să corecteze prin exercițiu acest
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2913]
-
între naratorul savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme, pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure, pe urmă cu operele lui Sade și ale lui Sacher Masoch... Nu mă interesează, i-am răspuns repede, în biblioteca lui Dasgupta nu aveau cum
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
plural, trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al scrisului unor contemporani, poeți (De la tradiționalism la postmodernism), prozatori (De la realismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
incotele voastre?” (I. Creangă, 27) „Noaptea îngeri goi / Zgribulind se culcă în fân Vai mie, vai ție, / Păianjeni mulți au umplut apa vie.” (L. Blaga, 108) • adjective: „Care sunt mai poetice, după d-ta, adică mai capabile de a deveni hieroglife, poeme embrionare, momente favorabile la îndemâna poetului?” (G. Călinescu, U.P., 97) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În plan semantic, când determină un verb, complementul indirect ocupă poziții diferite în împlinirea semantică a câmpului sintactic deschis de acesta: • în relație cu verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin împrejurarea că-i național, ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i național...” (M. Eminescu, Despre cultură, 92), „Toate acestea erau și rămâneau neexprimabile sau cel puțin foarte greu exprimabile prin hieroglife.” (T.Maiorescu, 213) • interjecții: „Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră.” (I. Creangă, 28) * Sub aspect semantic, circumstanțialul instrumental exprimă instrumentul, mijlocul (în sens larg, concret și abstract) prin care se duce la îndeplinire o acțiune verbală: „Destinul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămână.” (I. Creangă, 4) sau este nume predicativ, component al unui predicat analitic: „Care sunt mai poetice, după d-ta, adică mai capabile de a deveni hieroglife...” (G. Călinescu, U.P., 97) • subiect: „Luca Moșneagu, megieșul nostru, vă duce cu căruța cu doi cai ca niște zmei.” (I. Creangă, 77), „Atunci, băiatul în bluză, cel ce o speriase pe Luxița, făcu ce nu-i trecu nimănui prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și semne capabile să deschidă porțile spre rai, porți păzite de spirite și puteri nebănuite. Enoch, fondatorul misterelor din Atlantida, apela divinitatea pe numele său, invocând spiritele celeste pentru scopuri magice. Cartea lui Toth scrisă de el în numere și hieroglife era plină de învățăturile misterelor oculte 530. Zoharul afirmă că Dumnezeu l-a creat pe Adam pentru a i se dezvălui misterul înțelepciunii prin care să atingă cunoașterea sacră, îngerii revelându-i misterele celor șase direcții ale lumii. Toate acestea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu divinitatea. Ea se desfășura însoțită de cântec și dans ritual akashic 599. Dar ceea ce este semnificativ acelor timpuri este semiotica, exprimarea gândirii și informației prin imagini și sunete, așa cum am descris în prelegerile mele anterioare. De aceea pictogramele și hieroglifele păreau a transmite secretele, cultura artei regale. Cum am mai spus timpul nu poate fi definit ca trecut, prezent și viitor. Curgerea lui continuă ne dă dreptul să afirmăm că tot ce apare în spectrul energiilor cosmice nu se va
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scriseseră, citiseră, și înțeleseseră, trebuie să credem mesajele indirect păstrate în secret. Cine afirmă că știe adevărul nu are respect pentru el. Mai exact detaliile acelor învățături nu au același înțeles și nu pot fi interpretate în același sens. O hieroglifă sau un simbol reprezintă un radical și radicalul are multe înțelesuri, precum numeroase cuvinte din limbile moderne. Înțelegerea contemporană a cuvintelor reiese și din modul de pronunție sau accentul pe care îl folosim. În timpul distrugerii continentului mamă, Mu, științele ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
printre norii romboizi aducători de rouă din lacrimile Marelui Arhitect al Universului. Zeii, indiferent de numele lor, deschid fereastra celui de-al treilea ochi și ne învață ceea ce uităm în plină zi a secolului XXI. Scaunul, masa de scris sunt hieroglifele Unei rostiri zeiești pe care capetele treze acum le ignoră; Astfel păturile întinse, înainte de a se subția, de a pieri Mai vorbesc în limbajul de semne al unei alte lumi pierdute, O lume pe care o pierdem mereu trezindu-ne1282. Silogismul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
IV-lea î.e.n. Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene, apoi mesopotamiene, hieroglifele egiptene, creto-minosiene, hitite, caracterele chinezești; este stadiul ideogramelor, în care reprezentările nu sugerează numai obiecte, ci și idei abstracte. Într-o etapă posterioară, scrierea se armonizează treptat cu limbajul, pentru a ajunge la semnele fonetice care sînt simboluri ale sunetelor
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]