2,324 matches
-
decarboxilation). Inafara celulelor G producătoare de gastrină, la nivelul stomacului și intestinului se mai găsesc și celulele TG care conțin G34 și cantități mici de G17. Alte localizări ale gastrinei: insulele pancreatice (în cursul vieții fetale), lobul anterior și intermediar hipofizar, hipotalamus și în bulb; funcțiile sale în aceste teritorii nu sunt încă bine cunoscute. Gastrina este un hormon polipeptidic tipic care prezintă macroși microheterogenitate; macroheterogenitatea se referă la variabilitatea de lungime a lanțului polipeptidic, iar microheterogenitatea se referă la diferențele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
permeabilizarea peretelui capilar. 14.5. Aspecte circulatorii specifice teritoriului vascular Fiecare țesut și organ prezintă particularități circulatorii. Cele mai multe sunt prezentate la capitolele respective, deoarece sunt esențiale pentru înțelegerea funcțiilor specifice (schimburile de gaze în plămâni, formarea urinei de către rinichi, secreția hipofizară, absorbția intestinală, formarea bilei, ciclul menstrual și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
decarboxilation). Inafara celulelor G producătoare de gastrină, la nivelul stomacului și intestinului se mai găsesc și celulele TG care conțin G34 și cantități mici de G17. Alte localizări ale gastrinei: insulele pancreatice (în cursul vieții fetale), lobul anterior și intermediar hipofizar, hipotalamus și în bulb; funcțiile sale în aceste teritorii nu sunt încă bine cunoscute. Gastrina este un hormon polipeptidic tipic care prezintă macroși microheterogenitate; macroheterogenitatea se referă la variabilitatea de lungime a lanțului polipeptidic, iar microheterogenitatea se referă la diferențele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
permeabilizarea peretelui capilar. 14.5. Aspecte circulatorii specifice teritoriului vascular Fiecare țesut și organ prezintă particularități circulatorii. Cele mai multe sunt prezentate la capitolele respective, deoarece sunt esențiale pentru înțelegerea funcțiilor specifice (schimburile de gaze în plămâni, formarea urinei de către rinichi, secreția hipofizară, absorbția intestinală, formarea bilei, ciclul menstrual și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
decarboxilation). Inafara celulelor G producătoare de gastrină, la nivelul stomacului și intestinului se mai găsesc și celulele TG care conțin G34 și cantități mici de G17. Alte localizări ale gastrinei: insulele pancreatice (în cursul vieții fetale), lobul anterior și intermediar hipofizar, hipotalamus și în bulb; funcțiile sale în aceste teritorii nu sunt încă bine cunoscute. Gastrina este un hormon polipeptidic tipic care prezintă macroși microheterogenitate; macroheterogenitatea se referă la variabilitatea de lungime a lanțului polipeptidic, iar microheterogenitatea se referă la diferențele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
permeabilizarea peretelui capilar. 14.5. Aspecte circulatorii specifice teritoriului vascular Fiecare țesut și organ prezintă particularități circulatorii. Cele mai multe sunt prezentate la capitolele respective, deoarece sunt esențiale pentru înțelegerea funcțiilor specifice (schimburile de gaze în plămâni, formarea urinei de către rinichi, secreția hipofizară, absorbția intestinală, formarea bilei, ciclul menstrual și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
utilizate ca medicamente. Rolul lor în metabolism, în nutriție este considerabil. Hormonii sunt produși de secreție ai glandelor endocrine, deci neavând canal excretor se varsă direct în sânge. Toți sunt importanți și majoritatea au fost descoperiți în acest secol: hormonii hipofizari, dirijori ai funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor metabolice, hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aldrich (n.1861); în 1902, Ernest Henri Starling (1866 - 1927) și Sir William Madock (1860 - 1924) izolează secretina duodenală; tot un englez, fiziologul Sir Henry Hallet Dale (n.1875) izolează ocitocina, hormon stocat și dat în circulație de lobul posterior hipofizar care stimulează contractilitatea uterină și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de altfel, includerea glandelor endocrine printre teritoriile efectoare ale acestuia. În favoarea unui asemenea punct de vedere pledau atât legăturile neurovasculare dintre centrii organovegetativi din hipotalamus și hipofiză, cât și influențele simpatice-parasimpatice asupra diverselor glande endocrine. Descoperirea ulterioară a circulației portale hipofizare de către Popa și Fielding (1930) a dus, de altfel, la conceptul de complex hipotalamo-hipofizar (Harris, Roussy și Mosinger) și la opinia, unanim admisă în prezent, a formării hormonilor retrohipofizari în anumiți nuclei ai hipotalamusului anterior, împreună cu factorii eliberatori ai tropilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul hipofizei anterioare de precursor al factorilor eliberatori (releasing factors) a tropilor adenohipofizari. Pentru fiecare din hormonii adenohipofizari, exceptând doar hormonul luteotrop, s-au descris factori eliberatori specifici, de natură polipeptidică cu structură asemănătoare vasopresinei și oxitocinei. După hormonul hipofizar secretat, ei poartă numele de CRF (corticotrofin-releasing factor), TRF (tireotrofin-releasing factor), GRF (gonadotrofin-releasing factor) etc. În funcție de impulsurile nervoase ajunse la nivelul hipotalamusului pe calea sensibilității specifice și nespecifice a formației reticulate, se produce deplasarea prin capilarele sistemului portal a unuia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
modul acesta s-a precizat că hipofiza se comportă ca un organ efector supus controlului nervos și umoral al hipotalamusului. Atât influențele hormonale periferice asupra secreției de hormoni adenohipofizari, realizate prin mecanismul de feedback negativ sau pozitiv, cât și reacțiile hipofizare de cele mai variate cauze, se produc cu participarea obligatorie a hipotalamusului (fig. 9). Având rol esențial în reglarea reacției hipofizare, hipotalamusul asigură controlul producerii atât de ADH și oxitocină cât și de ACTH, TSH, FSH, LH, prolactină, MSH și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influențele hormonale periferice asupra secreției de hormoni adenohipofizari, realizate prin mecanismul de feedback negativ sau pozitiv, cât și reacțiile hipofizare de cele mai variate cauze, se produc cu participarea obligatorie a hipotalamusului (fig. 9). Având rol esențial în reglarea reacției hipofizare, hipotalamusul asigură controlul producerii atât de ADH și oxitocină cât și de ACTH, TSH, FSH, LH, prolactină, MSH și beta-endorfină. Controlul hipotalamic al secreției adenohipofizare presupune, ca și în cazul hormonilor retrohipofizari, participarea unor arii specifice din hipotalamusul anterior. În timp ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Același lucru este valabil pentru hormonul somatotrop, a cărui secreție este controlată primar de nucleul paraventricular. În cazul hormonului de stimulare foliculară (FSH), pare implicată zona dintre eminența mediană și corpii mamilari (Guyton, 1966). Releul hipotalamic angajează astfel veriga hormonală hipofizară la reglarea celor mai variate manifestări somato-vegetative. Dar, paralel cu cercetările consacrate neurosecreției hipotalamo-hipofizare, s-au întreprins numeroase studii privind căile de migrare extrahipofizară a materialului neurosecretor. Cu această ocazie, s-a stabilit că pereții ventriculului III sunt sediul unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la formația reticulată mezencefalo-diencefalică, în a cărei componență intră și hipotalamusul posterior, la complexul hipotalamohipofizar. Stimularea directă sau reflexă a formației reticulate mezencefalice provoacă activarea traseului electroencefalografic și metabolismului cerebral, cu participarea atât a vasopresinei, cât și a unor tropi hipofizari (Benetato și colab., 1963-1964). Una din primele dovezi experimentale în favoarea existenței unui factor umoral activator în hipofiză a fost adusă de Gr. T. Popa și colab. în 1938. Injectând intraventricular LCR recoltat din ventriculul III, autorii suscitați au obținut la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
obținut la diferite animale fenomene de excitație reprezentate de contractura spasmodică a musculaturii, extensia labelor și agitație motorie, urmate de o stare de inhibiție cataleptică. Pe această bază, Popa a făcut presupunerea că LCR conține o substanță neurostimulantă de origine hipofizară, pe care a denumit-o cerebrostimulină. Cât privește cei aproximativ 48 de nuclei și centri situați după Obszewski (1954) în formația reticulată bulbo-mezencefalo-diencefalică, este cunoscut că o mare parte din ei participă la reglarea neuroreflexă a circulației, respirației, digestiei, excreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extrapiramidale, sistemul mezencefalo-cortico-limbic trimite proiecții în cortexul anterior prefrontal, piriform, entorrhinal etc. (fig. 51). O altă localizare centrală a sistemului dopaminergic este reprezentată de celulele și receptorii specifici de la nivelul eminenței mediane a hipotalamusului, influențând în sens inhibitor secreția hormonală hipofizară. Factorul inhibitor de prolactină (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. Efectele fizio-farmacologice se produc atât la nivel central, cât și periferic, prin cuplare cu receptorii dopaminergici din țesuturile respective (fig. 52). În funcție de afinitatea față de liganzii specifici, receptorii dopaminergici sunt împărțiți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proprietățile sedative ale antihistaminelor H1 pledează însă în favoarea participării la inducerea veghei și somnului. În timp ce administrarea histaminei perturbă somnul lent și împiedică instalarea somnului paradoxal, unele antihistaminice scad performanțele psihomotorii. Ca și celelalte monoamine, histamina hipotalamică stimulează eliberarea unor hormoni hipofizari (ACTH, vasopresină, prolactină). Controlul neuroendocrin este întregit de acțiunile asupra centrilor vegetativi ai reglării cardio-vasculare, ingestiei de alimente și termoreglării realizate prin mecanisme neurochimice complexe. I.6.7. AMINOACIZI NEUROTRANSMIȚĂTORI În afara funcțiilor metabolice clasice, unii aminoacizi îndeplinesc rol de mediatori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
amigdală, talamus, ganglionii bazali, trunchiul cerebral și substanța gelatinoasă din măduva spinării. Atât la nivel central, cât și în cazul tractului gastro-intestinal, neurotensina exercită efecte modulatoare asupra neuronilor colinergici și adrenergici. Injectată intraventricular provoacă analgezie, hipotermie și eliberare de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce, ca și substanța P, vasodilatație locală, hipotensiune și creștere a permeabilității vasculare. Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Y1, Y2, Y3, cuplați negativ cu sistemul adenilatciclază-cAMP. Stimulând ingestia de alimente și verigile hormonale energotrope, NPY este considerat reglator central al metabolismului energetic. Somatostatinul (SST). Este un peptid format din 14 aminoacizi, prevăzut cu proprietăți inhibitorii atât ale secreției hipofizare de hormon somatotrop, cât și a numeroase structuri neuronale centrale și periferice. Acesta coexistă cu catecolaminele, GABA sau cu peptidele opioide în veziculele sinaptice ale unor structuri nervoase cerebrospinale, de unde se eliberează, cu participarea ionilor de calciu, pentru a inhiba
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
șapte hormoni adenohipofizari. Interrelațiile neuroendocrine constituie cea de a treia formă de integrare vegetativă. Majoritatea aferentelor senzoriale specifice și nespecifice influențează (prin intermediul FR și al complexului hipotalamo-hipofizar) secreția glandei hipofize, prin mecanismul activării sau inhibării factorilor de eliberare a tropilor hipofizari, cu răsunet funcțional corespunzător la nivelul glandelor și organelor-țintă. La rândul lor, produșii de secreție ai principalelor glande endocrine controlează activitatea secretorie a hipofizei, prin același mecanism al afectării releasing-factorilor de origine hipotalamică, în vederea restabilirii echilibrului. Până în prezent au fost
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produșii de secreție ai principalelor glande endocrine controlează activitatea secretorie a hipofizei, prin același mecanism al afectării releasing-factorilor de origine hipotalamică, în vederea restabilirii echilibrului. Până în prezent au fost identificați la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar 9 factori eliberatori hipotalamici și 7 hormoni hipofizari. Tipic este cazul CRF secretor de ACTH, stimulator la rândul său, al secreției de glucocorticoizi, a cărui lansare în circulație este inhibată de excesul de cortizon sau hidrocortizon circulant, ca urmare a blocării factorului eliberator respectiv din hipotalamus. Fenomene similare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretor de ACTH, stimulator la rândul său, al secreției de glucocorticoizi, a cărui lansare în circulație este inhibată de excesul de cortizon sau hidrocortizon circulant, ca urmare a blocării factorului eliberator respectiv din hipotalamus. Fenomene similare de autoreglare a tropilor hipofizari, cu participarea produșilor de secreție ai glandelor-țintă, pe de o parte, și a factorilor eliberatori hipotalamici, pe de alta, au fost descrise pentru toți hormonii hipofizei anterioare (fig. 64). Revenind la reacțiile somato-vegetative de natură hipotalamică, este de subliniat că
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În afara proprietăților vasodilatatoare predominant renale, ANF provoacă inhibiția secreției de renină de la nivelul celulelor granulare ale arterei aferente renale, precum și a hipersecreției de aldosteron corticosuprarenal produsă de angiotensină. O importantă acțiune inhibitorie este realizată, de asemenea, asupra secreției de ADH hipofizar și a efectelor antidiuretice ale acestuia la nivelul canalelor colectoare renale, cu răsunetul funcțional corespunzător reprezentat de creșterea excreției de apă și sodiu. Alte date referitoare la mecanismul de producere a acestor acțiuni și implicațiile lor fiziopatologice sunt prezentate la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ingestiei de alimente, fapt semnalat de Guidotti (1977), care a arătat cum consumul de alimente este stimulat de administrarea de beta-endorfină sau neorfină în nucleul paraventricular. Margules (1978) evidențiază că obezitatea este asociată cu niveluri înalte de beta-endorfine. Creșterea beta-endorfinelor hipofizare la șobolani cu obezitate genetică ar determina ingestia de alimente prin mecanism central și periferic. Mecanismul central hipotalamic opiat ar fi implicat în motivația comportamentului alimentar și s-ar explica prin activarea transserotoninergică și transgabaergică a receptorilor diazepinici ce stimulează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu punct de plecare vascular, respirator, digestiv sau genital. În timp ce excitarea interoceptorilor gastrici provoacă diureză neuroreflexă, distensia vezicii urinare determină, prin același mecanism, oligurie sau chiar anurie. Reflexul, lipsind la animalele hipofizectomizate, pare a fi mediat de hipofiză. Veriga neurohormonală hipofizară intervine atât ca punte de legătură între reglarea nervoasă și cea endocrină periferică, cât și prin hormonul retrohipofizar antidiuretic. Faptul că rinichiul transplantat răspunde adecvat la diverșii stimuli nervoși și umorali dovedește preponderența reglării endocrine asupra celei nervoase. II.5
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]