331 matches
-
de soare un fel de iederă albă, înduioșătoare, pe care o urmăream - visam să - cu limba în fiecare seară, după ce îi voi fi desfăcut, îngenuncheat, șnururile de pe picioarele obosite și prăfuite." (pag. 21) Știind acestea, felul necruțător - deși, din fericire, histrionic - în care-și va trata propriile volume, nu va mai apărea atât de șocant. Asupra debutului, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, verdictul cade tranșant: "un titlu prea lung și stupid, care ar fi trebuit, ca și poemele
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de aceea artistul își capătă valoarea doar dacă reușește să- și pună virtuozitatea în slujba unor adevăruri desprinse din providență. Cu alte cuvinte, atributul estetic e o prelungire a
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
esența". Sau: " Masa simte viața ca ceva serios - nu-i sesizează însă caracterul ei eminamente tragic. - Acesta este rolul individului". Fugosul student se arată prin urmare stăpînit de o irepresibilă intenție de singularizare, care nu are însă un aer artificios, histrionic, ci un caracter de chinuitoare căutare. El se caută prin intermediul unor stări convulsive, de "patimi veșnic nesatisfăcute", dar și de ciocniri gnoseologice, între "sensibilitatea metafizică îndrumată spre recrudescența religioasă și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism". Relația individului cu
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
la interpretarea criptonimică îl constituie “euforionicul” Luki Caragiale. Aici “ereditatea își spune cuvîntul: spiritul mimetic patern se transferă din teatrul jucat și scris în poezia fiului” - o poezie de “mim desăvîrșit” (Barbu Cioculescu), care etalează, cu egală detașare și adaptabilitate histrionică, maniere lirice diferite. Pentru comparatistul prin excelență Ion Vartic, nu numai operele scriitorilor, ci chiar viețile lor par construite în așa fel încît să pună în evidență adevărate rezonanțe destinale. Apropierea insolită pe care criticul o face între Caragiale și
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cealaltă este reținută de o politețe aristocratică, dar se poate dilata entuziast cînd e nevoie. Îmbrăcați aproape la fel, casual, ca doi studenți la Harvard aflați pe un teren de tenis, cei doi tineri par niște excelenți mimi, teribil de histrionici, trecînd de la un registru la altul cu o maximă mobilitate. Mobile este chiar intitulat tipul de actor care are capacitatea de a bascula afectiv, de a comuta de la o stare la alta, de la o extremă la alta. Sub raport patologic
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
a oricărui reflex afectiv, a oricărui fapt biografic. Explicația clasică a traumei din familie pentru evoluția spre patologic a personajului din filmele cu devianți, cu sociopați etc. este jucată superlativ de cei doi, ca un exercițiu care le confirmă competența histrionică. Ironia crudă a tinerilor torționari servește sistematic drept platformă "estetico"-critică regizorului; a nu se uita că scenariul este semnat tot de Haneke. De altfel, toate "de ce"-urile în căutarea unei rațiuni de a fi a atrocității sunt parate de
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
împungându-l de la distanță cu degetul după fiece frază a lui lung cântată, cum avea obiceiul, ca și cum l-ar fi acuzat, de fapt. Am fost atent. Extrem de atent. Știind că scena va intra în istorie... Era o capodoperă. O demonstrație histrionică, rară. Nu știu ce ar fi făcut, în locul lui, Manolescu, dacă... mă întreb azi, peste o jumătate de secol de atunci... Cred că n-ar fi primit. Numai un geniu poate să accepte așa ceva, giocoso, bravând, forțând situația, ocrotit de harul divin
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
stînd pe un bust mărunt, uscățiv pînă la a da impresia unei asceze recente. În costumul negru căzîndu-i ca turnat, Pillat e o apariție blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și istorie literară, chiar lucrări ale studenților. Construiți o istorie în istorie, includeți o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor dvs., o inteligență histrionică ce ascunde în fapt o sensibilitate introvertită la maximum? Mai putem vorbi în romanele dvs. de un autor camuflat, așa cum era James Joyce, de pildă? J.B.: Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
care, cum spune Gertrude Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii, idealul nazist al supremației rasei este o contradicție În termeni, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vrînd să scrie o simplă prefață, s-a trezit, furat de subiect, cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încercăm să nu devenim, la rîndu-ne ...bovarici, și să rămînem simpli referenți ai unei lucrări excepționale. Prietenul D. joacă, histrionic la culme, rolul soțului pe care soția-l gelozește anapoda. „ Culmea! - urlă victima - cînd vede femei tinere & frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu Îmi sunt chiar vag-cunoscute ; prin forța de memorialist a venerabilului actor Însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inimami histrionică. Stîrnesc În pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, Într-o pagină, din cele 340 de pagini ale volumului ? Risc să alcătuiesc ...un nou volum! Cartea conține gînduri ale autorului, ori ale celor evocați
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sourmelinei pricinuită de moartea soțului Întrecea cu mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
corpul său subțire par a exista sute de resorturi de orologerie, ca în jucătorul de șah al lui Maelzel, și care, printr-o mișcare aleatorie, schimbă măștile cele mai diverse, convingerile cele mai absurde, privirile cele mai enigmatice. Scindat și histrionic, Iaru a fost și încă mai este sufletul fără suflet al generației noastre. Câți dintre noi, dizolvați interior de atâtea dezamăgiri venite o dată cu maturizarea și intrarea în lumea literară, nu am vrut să lăsăm baltă tot ce ține de efortul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem de distanțare care-mi suprimă tendința de excesivitate devotică. E bine? E rău? Mi-am notat schimbul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem că într-o zi copilul dumneavoastră își taie o mână, așa cum a aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pentru părinții dumneavoastră că v-ați apucat de meseria asta? N-a fost un șoc, pentru că diriginta venea deseori acasă și spunea: „Mai liniștiți-l pe Ion, că e clovnul clasei!“ Știi cum, întotdeauna se găsește unul care e mai histrionic de felul lui. S-au mirat, dar, în același timp, nici nu s-au bucurat foarte tare, pentru că e o familie simplă, cu niște tradiții în care pământul lucrat bine e condiția absolută. Nici nu puteau să înțeleagă: Cum, acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și Wallace, cu hârtiile lui galbene, stătea acum În picioare cu grație, arătos, cu genele lui lungi. Câtă normalitate, câtă stabilitate era Wallace gata să sacrifice pentru a căpăta slava nebuniei? — Unchiule? — A, da, Wallace. Unii erau excentrici, unii erau histrionici. Probabil Wallace era chiar țicnit. În cazul lui era nevoie de un efort puternic pentru a deveni interesat de evenimente obișnuite. Poate de aceea statisticile sportive Îl aruncau În așa o febră, de ce atât de des părea să fie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
separându-se de restul speciei, de viața speciei lor, sperând poate să scape (În vreun fel anume) de moartea speciei lor. Ca să Îndeplinești acțiuni de ordin mai Înalt, ca să slujești imaginației cu deosebită distincție, pare a fi esențial să fii histrionic. Și aceasta este un semn de nebunie. Nebunia a fost Întotdeauna opțiunea favorită a omului civilizat care se pregătește de realizări nobile. Este adesea starea cea mai simplă de deschidere către idealuri. Majoritatea dintre noi se mulțumesc cu asta: semnalând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a eternităților. Nebunia e un diagnostic sau verdict pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător furios al lumii, Marx, insistând că revoluțiile erau făcute În costumații istorice, Cromwellienii ca prooroci din Vechiul Testament, francezii În 1789 Îmbrăcați În veșmânt roman. Dar proletariatul, a spus el, a declarat, a afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un bărbat atrăgător, cu un corp armonios și o ținută dreaptă. Am concurat pentru acest post cu alți trei sute patruzeci și trei de candidați. Am dovedit până acum, o răbdare bovină, deși de felul meu sunt o natură pe cât de histrionică, pe atât de greu de stăpânit. Dar banii...A, am uitat să spun că În lunile care se scurg până la venirea jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]