295 matches
-
de perete. A numărat: Unu. Capul lui Cornel a nimerit cîrpa de pe perete și nu s-a auzit nimic. Doi. Iarăși nu s-a auzit nimic. Mai tare, a strigat Radu, lovești ca o fată. Alin și Marcu s-au hlizit. Trei. Fruntea lui Cornel a izbit mai tare peretele. Numai atîta poți? Parcă n-ai mîncat nimic toată viața. Patru. Fruntea lui Cornel a izbit și mai tare. Și cinci, și șase, și șapte. Radu a tras cîrpa mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a ales mereu, în fața oricărui fel de eveniment, rîsul. De altfel, privind-o de aproape, totul este rîs la ea. Părul grizonat ce se ondulează, alunița din bărbie cu tot cu firul de păr creț, pantalonii cei vechi de velur care se hlizesc la îndoitura genunchilor și eșarfa imensă, înfășurată de cîteva ori în jurul gîtului slab. A. Girardot, Paroles de femmes, 1981, p. 13 Secvența descriptivă este întreruptă de conectorul-semnal de argument DE ALTFEL. Simpla utilizare a acestui marcator de argument este suficientă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pantalonii personajului suportă, de asemenea, un tratament, pe două niveluri, unde se manifestă o operație de asimilare locală (asupra predicatului funcțional "zîmbesc") conform izotopiei lui "a rîde": Schema 13 PANTALONII (sub-temă-titlu) pd (2) PROPR PRq PRq PRq vechi velur se hlizesc pd (3) SIT PR. loc la genunchi Avem astfel o idee asupra modului în care se stabilește ierarhia elementelor unei secvențe descriptive. Punct care trebuie teoretizat. C. Suprastructura descriptivă Trecerea operațiilor de limbaj postulate la ceea ce noi definim ca fiind
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lacrimi Înălțimii tale ca să fie luminată porunca Mării tale dregătoriului, din ținutul Tecuciului, undi fiind dimpreună și dlui serdar Manolachi Radovici fiind și dumnealui Dumitru Chilmet inginer, ca să margă la starea locului să hotărască, puindu-și și piatră ca să fii hlizită (?) dreaptă partea noastră de moșie și mare pominirii va rămâne Înălțimii Tale. La mila Mării tale plecați robi Noi răzășii din sat Giurgioana ținut Tecuciului a numi Ștefan Machidon, Ioan Marin. Acta Vascan Eftimie 1823 octombrie 30 În 1877 satul
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mai ia-ți un termometru, că ești cam roșu la față! Ai Înnebunit de tot, Gore, nu auzi că la noi n-a ajuns? A sărit virusul mexican direct la tine-n sufragerie, a țopăit ca fasolea mexicană? Gicu se hlizește cu nasul În paharul În care și-a turnat o porție zdravănă de vodcă. Mă, ce-mi place mie la voi e polemica asta constructivă. Da’ n-ai dreptate, Gore, prea le vezi În negru, adică vrei să cred eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să știți, iar Gore se ridică și cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor Întâlni vreodată... Se răsucește către Sandu Șpriț, pune mâinile În șolduri și se hlizește. Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord... Drumu’ lu’ Gicu duce la destinația porc, al meu se Îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doamne îi plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul ei. Pe unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei. Mă tem de oamenii care nu știu să zâmbească. Și de cei care se hlizesc mereu. Râvnești bogăția, când ești sănătos și sănătatea , când ești bolnav. Când ouă o mărgică, impostorii cotcodăcesc cât pentru o capodoperă. Cum să ai procese, dacă nu ai conștiință ? Răutatea nu are puncte cardinale, nu face deosebire de cetățenie, sex
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scârbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — Câh, rânjește Gillman și nimeni nu rânjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi dau seama de la o poștă că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Iar ție, se întoarse spre postelnic, ție să ți se facă întăritură pe stăpânirea ta strămoșească! Să trăiești, Măria Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat spre capătul sălii. Cine-i la rând, logofete? Iaca un boier grec, Doamne! se hlizi Dumitrașcu. Și dacă-i grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ar fi dat-o! Fratele Rafael, încerc eu memoria părintelui, spune că și-o amintește și pe Florița, Proasta?! Da! N-a luat-o ea, e sigur părintele, nici nu știe ea ce-i aia o carte, tot timpul se hlizește și-și scutură clopoțeii, ce te poți aștepta de la una ca ea! O nebună, săraca! Și Cartea nu mai e! M-aș fi bucurat să rămână Cartea la mănăstire, dorința de bucurie e a părintelui Varava, și să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o materie solidă, oricare ar fi fost aceasta. Atunci, parcă, din aerul acela mobil, ceva Începu să se lămurească, să capete contur și corp; din culoarea indefinită se constitui un fel de faun sau un mic drac. Acesta se hlizește la tine din marginea drumului, ca și când te-ar cunoaște și ar fi fost acolo dintotdeauna; și ți-ar fi zâmbit și ieri, și alaltăieri la fel ca acum. Ce naiba, doar nu vrei să te prefaci că nu-ți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
griji despre partea internă. Se Înfășură Într-un prosop și se duse În camera de zi. Telefonul era așezat pe măsuța de cafea. Îl ridică și sună la Fi. Fi, eu sunt. Cred că am o anxietate vaginală. —Ce? se hlizi Fi. Cum adică anxietate vaginală? —OK, deci Sam e ginecolog, da? — Da. —Și probabil că a mai văzut mii de vaginuri, nu? — Da. — Și ce-ar fi dacă... Ah, am Înțeles. Ți-e frică ce s-ar Întâmpla dacă vaginul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fereastra Înaltă, era o masă mică de snooker. În centrul mesei trona un bust al lui Stalin din gips, căruia Sam Îi puse o șapcă de baseball și o pereche de ochelari de aviator Ray-Ban. Îmi place la nebunie, se hlizi Ruby. Se așeză pe canapea lângă un motan uriaș și mițos de culoare portocalie. Nu prea știu cum să-ți zic asta, zise Ruby, dar el nu e crem. Sam râse. — Asta pentru că e maidanez. A intrat Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-a băgat la Închisoare pe bucătarul care le-a inventat ca să nu dea rețeta mai departe. A băgat pe cineva la zdup? Doar pentru o rețetă de prăjitură? Chiar și după standardele bătrânului ‘Enry e o porcărie! Ea se hlizi la Încercarea lui de a imita accentul Cockney și i-a spus că vorbea exact ca Dick Van Dyke În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage pe bietul băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
circumcizia lui Connor. —Glumești. Dar păream o hoașcă boschetară care vorbea În dodii. Da, păreai. Nu ți-am spus că am o pasiune pentru hoaște boschetare care vorbesc În dodii? Știi, când sunt cu tine, totul pare așa firesc, se hlizi ea. Păi, e reciprocă chestia, izbucni Într-un zâmbet uriaș și se aplecă s-o pupe. —Ai gust de cremă, spuse el. Amestecă zahărul din ceai nițel. — M-am gândit că trebuie să plec În State peste câteva luni... Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la St. John’s Wood. Specialitatea lui e gastroenterologie. E considerat cel mai bun om din domeniu și replica lui faimoasă este: Cred că trebuie să Încercăm și cu inhibitorul cu pompă de protoni. Care-i specialistul? Mătușa Sylvia se hlizea singură la propria-i deșteptăciune. —Nu-i așa că ar fi un program grozav? —Păi..., Sam avu o ezitare, căutând, desigur, un răspuns cât mai diplomatic. Cred că ar avea, ăă, șanse mari... Ați auzit? zise Sylvia, aruncându-i lui Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lu fundătura și m-am dus afară de-a domneștelea, să trag văzduhu-n pept. Nu lăsați matale să mă pun pe iordane: În noaptea aia, coloana dă mercur a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de profet și statură interșanjabilă cu a mea. — Neîntrerupta frecventare a elefanților nu-i mai Îngăduie ochiului perspicace să zărească nici chiar musca cea mai de râsul lumii, a opinat pe nepusă masă doctorul Shu T’ung. Observ, și mă hlizesc de plăcere, că neizbutitul meu portret nu aduce nici un soi de prejudiciu galeriei domnului Montenegro. Dar, dacă vocea unui crustaceu numește ceva, eu Însumi am pătat cu propria mea prezență edificiul din strada Deán Funes, deși sălașul meu nevăzut se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zarzavat și cu orez iera deja o ietapă depășită, iar gustu neplăcut al unei buseca Își dășchidea drum prin ăl dă ceapă când, ducând la fălci un Sâmburoi ultimu model, am văzut că În ușa aia dă să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă doamna Mariana, iar ei, japonii dânainte. Dân puru plictis să halesc singurel și ca să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acasă. Însă i-am văzut expresia. Și pur și simplu nu m-am putut abține. M-a pufnit râsul. Avea dreptate. Întreaga situație era așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost adăugați zece ani de pușcărie, a fornăit James și amândoi ne-am cocoșat din nou de râs. Am scăpat numai cu o amendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
celelalte fete rîdeau În hohote. Chiar și femeile mai În vîrstă rîdeau. Încă rîdeau cînd doamna Alexander apăru cu bărbatul cel blond. — Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În rîs. Doamna Alexander așteptă, dar Își dădu seama că nu i se va permite să participe la glumă. Neavînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
grabă câteva mașini și mă îndrept spre intrarea din market, când aud în spate o voce: - Fă... ai greșit ușa la dormitor ! Ha ...ha..ha... Mă opresc și privesc preț de câteva secunde, șocată, la grupul de tineri care se hlizesc cu gurile pâna la urechi.. - Ce o mai fi cu ăștia?, bombănesc printre dinți. Însă mă grăbesc să intru , îmi văd mai departe de treaba mea, răscolind cu privirea rafturile.Vânzătoarea vădit mirată de apariția mea, cu un zâmbet malițios
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]