295 matches
-
Iar ție, se întoarse spre postelnic, ție să ți se facă întăritură pe stăpânirea ta strămoșească! Să trăiești, Măria Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat spre capătul sălii. Cine-i la rând, logofete? Iaca un boier grec, Doamne! se hlizi Dumitrașcu. Și dacă-i grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de deasupra, jumătățile celei de dedesubt se rabatează trăgând în sensuri opuse, până ce între ele se cască un spațiu în care intră tăblia de sus, asta trebuie potrivită în cepuri fără să-ți mai prinzi degetele - asta era). Vecinul asista hlizindu-se la circul nostru casnic, pe urmă venea să mă scoată din spațiul meu de liniștire a nervilor, din camera mea: Las-o dracu’ de masă, hai să mergem la Cavafi! Repede, una mică înainte de masă! Unde să mergeți, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea le iau de la moldoveni, sunt cu coniacul cel mai bun, am plătit o sută de mii pe-o sticlă de jumătate cu ceai? Fata care se trezise vorbind începu să se hlizească: Păi o fi sticla din care-am băut cu Sela. Ce-ați făcut, fă?!! Am băut, era mișto, o sticlă am băut astă-iarnă amândouă, să ne dezghețăm. Bine, fă (se îmblânzește și nea Țârțâc, după ce a înghițit de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tăinuite în suflet. Hai, mă! -Și nimic, nimic, că doar fata se înghesuise în tine? Poate că a fost ceva între noi, dar numai în vis și numai în acea noapte, i-am răspuns apoi i-am auzit cum se hlizesc. Care mai e la fel de fraier ca tipul de-aici? întrebă Marius râzând. Nimeni nu e ca Gonzales, se auzi un răspuns care iar provocă o repriză de râs. Aveam nevoie să uit și dacă batjocura lor mă ajuta, eu îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și mama, și tata în cameră să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești degetele dimineața, să nu le cauți prin tot patul!“. Adevărul e că mi s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
e poate cel mai urât dintre ei. Suntem în birou la taică-său, prof universitar la medicină. Apartamentul e plin de tablouri, barul plin de băuturi străine și de pachete de cafea. Fumăm nu știu ce țigări și bem niște tărie. Ne hlizim puțin și apoi mă las învățată cum se sărută, cu limba. Prefer să fie ea prima. Îmi pune mâinile pe umeri, cu stângăcie. Îmi spune să închid ochii și o aud râzând. Totul e să îmi pot imagina că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și aproape că ajunsese la următoarea intersecție, dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, unde începea rafinăria "Steaua Română". S-ar fi hlizit toți ăia cu care Horia Victor era înhăitat dacă ar fi fost pe-acolo și ar fi văzut ce se întâmplase. Și-ar fi dat coate și s-ar fi distrat ca niște lași ce erau, Bărbuceanu și Romoșan și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strada Tudor Vladimirescu. La care casă mă refer? Știți voi bine la care! V-am observat cum vă uitați peste gard... Mulți dintre voi... Nu zic că toți. Dar destui!... V-am observat cum vă uitați peste gard și vă hlizeați de parcă era acolo cea mai mare distracție de pe lume! Știați cine locuiește acolo, nu? D-aia vă uitați! Fiindcă știați cine locuiește. Și ce vă așteptați să se-ntâmple? Să iasă cineva la gard, cineva de care știm cu toții, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care încotro și afișând o mină de totală indiferență. Cu alte cuvinte, vezi bine, sunt rupți de tot și de toate. Domnul Panciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
începea foarte devreme, mereu cu priveliș tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim nastica de-nviorare. De fapt, întâm pinând soarele cu un fel de dans lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuși. Ne hlizeam la el ca la o arătare bizară. Era din alt film. Cu toate astea, toți căutam să-i fim cât mai aproape. Avea talentul unor anumite dame din lumea mare de-a aduna oame nii-n jurul lor. O laudă a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
citește Hegel! Ha! Ha! Mamă, ce o să mă mai distrez la ședințe! Ha! Ha! Du-te, acum, Vasile. Pe curând! Georg Wilhelm Friedrich Marx! Fugi, Vasile! La revedere! Vasile a luat-o nedumerit Înainte, lăsându-l pe Carara să se hlizească de unul singur În câmpul de cartofi. A ieșit În șosea, și-a curățat teneșii de noroi, bătând fără să Își dea seama pas de defilare, apoi și-a aprins o țigară, deși acum nu mai era voie, se apropiau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Întâmplat? l-a contrat Costel Costan. Cine ești dumneata să știi tot ce se petrece În oraș? — Du-te, bă, retardatule... Să taci! a strigat moșul Înfuriat. Să nu mai zici nimic că te pocnesc! — Hi! Hi! Hi! s-a hlizit Cristian. — Și tu ce râzi, mocofanule? Ai grijă! s-a răstit la el Tronaru. — Tovarăși, nu e nevoie să ne enervăm, a intervenit Împăciuitor Rogoz. Poate că Vasile nu a făcut nimic din toate astea, dar să ne spună deschis
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut. Un câine Dhole, blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
angrenau într-o efervescență și căutare continuă pe cele două femei ce ocupau extremele băncii, sensibile la cel mai mic gest sau cea mai subtilă aluzie. Și de jos, din vale, când priveai de la distanță către terasa grădinii sanatoriului, se hlizea o gașcă veselă de copii, rânduiți, cu umerii lipiți unii de alții, cu picioarele atârnând, cu gleznele subțiri și fine. Îi puteai remarca zilnic, indiferent de anotimp, cu aceeași bucurie în priviri și curenți năprasnici de aer înconjurau chipul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ședeau la locurile lor, șușotind Între ei. Exista o tensiune, În aer și pe chipurile lor, pe care fiecare rid apărea mai adânc. Parcă Îmbătrâniseră cu mulți ani, În răstimpul unei singure nopți. Numai Cecco Angiolieri părea În largul său, hlizindu-se cu vecinul său. De acum fusese primit cu drepturi depline, se gândi. Observându-le expresiile, Îi reveni În minte imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atras mai mult în viață, de aia mi-am ales meseria asta în care se trag sfori mai abitir ca în oricare alta. Și dacă spectacolul o să eșueze? Sper că v-ați făcut rost de bilete pentru lumea cealaltă, se hlizește Santinelă. Pentru cealaltă nu, în schimb pentru un locșor mai bun în asta, cu siguranță da. Nimic nu poate fi mai frumos decît o revoluție, începe să viseze, numai un prost ar sta deoparte într-un moment ca ăsta, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi dorit nu și-l mai putea șterge din memorie. Comunismul ne-a făcut praf pe toți, Bătrîne, sistemul ăsta e ca o glumă proastă pe care n-o înțelege nimeni, dar la sfîrșitul căreia cu toții sîntem obligați să ne hlizim ca niște debili mintali. O glumă care vine după o alta, pentu că e timpul s-o recunoaștem, nici Monarhia n-a însemnat altceva pentru țară decît un rahat frumos ambalat. Jos pălăria că ești printre puținii care au reușit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia după aia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc, dar îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oriunde în altă parte. Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului. O să pufnească în rîs, o să-ți spună că visezi, că e timpul să te trezești și tu, să faci ochi la ce e în jurul tău. Cum altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]