262 matches
-
Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja au început să mă bată și zăbovesc cu palma încinsă la piept, ascultând hipnotizată, parcă pentru prima dată, bătăile puternice ale inimii. închid ochii și-mi plimb îndelung palma pe trupul care zvâcnește tot, speriat, ca o vietate sălbatică pe care numai eu o pot îmblânzi, simțindu-l cum se destinde încetul cu încetul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chiar în dreptul genunchiului stâng, și o cogeamite julitură la genunchi. îmi simțeam mâinile reci ca gheața și înce pusem să tremur, dar nu mă puteam ridica de pe bancă. Trebuie să-mi revin, mi-am spus, continuând să privesc, par că hipnotizată, gaura mare și rotundă din ciorap, exact în dreptul genunchiului julit. Parcă mă lovisem în semn de solidaritate cu Eduard. Dar la mine era doar o julitură, la el fusese ditamai căzătura! Accidentul nu era foarte grav, așa parcă spusese Georgi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
însă, importanța lui. El le-a arătat "nemuritorilor" ieșiți din mâneca lui Stalin că nu sunt tocmai nemuritori. Pe de altă parte, s-a văzut cine a aderat la valorile pesediste. Privindu-i pe asudații cu fețe desfigurate care scandau hipnotizați "Năstase! Năstase!" mi s-a reconfirmat - a câta oară? - credința că problemele societății românești nu sunt doar la vârf, ci și la bază. La vârf, e limpede, s-au cățărat cei mai abili dintre nemernici. Dar baza însăși produce, pe
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
unchiului său). El o iubește încă din adolescență, iar ea îl tot părăsește dispărând fără urmă. Ea are o filosofie clară de viață: are nevoie de bani și de societate glamoroasă. El are nevoie de ea, este de fiecare dată hipnotizat, oricât de mult ar urâ-o. Până aici telenovelă, romanul amintește de povestirile maestrului de novele siropoase din Mătușa Julia... Lily, să o numim așa pe eroină, cu pseudonimul ales de ea în adolescență ca să-și deghizeze originea modestă în luxosul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
unchiului său). El o iubește încă din adolescență, iar ea îl tot părăsește dispărând fără urmă. Ea are o filosofie clară de viață: are nevoie de bani și de societate glamoroasă. El are nevoie de ea, este de fiecare dată hipnotizat, oricât de mult ar urâ-o. Până aici telenovelă, romanul amintește de povestirile maestrului de novele siropoase din Mătușa Julia... Lily, să o numim așa pe eroină, cu pseudonimul ales de ea în adolescență ca să-și deghizeze originea modestă în luxosul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
împlinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se apleacă și șoptește: — Și eu! În spatele casei cântă un cocoș. Câinele hăpăie după o albină care bâzâie și-i dă târcoale. Cele două fetițe se privesc în ochi hipnotizate. Lotte înghite în sec și, cu glas răgușit de emoție, întreabă: Și unde te-ai născut? Luise răspunde șoptind cu sfială, de parcă i-ar fi frică: — La Linz, lângă Dunăre. Lotte își trece limba peste buzele uscate: — Și eu, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
alte inițieri! Or, tocmai această „altă inițiere”, acest talent ieșit din comun, uimitor Într-o lume ca aceea, a anilor bucureșteni de la Începutul deceniului șapte, pe care-l „Închidea” și Îl purta În sine cel pe care-l urmăream aproape hipnotizat, Îmi crea această „teamă specială”, neliniștitoare, ce nu e decât preambulul unei admirații fără margini, cum am aflat apoi din tratatele germane de estetică: teama ce precede admirația absolută În fața sublimului - din natură și din artă. Această „teamă, emoție excesivă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne "hipnotizat" și "vei crede" că siminocul e mai (...) decât stejarul! Codreanu, cu uluitoarele sale lecturi și cu abilitatea sa deosebită, poate să facă "trucul" și o creangă uscată de salcâm să înflorească flori parfumate de măceș!... Punând punctul pe i (complexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fine, chestiunea lui Eminescu nu putea cocoli "morbul mental", starea sanitară a poetului și, desigur, "alarmul foilor", canonicul fiind îngrijorat de orgiile periculosului cult; o ceată de oameni ar fi pus la cale "comedia" și tinerimea de atunci, amețită, sedusă, hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu mai vorbim despre "monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva mii de oameni răsăritul astrului luminii și al vieții. Mai Întâi, zorii feciorelnici se Îmbujorează ușor, apoi discret apare o primă licărire aurie, un colțișor palid, care se mărește, până ce conturul se definitivează și Hyperion În caru-i de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ta, casa ta e alături de mine, ești acasă! — Lasă-mă să plec. Cum poți fi atât de rău cu mine? Cu cât stau mai mult, cu atât va fi mai rău. — De ce vrei să te întorci în locul acela înspăimântător? Ești hipnotizată, sau ce-i cu tine? — Aș vrea să mor, cred că o să mor în curând, o simt. Uneori am impresia că aș putea muri numai pentru că o doresc cu atâta forță; deseori sper că o să mor în somn, dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă și zvârlea cu mișcări ușoare unele dintre pietricelele mai plate, care săltau la suprafață; numai că fluxul era prea puternic ca să poată sări departe. Urmărind pietrele plutitoare am simțit o chinuitoare strângere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al fantomelor aurite din Dorobanți, cu numărul său de magie cu Rolls. Cum scotea de sub mantie Rolls Royce-ul, ciopor de dizeuze famelice, junici corp ansamblu, parașute cu sclipici sau supermanechine pentru tanga veneau, bâzâind din gene și clămpănind din silicoane, hipnotizate, tremurânde, cu mâinile întinse către chintesența puterii și frumuseții lui Muc: buzunarul. Ay! Zavalito! Ce timpuri, ce show-uri, ce de-a escorte glamour și starlete basarabence roiau în juru-i! "Înjur de dimineață, băga-mi-aș!" își zicea, cu năduf
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
algoritmul narcisistic al ocolirii dezbaterii fine, prin invocarea atacurilor virulente - cam aceasta ar fi teoria lui Ciprian Șiulea, expusă în „Observatorul Cultural“; în aceeași revistă, acum câțiva ani, subliniam un mecanism asemănător în cazul unui întreg grup de intelectuali români, hipnotizați mai degrabă de atacuri din zone imunde precum „România Mare“ și mult mai puțin interesați de schimburi de replică nuanțate și de rafinarea propriilor relații (aceasta nu a dus decât la o prelungire artificială a împărțirii ridicole între răi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
că ființa asta trebuie să-mi cadă în plasă. Sunt mai rău decât un păianjen. Pot să țes o plasă atât de mare, încât nimeni să nu-i mai poată vedea marginile. Iar musca asta atât de atrăgătoare mă privește hipnotizată și deja știe ce-o așteaptă. N-are nici o scăpare și știe că n-are nici o scăpare. Știe că va fi adulmecată și mușcată și folosită și în cele din urmă consumată, după ce eu voi fi trecut prin ea ca
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cer iertare, dar... mă simt dator cu o mărturisire: mă temeam ca nu cumva Shri Mataji să fie din cele ce umblă cu... știi și tu, cu... cu farmece, măi!... - Omule, trezește-te! Te-ai simțit vreun moment posedat? Sau hipnotizat? Vibrațiile din palme au fost vreo închipuire de-a mea? - Nu! De-aia și zic: este o femeie deșteaptă și pregătită! - Mai mult, mult mai mult, prietene: înțeleaptă și cu har! Note de jurnal: da, scepticul simțea că este pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bucuriile reale pe care le oferă automobilul și printre care Îndrăznesc să pomenesc aci: practica liberă și fantezistă a amorului. Drumurile În automobil sunt searbede fără o femeie tânără și frumoasă lângă volan. Trebuie neapărat s-o simți aproape de tine, hipnotizată, ca și tine, de luciul drept al șoselei și de copacii reglementar Înșiruiți. și tot ea trebuie să te scuture din această piroteală, uneori fatală, răspunzând la ocheadele tale furișe cu un surâs larg și iluminat de șiragul dinților ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la guvern, comandă specială.“ „Mă uitam, nimic altceva“, s-a scuzat Vasile B. „Văd eu că vă place“, a zis profesorul, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a ridicat fără nici un motiv și a părăsit pentru șapte minute atelierul. Ce s-a întâmplat în acest răstimp e de neexplicat, dar, urmărind evoluția relațiilor româno-maghiare în primii ani de după 1990, ceva-ceva parcă tot se explică. Sub privirile hipnotizate ale celor douăzeci de proiectanți din Atelierul nr. 2, Ion Pațulea a modificat alinierea măslinelor, punându-le pe trei rânduri, a mutat roșiile în locul chiftelelor, a întors o felie de pâine cu susu-n jos, iar șervețelul l-a vârât pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
crap și nici fleici de porc, ci schintre toată ziua. Parcă dinadins pentru a-l înnebuni de cap pe domnul Arvinte după cincizeci de ani, chelnerul caligrafiase atent fiecare literă, astfel că pensionarul a rămas cu privirea ceasuri întregi, ca hipnotizat, pe bazaconia din nota de plată, în loc să se enerveze că înmulțirea era complet greșită. Cu Gina domnul Arvinte nu se culcase. „A naibii muiere, și doar s-a îndopat cu schintre! Da’ ce-or fi fost schintrele astea, că nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pot schimba canalul, cu atât mai puțin că pot arunca televizorul la gunoi. Sunt oameni dependenți de televizor și al căror spirit critic e, în cel mai bun caz, adormit. Oameni care nu se pot desprinde, pentru că sunt hipnotizați. Și, hipnotizați fiind, fac ce li se spune, sunt manipulabili și manipulați. De ce mor de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că miaș dori să fac apostolat, să luminez poporul și alte lucruri de genul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Dieter E. Zimmer (Rowohlt, 1964). Cu aceasta se epuizează cantitatea necesară de informații bibliografice, pe care criticii nevricoși, deranjați de nota de la sfârșitul Duzinei lui Nabokov, sper s-o accepte la Începutul lucrării de față după ce vor fi fost total hipnotizați. În timp ce scriam prima versiune În America, eram handicapat de o lipsă aproape totală de date referitoare la istoria familiei mele și, În consecință, de imposibilitatea de a-mi verifica memoria când simțeam că s-ar putea Înșela. Acum biografia tatălui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
consecință, drept scop obținerea de supape prin care să poată țâșni conținuturile inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului obiectiv”. „Dicteul automat” e o variantă a procedării dadaiste de a decupa cuvinte din ziare și a le amesteca, deosebirea constând în aceea că suprarealiștii încredințează paginii albe, ca în
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Străbuna, Bucium, Olari, Dorul lui Solon, Speranței, Sălciilor, Negustori. Încântarea era la ambele capete ale cablului care ne unea. Revenea, Însă, mereu la zona Palas. Rătăcea, apoi, spre denumiri pe care le descoperea, Încântat, În memorie sau, dimpotrivă, le vedea, hipnotizat, pentru prima dată. „Concordiei and just next to it, look, Discordiei. So... Concordiei and Discordiei!... And here we have Trofeelor, Oițelor, Olimpului, Emancipata. Listen, Emancipata! Isn’t it wonderful? Emancipata... Sirenelor, Sabinelor. Yes, I remember Sabinelor. Also Cuțitul de argint
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
înseamnă 10 rupii?“ „O nimica toată... Și psihologul l-a hipnotizat pe Volodea și căluțul a început să-i povestească necazul lui.“ „Dar ai spus că Volodea nu putea să vorbească.“ „Aaaa, uitasem să-ți zic: de obicei un cal hipnotizat poate vorbi.“ „Aha.“ „Și-atunci, Volodea, sub stare de hipnoză, și-a amintit că într-adevăr a fost câine într-o viață anterioară.“ „Cocker?“ „Nu cred. Oricum, nici amintiri așa de detaliate nu avea. Doar niște oi din trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]