230 matches
-
extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează În nef-ul catedralei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărui prezență o ignoră, și mai nerealist, nu este de acceptat după părerea lui d'Aubignac decât dacă se exprimă foarte încet, căci "nu este deloc verosimil ca un om singur să strige cu voce tare cum trebuie să facă Histrionii pentru a fi auziți". Un asemenea monolog este și mai greu de făcut legitim decât cel al personajului singur pe scenă. De aceea, d'Aubignac îl sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doi Zanni, valeți din Bergame, Brighella și Arlechin, unul șmecher, celălalt prost. "Pantalone a fost totdeauna venețian, scrie Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele patru măști ale Comediei italiene." Cum, în această perioadă de decadență, nu exista vreun scriitor destul de talentat pentru a compune piese, actorii aceștia, care voiau să reînvie comedia, "au avut îndrăzneala de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noua comedie. În Aviz către Cititor, chiar Goldoni subliniază caracterul tradițional al acestei piese pe care o califică drept "giocosa" (adică bazată pe improvizație), pentru că, explică el, "jocul lui Truffaldini constituie esența ei. Ea seamănă mult cu comediile tradiționale ale histrionilor, chiar dacă mi se pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]