421 matches
-
imperativ colonial. În mod paradoxal, poate, obligația de a-și canaliza resursele spre o altă limbă se însoțește mereu, în aceeași logică a pîlniei, de o nevoie de epurare, de un cult al Legii enunțate de Derrida, de "un gust hiperbolic pentru puritatea limbii". Ceea ce apare la capătul celălalt reprezintă o chintesență de limbă aproape ideală, în care nativii se recunosc cu un sentiment de stranietate. 2.2. Limba "evazată" Unul din elementele identitare constitutive cele mai puter nice ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În fapt, nu i se poate reproșa lui Yann Moix că a scris un roman prea mare și greoi, deoarece nu e vorba de o "scăpare", de o stîngăcie de autor care, neavînd ce spune, o spune îndelung. Dimensiunea aceasta hiperbolică reprezintă însuși proiectul creator al scriitorului, tot așa cum Andy Warhol, guru necontestat al artei pop a anilor '60, realiza pelicula Empire și ținea să fie proiectată timp de opt ore, la ralenti. Cam la fel se întîmplă și cu desfășurările
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică și produce discursuri apocaliptice, hiperbolice și chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De altfel, cei care susțin mutațiile de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tripticului Orbitor (1996-2007). Ceea ce spune Radu G. Țeposu despre poezia lui Cărtărescu se poate aplica, fără mari modificări, și prozei acestuia 103: "Ochiul autorului e avid, înfrigurat, vede enorm și adună în pagină infinitatea fragmentelor percepute, care se mișcă enigmatic, hiperbolic ori microscopic, într-o plasmă. [...] Observația și descrierea, voit neselective, sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. Viziunea e stilul" (2006: 74-75). Dar să nu ne lăsăm amăgiți de dulcea otravă a criticii: poeticitatea magic-vizionară, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că masa în oraș a devenit un tip de relație socială în care individul acționează în mod egocentric sau neglijent, deci "nepoliticos", Finkelstein comentează că este vina fragmentării identitare postmoderne și a "consu-mismului". De vină ar fi și decorul artificial, hiperbolic uneori, al restaurantelor, care limitează exprimarea socială și pune în pericol politețea. Potrivit cercetătoarei, "consumismul excesiv din țările industrializate [...] demonstrează [...] transformarea în simple obiecte a tot ceea ce este considerat valoros 182" și conduce la concluzia paradoxală conform căreia "dorința personală
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lui Take Ionescu", gest considerat de un confrate gazetar un "mezelic la banchetul cu care, neapărat, constituirea noului partid conservator-democrat va fi sărbătorită", pentru a adăuga în continuare: "Mai întîi să-mi fie permis a mă mira de acest entuziasm hiperbolic, pe care un om politic cum e d-l Take Ionescu îl inspiră unui artist și scriitor de o valoare atît de mare cum este Caragiale", încheind cu "să-mi dea voie să nu-l felicit". Un articol avertisment va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cochetează cu o expresie intrată de mult În uz, atunci forța ei simbolică sporește. Cad ghinde amintește oricui de un indicator de avertizare rutieră, cad pietre, și se contaminează de sensul lui de prevenire a unui pericol. Dar, față de vasta, hiperbolica, poetica și triumfala punere În scenă cu care toamna Își face intrarea În rapsodiile lui Topîrceanu: Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și de consecință de neînțeles. E un și concluziv și totodată adversativ, o prescurtare a expresiei și, ce crezi?!, căci el introduce o consecință suplimentară, nebănuită și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și deci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe front, fie în recursul la enunțarea pseudoperformativă, convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit cartea ce i se nimerește, o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o mie de ori la răscitire
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-al doilea exemplu la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Luând în calcul publicistica sa politică, din preajma ambelor conflagrații mondiale, credem că gazetarul, chiar dacă nu a intuit întotdeauna corect mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot inversa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine", cu acces la tribuna întâietăților; rând pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
singur paragraf a noțiunii de apărare ("apăr", "mă apără", "nu-mi fac apărarea mea", "această apărare ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale sale (hiperbatul, preteriția, protestarea de bună credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi am numit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv, și care destrăbălând credințele, ambianța, dezgustând devotamentele, îi chinuiește sufletul într-un infern de zvârcoliri, contradicții, ferocități și amărăciuni
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu au putut determina să i se refuze lui Lope de Vega unul din primele locuri printre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viitorului, să "decidem care din lumile posibile ar fi cea mai bună". 376 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. "Epoca noastră, spintecătoare de mituri și de mistică, se vrea dedicată regimului antitezei și, prin aceasta, tuturor tentațiilor exagerării hiperbolice.", mai spune autorul francez. 377 "Dacă mitul este o lume alternativă creată de om, și interpretarea mitului este una, expresie a aceleiași capacități umane." Barry Powell, op. cit., p. 45. 378 În Robert Ellwood, op. cit., p. 60. 379 În ibidem, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în afișe propagandistice, în cântece, nu numai fiindcă are un pântece, care îl face tare caraghios, ci și pentru a i se observa, de către oricare, pidosnicia obstinată și recalcitranța de bou față de construirea vieții celei noi și plină de belșuguri hiperbolice), chiaburul, vă zic, oricum, n-avea cum să-l laude pe moș Mardare, fiindcă o trăsese pe baba Frăsina, după el, în colhoz, mai exact, în suszisa, Gospodăria cea mare. Ba, atât în Goldana, precum și în Cotonoaga, sat de nevoiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
însăși a Imperiului, sub Traian, erau, desigur, în planul mental și în strategia celebrării mai înainte pomenite, pe tema latinității. Principele care ne-a adus pe acest drum istoric meritase a isca, pentru urmași, ca o expresie a imposibilului, urarea hiperbolică "melior Trajano". în posteritatea care ne conține a-l întîlni precum în stații de pelerinaj, pe tîmpla ansamblurilor unde el triumfă, la Arcul de la Benevento ori la acela al lui Constantin - întrebuințînd deopotrivă imagini traianee -, înseamnă să-i asumăm la
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice, atingând punctul de clocotire spre sfârșitul deceniului al treilea al secolului XX. Pe plan cantitativ, extrema dreaptă românească nu doar că a devenit un fenomen ponderos, îmbrățișat cu fervență frenetică de o masă critică de intelectuali interbelici, ci s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt făcuți să rostească superlativele autohtone. De pildă, "un istoric german (Albrecht Wirth) spunea că poporul românesc este cel mai tenace neam de oameni de pe fața pământului", iar cărturarul ardelean (maghiar) Iosif Benkö este citat pentru a sublinia aceeași îndărătnicie hiperbolică a neamului românesc. Potrivit istoricului transilvănean, "ar fi mai ușor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate "iute și degrabă" pe Români dela vechile lor datini" (Lupaș. 1931, pp. 8, 12). Același I. Lupaș (1931) este autorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care I.V. Stalin precizează ca o caracteristică necesară a națiunii viața economică comună, coeziunea economică. Substituția conștiinței naționale cu piața internă ilustrează încă o dată răsturnarea principiului național operată de istoriografia comunistă. Evacuând orice urmă de naționalism și distrugând statutul hiperbolic al figurii istorice a lui Mihai Viteazul, istoriografia rolleriană a oferit cea mai critică imagine a epocii din jurul anului 1600, a protagoniștilor umani (Mihai), a actorilor săi colectivi (boierimea, țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
alocat regelui și casei regale în perioada interbelică. În schimb, ceea ce am numit drept cultul textual al personalității intelectuale a liderului, edificat prin sumedenia de citate din Gheorghiu-Dej, nu are antecedent în tradiția pedagogică românească. Acestea pălesc totuși în comparație cu dimensiunea hiperbolică a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, a cărui personalitate, spre sfârșitul deceniului al optulea, ajunge să eclipseze restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]