663 matches
-
suflet și în minte. Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamant scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce mi-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe care o încerc este inexprimabilă în cuvinte nenuntite. Dar unde-i poetul?! Poetul
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
în noi și să-l scoatem la Lumină. Pentru asta ne trebuie Iubire, Râsul și Speranța. -Ce simplu era!...Ha, ha, ha!...Voinice Luceafăr! Ne-ai luminat calea! Să fie precum am poruncit și vei moșteni tronul împărăției - hotărî împăratul hohotind de bucurie. Tot Universul vibra de râsul lui. Gândul Fermecat era acasă. -De ce râzi, Mara? -Pentru că te iubesc și mâine sper să-mi spui o altă poveste frumoasă. Gândul Fermecat e cu mine. E așa de magic! Noapte
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
pe metrul pătrat. Daa ... face recurs să-i dea vreo șase ... . c-a zis el că e mai bine acolo. - E mai bine pă dracu' ! Și-o fi găsit vreo “iubită” printre colegii de suferință și nu se pot despărți - hohoti mânzește Balconistu. Hai, gata ! La treabă ! De azi ești ucenicul meu. Din Yală ce ești te fac seif cu cifru. Secret. Bineînțeles cu drepturi de 80% din pradă. Așa că, eu prăduiesc sufrageria și dormitorul, * Meserie cărnoasă mult căutată în nopțile
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
vibra prin cuvântul său cu zeci de înțelesuri. La el scârțâitul aducea când liniște, meditație în siciriul greu de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens dublu al gerundivului onomatopeic „hohotind” urmat după versul „O lasă-mă acum să te cuprind...„ , în expresia dialogată „ - Hai, să valsăm iubito, hohotind” ce ar putea sugera sentimentul de bucurie față de eliberarea de sumbru, de scăparea de „funerar”, o teamă față de un eventual sfârșit, dar
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
de plumb, când neliniște, teamă, revelație. În poezia „Vals de toamnă” (1965:116) este interesantă accepția în sens dublu al gerundivului onomatopeic „hohotind” urmat după versul „O lasă-mă acum să te cuprind...„ , în expresia dialogată „ - Hai, să valsăm iubito, hohotind” ce ar putea sugera sentimentul de bucurie față de eliberarea de sumbru, de scăparea de „funerar”, o teamă față de un eventual sfârșit, dar și un sentiment de nostalgie „După al toamnei bocet mortuar”. Toamna pentru Bacovia însemna sfârșitul și începutul unei
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit de neguri. Doar clopotele nopții mai sfâșie cerul doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... 26 nov. 2015 Referință Bibliografică: Veghează-mi somnul / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
surd și mut, Plutește-n aer teama de a pierde Ce-a fost și ce va fi, precum din verde Un codru-ntreg devine brun, schilod, Nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, Doar vântul rău, albastru, fără glas, Vuiește, hohotește, „Bun rămas”, Dar soarele învinge, ai răspuns, Nemulțumirea iernii s-a ascuns. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 140 Lui R. Se spune că sunt rău, răzbunător, Departe-i adevărul de cuvinte, Tu ești aceea care mă ții minte Că nu
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti în jurul axei sale, - lumină și întuneric, speranță și îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul în care clipele își frâng aripile fragile. Privite îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă îndelung exersată) cu ochi agil fundul
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
să mă asigur că totul decurge bine. Totul decurge perfect, dar realizez că am ratat-o pe „ea”. Și „ratată” a rămas. În viață trebuie să știi să alegi. În acea seară, am ales prost. În sfârșit, reacția: o voce hohotind de plâns, în românește: „E tare... E foarte tare... Vreau la România... Jos Iliescu!” CINEMA SCALA. 1995, prima mea premieră cinematografică. Film de debut, „E Pericoloso Sporgersi”. Urmează ca, după proiecție, să apar pe scenă alături de echipă și de toți
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
Scala unde premiera tocmai a avut loc și că publicul din sală ține s-o aplaude. Ropote! Plasez receptorul în gura microfonului de pe scenă și aștept. Spectatorii se potolesc și ei într-un târziu, curioși. În sfârșit, reacția: o voce hohotind de plâns, în românește: „E tare... E foarte tare... Vreau la România... Jos Iliescu!” A fost cea mai reușită dintre premierele mele. CINEMA PATRIA. Am în jur de nouă ani. E sâmbătă seara, și taică-miu îmi face hatârul să
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1700, Anul V, 27 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej de vomă: nu mai e sfântă nicio masă - se-apropie porunca de Sodomă! Hristosul e uitat - de toți - pe Cruce: cioplim - din fapte - răstigniri moderne... se zguduie pământul și se duce: nebunii hohotesc - deschid caverne... nebuni se suie toți - cu chiuială pe leșul crimei lor - pe bietul miel și vor - toți - mântuiri de mântuială gândul tarabei-i Paștele - nu El! ...nu vă împingeți - nu tot cereți grad: vă veți ghionti - la hurtă - toți
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
lor, Primăvara tremură sub bluză, Nu-i așa că mugurii te dor? Peste tot acum e-atâta sevă Și viața gâlgâie sub coajă, Frumoasa mea, neprețuită Evă, Mi se umple sufletul de vrajă Când te strâng nelămurit la sân Ca izvorul hohotind din stâncă, Cine-a spus că ochiul meu bătrân Nu mai știe să iubească, încă? Ce bucurie sinceră mă îndeamnă Să ies în lume să să strig flămând- Nicio frunză n-a plecat din toamnă, N-a plecat din viață
NU-I AȘA CĂ MUGURII TE DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344115_a_345444]
-
roșul din verde, nici indigo-u-n albastru. Nisipul se scurge rotund în palmele mele, iar urmele nu-și mai găsesc adâncimea în lumea pătrată din noi. Urmele mele acoperite-s de ploi, înecate-n băltoace, o mie de vânturi îmi râd hohotind din toate patru zările, obsesiv compulsiv, iar eu nu mai știu cine sunt... Exist? Vorbește-mi de timp, nu - amărăciune, spune-mi pe nume, mă cheamă în liniștea Ta și în timpul pe care nu mai pot să îl număr; de
LA TINE MĂ ÎNTORC CU SPIRITUL FÂȘII de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343159_a_344488]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SICTIR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 622 din 13 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sictir Mă-ntorc în timp să gust zahărul din creanga unui amurg, dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându-se
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu, să spui lumilor zâmbind, Că te-am iubit numai pe tine. *** Referință Bibliografică: Romanță / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
delicată, stranie!..."Ce o fi în capul tău?"-gândi el. Privirea ei rătăcea parcă pe drumuri neumblate, în lumi necunoscute, unde doar ea putea pătrunde. O simțea îndepărtată, străină, inaccesibilă.Se întoarse și porni pe drum la vale, cu sufletul hohotind. Nu întoarse capul cât timp știa că încă o mai putea vedea, cât timp știa că încă mai era acolo, în mijlocul drumului, pierdută, melancolică, frumoasă, iubită... Referință Bibliografică: Ultima vară / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
stiam sigur că e un fals, tot simțeam fiori reci, cum îmi curgeau prin vine. Reușea să mă înspăimânte totuși, mai ales când fantoma a venit deasupra patului meu, sa aplecat deasupra mea privindu-mă și deodată a început să hohotească lugubru provocându-mi greață cu mirosul acela urât și cu aerul rece ca de criptă, care-mi invadease aerul ce-l respiram. Fantoma a început să se estompezeîn cele din urmă , lăsând în urma sa, o dâră de ceață rece și
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TU CREZI... EU TAC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit de neguri. Doar clopotele nopții mai sfâșie cerul doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... Citește mai mult Veghează-mi somnulși zăpada așternută peste gânduri.Doar la răscuci mai bântuie vântul- ca un amant prigonit -Ce liniște blândă coboarăîn adâncuricând scânteieri
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
să facă dragoste cu mine iar acum îmi întoarce spatele? Ce le spun părinților mei? Că din cauza copilului nu mă mai vrea? Of... parcă văd să se va arunca imediat în altă relație ca să scape de mine. Sunt distrusă... și hohotind închisă strategic telefonul. Terenul era pregătit, sămânța fusese aruncată acum va trebui doar să aștepte să încolțească! Chiar dacă Nicu s-ar fi dus la ea, Lavinia știind de copil nu-l va accepta. Orice i-ar spune el, va părea
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016. Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]