962 matches
-
fuseseră traduse cu două secole înainte de Rufin, ale lui Ioan Hrisostomul, ale lui Flavius Josephus și ale altora care astfel au putut fi citite în Evul Mediu. Totodată, împreună cu călugărul Epifanie, Cassiodor a compus Istoria Bisericii, divizată în trei părți (Historia ecclesiastica tripartita), bazată pe Istoria Bisericii a lui Socrate, Sozomenos și Teodoret (cf. pp. ??? sq.), cum era și cazul celei scrise de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mommsen); Variae în MGH, Auct. Antiquiss. 12, 1894 (Th. Mommsen); CChr. Lat 96, 1973 (A.J. Fridh); De anima în CChr. Lat 96, 1973 (cu Variae:J.-W. Halporn); pentru Comentariile la Psalmi cf. CChr. Lat 97-98, 1958 (M. Adriaen); Historia Ecclesiastica Tripartita în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik); Institutiones, ed. Mynoras, Oxford, Clarendon Press 1963. Studii: A. Momigliano, Cassiodoro, în Dizionario Biografico degli Italiani, Roma 1978; M. Cappuyns, Cassiodore, DHGE 11, 1349-1408; R. Schlieben, Christliche Theologie und Philologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mândri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru opera sa Istoria religioasă (Historia Philothea) a lui Teodoret din Cyr (cf. p. ???), cu intenția de a scrie un fel de serie de „Vieți ale Părinților Italiei”, așa cum scrierea lui Teodoret era o culegere de „Vieți ale Părinților” Siriei. În luna iulie a anului 593
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cultura clasică, însă cunoștințele sale sunt mai ales de mâna a doua și se limitează la scriitorii mai cunoscuți cum sunt Horațiu, Virgiliu sau Sallustius. a) Opera istorică a lui Grigorie Opera sa cea mai importantă este Istoria francilor (Historia Francorum), în zece cărți, în care autorul pornește chiar de la Adam și parcurge foarte rapid epocile dinaintea lui până la moartea Sfântului Martin, eroul său, care a avut loc în 397: evenimentele sunt culese din Vechiul Testament și, eventual, din Cronica lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Libro I, Les Belles Lettres, Paris 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch. M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J. Fontaine; De natura rerum, ed. J. Fontaine, Feret, Bordeaux 1960; Chronica mundi, Historia Gothorum Wandalorum Sueborum, MGH 11, Auctores antiquissimi (Chronica minora 2), 1894 (Th. Mommsen); Las Historias de los Gottos, Vandalos y Suevos..., Centro San Isidoro, León 1975 (C. Rodriguez Alonso); De ortu et obitu Patrum, Les Belles Lettres, Paris 1984 (C.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Agheu 1, 5-6 avem tabloul tristei condiții a poporului lui Israel în exil, așa cum e descrisă de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril ne dă întâi o interpretare literală (historia), adăugând-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției divine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristologică) și în comentariile sale la Vechiul Testament. El nu face altceva decât să se înscrie organic în tradiția teologică alexandrină atunci când - vorbind despre vindecarea fiicei lui Iair din Evanghelia după Luca - face distincție între cei simpli, care trag foloase din historia miracolului pentru a admira marile opere ale lui Dumnezeu, și cei evoluați („noi”), capabili să „treacă dincolo” de acest nivel pentru a surprinde semnificația „tipică” a miracolului. Copila adusă la viață - fiica mai-marelui sinagogii - este simbolul sinagogii iudeilor la care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hunt, Palladius of Helenopolis: A Party and its Supporters in the Church of the Late Fourth Century, JThSt 24 (1973), 456-480. - Istoria călugărilor din Egipt: ed. critică a textului grecesc și trad. franc. cu multe note de A.-J. Festugière, Historia monachorum in Aegypto, Société des Bollandistes Bruxelles 1971. 2. Asceții din deșertul Gaza: Isaia, Varsanufie, Ioan, Dorotei a) Isaia Corpusul discursurilor ascetice ale lui Ava Isaia ne permite să-l situăm în Egipt în prima jumătate a secolului al V
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca și contemporanul său Sozomen, care aproape întotdeauna este analizat împreună cu Socrate și de care ne vom ocupa acum, alte considerații despre opera lui Socrate vom propune puțin mai târziu. Bibliografie. Ediții: PG 67,1-842; R. Hussey, Socratis Scholastici Ecclesiastica Historia, Oxford, 1853; o a doua ediție, revăzută de W. Bright, Oxford, 1878 și 1893. Studii: G. Downey, The Perspective of the Early Church Historians, cit., pp. 59-63; G.F. Chesnut, The First Christian Histories, cit.; M. Mazza, Sulla teoria della storiografia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editată de Inspectoratul Județean pentru Cultură Sălaj. Redactor-șef este Cornel Grad, care în articolul-program De ce „Limes”?, afirmă că revista dorește să reflecte înainte de toate realitățile social-culturale ale Sălajului dinspre trecut spre actualitate. În vederea acestui scop sunt deschise numeroase rubrici: „Historia”, „Ethnos”, „Literatură”, „Confluențe”, „Poesis”, „Philobiblon”, „Patrimoniu cultural”, „Literatură universală”, „Semnal”, „Caleidoscop”. L. va include îndeosebi articole despre trecutul istoric și oamenii importanți ai locului, inițiind chiar un fel de dicționar de personalități sălăjene. Se publică materiale de istorie literară (Mircea
LIMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]
-
510. Nu avem alte informații despre el: Ghenadie, care de obicei furnizează multe date prețioase despre literații din acest secol, nu-l amintește pe Victor, care era totuși contemporanul său. Victor de Vita a scris Istoria persecuțiilor din provincia Africa (Historia persecutionis Africanae provinciae), în trei cărți; în prima povestește cumplitele încercări prin care au trecut ortodocșii sub domnia lui Genseric (429-477); a doua și a treia sînt dedicate perioadei regelui Uneric (477-484), adică evenimentelor cu care scriitorul a fost contemporan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolul al V-lea. Scriitorul, chiar dacă face exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficient. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891 (M. Petschenig); MGH Auct. Antiq. III, 1, 1879 (C. Halm); Victor de Vita, Historia persecutionis Africanae provinciae, cartea I, intr., text și trad. it. sub îngrijirea lui S. Costanza, Messina, 1973; CTP 29, 1981 (S. Costanza). Studii: A. Pastorino, „Osservazioni sulla Historia Persecutionis Africanae provinciae di Vittore di Vita”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Petschenig); MGH Auct. Antiq. III, 1, 1879 (C. Halm); Victor de Vita, Historia persecutionis Africanae provinciae, cartea I, intr., text și trad. it. sub îngrijirea lui S. Costanza, Messina, 1973; CTP 29, 1981 (S. Costanza). Studii: A. Pastorino, „Osservazioni sulla Historia Persecutionis Africanae provinciae di Vittore di Vita”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, cit, pp. 45-112; S. Costanza, Vittore di Vita e la Historia persecutionis Africanae provinciae, VetChr 17 (1980), 229-268. 3. Vigiliu de Thaps Este personalitatea cea mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui S. Costanza, Messina, 1973; CTP 29, 1981 (S. Costanza). Studii: A. Pastorino, „Osservazioni sulla Historia Persecutionis Africanae provinciae di Vittore di Vita”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, cit, pp. 45-112; S. Costanza, Vittore di Vita e la Historia persecutionis Africanae provinciae, VetChr 17 (1980), 229-268. 3. Vigiliu de Thaps Este personalitatea cea mai însemnată în cadrul creștinismului african din această epocă. Apare și el, ca și Victor de Vita, în lista episcopilor ortodocși convocați de Uneric. în orice caz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (566). Scrierea lui Liberatus e simplă și sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere, precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină vreme de Cassiodor și Epifanie (cf. p. 000), sau documentele conciliului de la Calcedon ori provenite de la alte episcopate din Orient. Bibliografie. Ediție: PL 68, 969-1052. 6. Victor de Tununa Tununa era un mic oraș din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două secole înainte de Rufin, ale lui Ioan Gură de Aur, ale lui Flavius Iosephus și ale altor scriitori, care, astfel, au putut fi citite în Evul Mediu. Totodată, împreună cu călugărul Epifanie, Cassiodor a compus Istoria Bisericii, divizată în trei părți (Historia ecclesiastica tripartita), bazată pe Istoria Bisericii a lui Socrate, Sozomen și Teodoret (cf. pp. 000 și urm.), ca și cea scrisă de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mommsen); Variae, în MGH, Auct. Antiquiss. 12, 1894 (Th. Mommsen); CChr.Lat 96, 1973 (A.J. Fridh); De anima, în CChr.Lat 96, 1973 (cu Variae: J.-W. Halporn); pentru Comentariile la Psalmi, cf. CChr.Lat 97-98, 1958 (M. Adriaen); Historia Ecclesiastica Tripartita, în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik); Institutiones, ed. Mynors, Clarendon Press, Oxford, 1963. Studii: A. Momigliano, „Cassiodoro”, în Dizionario Biografico degli Italiani, Roma, 1978; M. Cappuyns, Cassiodore, DHGE 11, pp. 1349-1408; R. Schlieben, Christliche Theologie und
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să scrie o carte de pilde destinată oamenilor fără carte, pentru a arăta că nu numai Orientul se poate mîndri cu sfinții și anahoreții săi, ci și Occidentul. Poate că scriitorul a folosit ca model pentru opera sa Istoria religioasă (Historia Philothea) a lui Teodoret de Cyr (cf. p. 000), cu intenția de a scrie o serie de „Vieți ale Părinților Italiei”, așa cum scrierea lui Teodoret era o culegere de „Vieți ale Părinților” Siriei. în luna iulie a anului 593, Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
umple lacunele din educația sa recurgînd și la cultura clasică, însă cunoștințele sale sînt mai ales indirecte și se limitează la scriitorii mai cunoscuți, ca Horațiu, Vergiliu sau Sallustius. a) Opera istorică Opera sa cea mai importantă este Istoria francilor (Historia Francorum), în zece cărți, unde autorul pornește de la Adam și parcurge foarte rapid epocile istorice pînă la moartea Sfîntului Martin, eroul său, care a avut loc în 397; evenimentele sînt culese din Vechiul Testament și, eventual, din Cronica lui Ieronim. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Lucrețiu) și tratatul Despre rînduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora), care ajunge pînă în 515 și la care se adaugă istoriile unor popoare, cum sînt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suabilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris, 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch.M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J. Fontaine; De natura rerum, ed. J. Fontaine, Feret, Bordeaux, 1960; Chronica mundi, Historia Gothorum Wandalorum Sueborum, MGH 11, Auctores antiquissimi (Chronica minora 2), 1894 (Th. Mommsen); Las historias de los Gottos, Vandalos y Suevos..., Centro San Isidoro, León, 1975 (C. Rodríguez Alonso); De ortu et obitu Patrum, Les Belles Lettres, Paris, 1984 (C.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Agheu 1, 5-6 avem tabloul tristei condiții a poporului lui Israel în exil, așa cum e descrisă de Dumnezeu în momentul în care acesta îl lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril dă întîi o interpretare literală (historia), adăugînd-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor, oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului, și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu ca în tipologia cristologică) și în comentariile sale la Vechiul Testament. El se înscrie organic în tradiția teologică alexandrină atunci cînd - vorbind despre vindecarea fiicei lui Iair din Evanghelia după Luca - face distincție între cei simpli, care trag foloase din historia miracolului pentru a admira marile opere ale lui Dumnezeu, și cei evoluați („noi”), capabili să „treacă dincolo” pentru a surprinde semnificația „tipică” a miracolului. Copila adusă la viață - fiica mai-marelui sinagogii - este simbolul sinagogii iudeilor la care vine Isus și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Palladius of Helenopolis: A Party and its Supporters in the Church of the Late Fourth Century, JThSt 24 (1973), pp. 456-480. - Istoria călugărilor din Egipt: ed. critică a textului grecesc și trad. fr. cu numeroase note de A.-J. Festugière, Historia monachorum in Aegypto, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1971. 2. Asceții din deșertul Gaza: Isaia, Varsanufie, Ioan, Dorotei a) Isaia Corpusul discursurilor ascetice ale lui Avva Isaia ne permite să-l situăm în Egipt în prima jumătate a secolului al V
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]