572 matches
-
nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se ducă la niște rude în Moldova. Încasează o sumă mare de bani dela Banca Națională și pleacă. Așa crede toată lumea, că a plecat, căci odăile ei rămân închise și oarbe câteva zile, până ce vecinii simțesc un miros de hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul unei pivniți, care da într-un antret. Și din acel antret intraseră în odaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știe foarte sigur că nimic nu ar mai funcționa în casă dacă ea nu ar fi. Întotdeauna degringolada unei societăți scoate la suprafață atât gunoaie, cât și pietre prețioase. Acestea din urmă, chiar dacă sunt îngropate în nămol, printre bălării și hoituri, își croiesc drum spre lumină cățarându-se pe raza de soare care reușeșete să străpungă mizeria și glodul. Așa e Dorina. Un diamant viu care înlătură zgura și face loc luminii, iubirii și încrederii astfel încât oamenii să aibă curajul să mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mistere și murise”, iar personalitatea umană se pierde în masa informă a statisticilor, singurele constante rămân războiul și lepra: „Vă întreb: unde e libertatea pentru care au ars orașele / și unde sunt bucuriile, pentru care / copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul, îmi venea să zic: zahăr de hoit. Moartea mă căuta și în grădinile din străzi lăturalnice, în daliile mari care nu reușeau să-și înfrâneze culorile în bulgării florali. Cât timp nu am trăit sub amenințare, plantele citadine mi-au fost pilduitoare pentru ideea de moarte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă reîntorc acasă trecând pe lângă grădini. Nu i-am spus niciodată nimic despre băbătiile acelea de piersici, ori despre zahărul de hoit, ori despre dalii. Tăcerea ținea mereu cumpăna vorbirii. Când prietena mea mi-ar fi putut interpreta greșit tăcerea, trebuia să vorbesc, iar când a vorbi ar fi însemnat să mă învecinez cu nebunia, trebuia să tac. Nu voiam să ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
făcut toate astea pentru mine. Așa că Jayne a plecat de pe un platou de filmare din Pennsylvania unde turna un film în care îl avea ca partener pe Keanu Reeves, rezervând bilete de avion prin MGM Grand, și mi-a târât hoitul cuprins de convulsii afară din Hamptons, pentru a zbura împreună la Los Angeles - toate astea în decurs de douăzeci de ore de la momentul comunicării morții tatălui meu. În noaptea aceea, în casa din Sherman Oaks în care crescusem, beat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi se scurge din ochiul drept și se prelinge pe cearcănul zbârcit, pe obraz, pe crețurile gâtului. Apoi n-o mai simt. S-a pierdut în gulerul pijamalei care miroase a hoit. S-a topit ca într-o sugativă. Îmi deschid ochii și mă uit la claia de păr. Claia neclintită. Claia indiferentă la toate durerile lumii. Gura mea se mișcă aiurea, buzele mele vor să rostească ceva, dinții mei nu sunt
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum, după ce-l chinuiră în diferite chipuri, îi smulseră barba, îi tăiară gâtul... îl omorâră și îl aruncară pe marginea șoselei, apoi telefonară doamnei Iorga: „Vino de ridică la kilometrul... hoitul lui Iorga.“ Și acesta fu dus la morgă. Generalul Antonescu fu prevenit, arătă cea mai vie surprindere și publică un comunicat dezaprobând cele două omoruri și afirmând că autorii vor fi pedepsiți cu moartea în 20 de zile. Ei circulau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ceea ce cineva definise o dată drept „o societate pe nisipuri mișcătoare”, care‑și sugea victimele În adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea oameni era să te descotorosești grabnic de ei, să‑i prefaci În hoituri. Pe lângă aceștia, mai erau și evreii, care‑și pierduseră dreptul la existență și cărora călăii le spuneau doar atât: „Nu există nici un motiv pentru care să nu mori”. Și astfel, de la gulagurile din Rusia asiatică și până pe coasta Atlanticului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nerăbdare să mă întorc la biserică și să pictez, aș pleca în clipa următoare, am deschis acest caiet ca să scap de gânduri, când de fapt nu fac decât să gândesc mereu, nu poți scăpa, ca și muștele vara deasupra unui hoit îmi sunt gândurile; și hoitul acela e undeva în sufletul meu, mă sufocă mirosul lui scârbos, ieși afară în aerul curat al, Mai, ziua Anei, cumpăr un imens buchet de lalele, florile ei, lalelele, galbene, nu i le pot duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserică și să pictez, aș pleca în clipa următoare, am deschis acest caiet ca să scap de gânduri, când de fapt nu fac decât să gândesc mereu, nu poți scăpa, ca și muștele vara deasupra unui hoit îmi sunt gândurile; și hoitul acela e undeva în sufletul meu, mă sufocă mirosul lui scârbos, ieși afară în aerul curat al, Mai, ziua Anei, cumpăr un imens buchet de lalele, florile ei, lalelele, galbene, nu i le pot duce personal, îl trimit pe Viorel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuie să merg până la capătul lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. *** — Puvirnituq Înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou au Încercat să traverseze râul, au fost prinse Într-un vârtej și s-au Înecat. Hoiturile au fost aruncate la mal, iar mirosul a plutit mult timp deasupra locului. Un asemenea eveniment rămâne Încrustat pe veci În memoria unor oameni pentru care mâncarea e atât de greu de procurat. Atâta risipă de hrană nu poate fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să scape, agitându-și, În urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, În toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se Îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
artistic! Câtă pregătire și câtă aparență pentru debandadă și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
amploare și printr-un anumit patetism al ritualului. O măreție posacă și hilară în același timp, un soi de jubilație atinsă vizibil de tonurile negre ale melancoliei au condus pe ultimul drum, legat în lanțuri pe platforma unei remorci imense, hoitul de bronz al unui Lenin, la fel de sinistru și de dezgustător, prin proporțiile-i neomenești, ca și celălalt, cel mineralizat artificial în racla de cristal din mausoleul moscovit. Și de atunci nu s-a mai întîmplat aproape nimic. Cenușia Casă a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
antipatia pentru instituța atât de dragă majorități parlamentarilor români. În loc să-și vadă de treburi, dl. Timofte s-a aventurat în prea multe și tulburi acțuni cu tentă politică. Nu știu de ce vrea, cu orice preț, să-și lege numele de hoitul uneia din cele mai odioase instituți puiate de mintea bolnavă a unor sceleraț de la Răsărit. Ce interese îl determină la acest comportament provocator, ce poate deveni repede antinațonal, într-un moment în care România n-ar avea decât de câștigat
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
născut. Secvența Quintet politic (1992) nu mai are nimic din frenezia și entuziasmul momentului 1989: "poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
pute groaznic a răzbunare și a fals. Drumul spre Marga trece prin mine și cel spre mine prin ea. Asta simțeam din când în când, nu mereu. Trecutul ei, trecutul meu și trecutul nostru, toate putrezesc. Luminițe fosforescente le împodobesc hoiturile. Să le scotocești printre mațe e o treabă murdară la prima vedere. Falsele întâlniri cu Marga țineau cadavrele proaspete, chiar dacă nu parfumate. De obicei ținem morții pe masă trei zile, fiindcă știm că nu-i vom mai vedea niciodată și
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura sunt cenuși sub/ care hoitul e mereu recunoscut". Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca de pildă cel al sfârșitului, al întoarcerii omului în pulbere și apă
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
de înăbușitoare, încât, dacă nu vă vor supăra pe d-voastră, obicinuiți cu asemenea emanații, când vor trece de încăperile acestui tribunal, când se vor răspândi în străzi, peste orașe, în țară, dincolo de hotare, conștiința publică va vedea, în sfârșit, hoitul pe care l-am târât în fața justiției și va înțelege cât de descompus era hoitul magistraturei care totuși ne-a condamnat. Cu această speranță, d-lor magistrați, așteptăm cu încredere osânda d-voastră.
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
când vor trece de încăperile acestui tribunal, când se vor răspândi în străzi, peste orașe, în țară, dincolo de hotare, conștiința publică va vedea, în sfârșit, hoitul pe care l-am târât în fața justiției și va înțelege cât de descompus era hoitul magistraturei care totuși ne-a condamnat. Cu această speranță, d-lor magistrați, așteptăm cu încredere osânda d-voastră.
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
alianța N.A.T.O. este în primul rând o alianță civilizațională. O alianță menită să apere valorile democrației și ale prosperității. Dar să revin la integrarea demnă. Unde e demnitatea când, în ciuda duhorii pestilențiale, numeroase forțe din societate continuă să adore hoitul putrefact al Securității? Ce demnitate e asta - decât una a cinismului absolut - de a pune să trateze cu americanii un ins a cărui biografie nu neapărat proamericană e cunoscută și răscunoscută? Ce demnitate afișăm, când bătrânii ne mor de foame
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]