793 matches
-
angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
atât de scăderea volumului de LEC cât mai ales de creșterea osmolarității plasmatice. Osmoreceptorii și baroreceptorii ce controlează eliberarea de ADH sunt identici cu aceia ce generează senzația de sete. Nucleii subcorticali ce generează acest comportament sunt localizați tot în hipotalamus, în imediata vecinătate a nucleilor ce secretă ADH. Un alt factor de maximă importanță în generarea comportamentului dipsogen este angiotensina II, care stimulează setea prin efect direct asupra creierului. Pe lângă aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
umedă cavitatea bucală; uscăciunea mucoasei bucale face dificilă pronunțarea cuvintelor. f. Reparator: se realizează datorită prezenței în salivă a factorilor de creștere epidermică și a factorilor procoagulanți. g. In homeostazia hidro-electrolitică: în deshidratare se reduce secreția salivară ceea ce declanșează, prin intermediul hipotalamusului, senzația de sete și stimularea secreției de ADH. 2.3.1. Compoziția chimică a salivei Saliva este un lichid transparent, filant (datorită mucinei din compoziția sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Inafara celulelor G producătoare de gastrină, la nivelul stomacului și intestinului se mai găsesc și celulele TG care conțin G34 și cantități mici de G17. Alte localizări ale gastrinei: insulele pancreatice (în cursul vieții fetale), lobul anterior și intermediar hipofizar, hipotalamus și în bulb; funcțiile sale în aceste teritorii nu sunt încă bine cunoscute. Gastrina este un hormon polipeptidic tipic care prezintă macroși microheterogenitate; macroheterogenitatea se referă la variabilitatea de lungime a lanțului polipeptidic, iar microheterogenitatea se referă la diferențele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sațietate și oprirea ingestiei de alimente. b. Centrul foamei se găsește la nivelul hipotalamusului lateral; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină intensificarea ingestiei de alimente și secreția unor cantități importante de insulină. Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să nu se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să nu se modifice perioade lungi de timp. Sunt cunoscuți mai mulți stimuli fiziologici care pot să
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
acizii grași. Funcția principală a nucleului ventro-medial este de a stabiliza depozitele de grăsime ale organismului acționând ca un lipostat, jucând rol în reglarea de lungă durată a aportului alimentar. Alimentele ajunse în tubul digestiv eliberează hormoni care acționează asupra hipotalamusului și inhibă ingestia de alimente, de exemplu glucagonul, CCK, somatostatinul. Efectele CCK se datorează interacțiunii cu receptorii viscerali de tip A și cu cei din creier de tip B. CCK eliberată în timpul mesei constituie un semnal de sațietate. 11. Sistemul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral are efect excitator asupra ariei C1, iar cel anterior inhibă C1 și stimulează neuroni vasodilatatori. 13.2.3. Reflexul baroreceptor Creșterea presiunii arteriale stimulează baroreceptorii, alcătuiți din terminații nervoase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral are efect excitator asupra ariei C1, iar cel anterior inhibă C1 și stimulează neuroni vasodilatatori. 13.2.3. Reflexul baroreceptor Creșterea presiunii arteriale stimulează baroreceptorii, alcătuiți din terminații nervoase în buchet prezente în peretele arterelor mari, în special la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este limitată de diverși factori, inclusiv nivelul arterial de O2 și CO2. O perioadă inițială de hiperventilație crește durata posibilă de apnee voluntară, în special dacă se respiră oxigen pur. Alte zone ale creierului cum ar fi sistemul limbic și hipotalamusul pot afecta ritmicitatea respirației, de exemplu, în stări afective de frică sau furie. 18.6.7. Efectorii Mușchii respiratori includ diafragmul, mușchii intercostali, mușchii abdominali și mușchii respiratori accesori reprezentați mai ales de mușchiul sternocleidomastoidian. Acțiunile acestor mușchi au fost
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
neschimbat. Aceste fluctuații sunt produse de natura periodică a ventilației și cresc dacă volumul curent crește, ca în cursul efortului. Creșterea temperaturii corpului în efort stimulează ventilația. In ultimă instanță “bombardarea” centrilor respiratori cu impulsuri de la cortexul motor sau de la hipotalamus este responsabilă de corelarea ventilației cu activitatea musculară în efortul fizic. Reflexe respiratorii de apărare. Reflexele respiratorii de apărare reprezintă modalități de eliminare a unor agenți străini pătrunși în arborele bronșic. Ele sunt declanșate prin stimularea diverșilor receptori care se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
atât de scăderea volumului de LEC cât mai ales de creșterea osmolarității plasmatice. Osmoreceptorii și baroreceptorii ce controlează eliberarea de ADH sunt identici cu aceia ce generează senzația de sete. Nucleii subcorticali ce generează acest comportament sunt localizați tot în hipotalamus, în imediata vecinătate a nucleilor ce secretă ADH. Un alt factor de maximă importanță în generarea comportamentului dipsogen este angiotensina II, care stimulează setea prin efect direct asupra creierului. Pe lângă aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
al metabolismului nutriției. După 1933 Gr. Benetato, G. Moruzzi aprofundează cercetările în fiziologia sistemului nervos central ca și D. Danielopolu, N. Paulescu, șt. Odobleja toți continuați de I. Baciu, C. Oprescu privind stresul, adaptarea, integrarea componentelor reacției de apărare în hipotalamus. I. Baciu analizează experimental mecanismele nervoase endocrine și humorale în reglarea proceselor de adaptare. Se ajunge metodologic de la fracționarea constituenților celulari prin centrifugare diferențiată, la studiul intracelular și de aici, la saltul fascinant al microscopiei electronice, între protagoniști înscriindu-se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în strânsă legătură cu sistemul nervos vegetativ. Convins de existența unor asemenea legături, Guillaume a propus, de altfel, includerea glandelor endocrine printre teritoriile efectoare ale acestuia. În favoarea unui asemenea punct de vedere pledau atât legăturile neurovasculare dintre centrii organovegetativi din hipotalamus și hipofiză, cât și influențele simpatice-parasimpatice asupra diverselor glande endocrine. Descoperirea ulterioară a circulației portale hipofizare de către Popa și Fielding (1930) a dus, de altfel, la conceptul de complex hipotalamo-hipofizar (Harris, Roussy și Mosinger) și la opinia, unanim admisă în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endocrine. Descoperirea ulterioară a circulației portale hipofizare de către Popa și Fielding (1930) a dus, de altfel, la conceptul de complex hipotalamo-hipofizar (Harris, Roussy și Mosinger) și la opinia, unanim admisă în prezent, a formării hormonilor retrohipofizari în anumiți nuclei ai hipotalamusului anterior, împreună cu factorii eliberatori ai tropilor adenohipofizari. În ceea ce privește relațiile la nivel central dintre sistemul nervos somatic și acela al vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au fost găsite în coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare și diencefal. Karplus și Kreidl (1909), folosind tehnica excitării și distrugerii unor nuclei diencefalici, au stabilit prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus; François-Franck (1887) constată efecte presoare în cazul stimulării centrilor corticali motori, iar Goltz (1892) observă la câinii decorticați creșterea reacțiilor de tip simpatic. În paralel, s-au acumulat suficiente dovezi experimentale în favoarea independenței structurilor vegetative periferice față de centrii coordonatori cerebrospinali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptori, care determină sensul muscarinic sau nicotinic al efectelor acetilcolinei. Extinderea cercetărilor de neurochimie de la structurile vegetative periferice la căile polisinaptice centrale a dus, pe de altă parte, la identificarea acetilcolinei (Benetato și Munteanu, 1940) și catecolaminelor (Vogt, 1954) în hipotalamus, nucleul caudat, mezencefal, bulb etc. Astfel s-a ajuns la noțiunea de mediație chimică centrală de natură colinergică și necolinergică, reprezentată în primul caz de acetilcolină, iar în cel de al doilea, de serotonină, GABA și catecolamine. În sfârșit, descoperirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transmit informații predominent mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele lor centrale și periferice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele lor centrale și periferice se exercită, după cum vom vedea ulterior, prin intermediul unor factori umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea particularităților morfochimice ale transmiterii umorale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai scoarței cerebrale. Un centru oromediobazal se găsește în rinencefal la joncțiunea dintre lobul frontal și cel temporal, cu rol reglator asupra diferitelor forme de activitate somato-vegetativă și psihoemoțională. Excitarea girusului cingulat anterior (aria 24), de exemplu, provoacă, cu participarea hipotalamusului și nucleului caudat, efecte inhibitorii asupra reacțiilor comportamentale și organo-vegetative de tip ergotrop. Cortexul cerebelar și mai ales lobul anterior conține, de asemenea, elemente neuronale vegetative a căror stimulare directă sau reflexă provoacă modificări cardiovasculare, respiratorii și endocrine multiple. Controlul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
modificări cardiovasculare, respiratorii și endocrine multiple. Controlul cortical al funcțiilor vegetative este, în majoritatea cazurilor, de tip inhibitor și se exercită prin intermediul centrilor organo-vegetativi subcorticali (diencefalo-mezencefalici, bulbari etc.) și medulari. Locul cel mai important din acest punct de vedere revine hipotalamusului. Rolul celulelor vegetative hipercrome de la nivelul talamusului, subtalamusului și substanței nenumite Reichert este mai puțin cunoscut. I.2.1.2. Hipotalamusul Considerat mult timp porțiunea cea mai înalt diferențiată a sistemului nervos vegetativ, cu rol de veritabil „creier al vieții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]