266 matches
-
scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și așa de holbat ne privea, când pe unul când pe celălalt, că i se vedea rotundul ochilor, cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei, ca sorții de a se duce pe scară în jos, la aprovizionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la gropile bombelor sau mormanele de cărămizi din mijlocul străzii înguste. Pe parbriz se depune un praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu să-l îndepărteze. Ca în lumina unui flash fotografic, Marius vede chipul însângerat, cu ochii holbați și gura căscată, al unei femei, apoi dispare. În față, drumul este blocat de un crater uriaș. Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se înfruntă, ca doi dulăi gata să se încaiere. Militarii din spatele maiorului se grupează amenințători lângă el. Toți se așteaptă ca situația să degenereze într-o înfruntare directă, dar deodată totul căpătă o turnură mult mai neașteptată. Nemișcat, cu ochii holbați, imaginea perfectă a celei mai adânci perplexități, Schultz privește țintă peste umărul maiorului. Îți interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește puțin și poate să vadă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu, nu simți că o astfel de iubire alungă surpriza, ba chiar capeți aversiune împotriva ei (măcar fiindcă îmi plăcea mie ar fi trebuit să vii să-mi deschizi), fantezia seacă și într-o zi o să te uiți la mine holbată și o să te întrebi: cine mai e și străinul ăsta?"... "Chiar așa este, zise ea deodată, îmi ești străin. Fiindcă n-ai făcut nimic ca totul să fie ca înainte." Rămăsei tăcut. Deci eram în întîrziere, cine știe de când fusesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o interesa, eram departe de puterile secrete ale unui adevărat bărbat, pe care ea le cunoștea și, în comparație, ale mele erau stupide și jalnice. Avui intuiția fundamentală că n-o să realizez nimic în viață dacă voi continua să urmăresc holbat starea de spirit a soției mele și că în viața comună asta acapara forțele vitale ale tuturor, o veșnică pândă, ori a bărbatului, ori a femeii, a fiecărui gest, fiecărui cuvânt, fiecărui ceas petrecut de celălalt în absență, dar și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orătăniile pe care le are el în curtea sa..." Gâtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemeni școlarilor cuminți care încă nu înțeleg ceea ce li se spune dar al căror instinct îi ține în bancă holbați, să se străduiască și să învețe totuși. Pentru aceasta, continuă individul, cineva s-a gândit să vină în ajutorul țăranilor și a inventat acest instrument mai ingenios decât bricegele lor. Astfel a apărut cosorul zis al lui Moceanu, fiindcă așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o ceașcă de bulion de pasăre în mână, zicîndu-mi că trebuie să-l înghit... Ea, îmi spuse, dimineața mă lăsase să dorm (cică dormeam fără respirație), dar că mi se mișcau ochii în cap (și imită mișcarea ochilor mei, ceva holbat), se dusese la serviciu, se întorsese, pregătise masa. "Scularea, zise, ajung douăzeci și patru de ore de somn..." Mă uitai la ea fără s-o văd... Gândul mi se întoarse înapoi, în mod obscur, spre locul de unde ieșisem, văzusem cu ochii minții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reușit să se urce într-un copac... Nevastă-sa era cu el, dar rămăsese jos, și el a văzut și a auzit de-acolo din copac totul. L-au găsit forestierii a doua zi dimineața, albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy mirată, un loc obișnuit de munte, o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care, în tot acest timp. stătuse mai la o parte. Gosseyn putu să-l identifice pentru că întorsese iarăși capul într-o parte. Ceea ce văzu erau cei doi bărbați în haine civile. Amândoi se ridicaseră în picioare și stăteau cu ochii holbați. Aveau privirea îndreptată spre cele patru scaune care, puțin mai înainte, fuseseră ocupate de indivizii înarmați, în uniformă. Toți patru dispăruseră. Situația nu se îmbunătățise încă. O precauție fusese luată, da. Dar, în ciuda succesului avut în înlăturarea amenințarii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe capul ei un potop întreg de ocări, că adică „ești așa și pe dincolo!“ și știți, cu cuvinte de-ale noastre, neaoșe. Mă uit la ea și mi se năzare ceva neobișnuit: șade cu fața spre mine, cu ochii holbați, nu-mi răspunde nici un cuvânt, se uită cumva ciudat și parcă se clatină. În cele din urmă, mă potolesc, o privesc mai atent, îi pun niște întrebări, dar ea tace și nu-mi răspunde nimic. Am mai stat câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
geloziei. O fâșie albă în mijlocul tabloului desparte o lume a întunericului total, din stânga, de ansamblul șabloanelor vizionare zdrențuite în negru și alb din dreapta. Ea separă izolarea deprimantă a soțului de întâlnirea la fel de sinistră a cuplului adulter. Fața soțului, cu ochii holbați, deși privind intens spre exterior, pare paralizată de fixația din gândul său prin simetria-i frontală și prin poziția centrică. Prin contrast, cuplul amanților este cufundat în dialog, dar animat prin elongația dinamică. Axa verticală din mijloc echilibrează cele două
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
clătinat în amețeala bravei lumi noi Aldous Huxley, ajung la altă canapea, ochii albaștri ai vecinului ridicați dintr-o lectură, e frig, verificînd de sus controlorul ne acceptă și pe noi, descompunerea binomului cititor-scriitor, el cu revista în mînă, tu holbat, mîna citește ce scrie în cap fără inimă, la triunghiul ochi-mînă-creier vezi antropogeneză științifică: Leroi-Gourhan, André, e pămîntul era netocmit și gol, populat ca pe hîrtie! insuficiența termică face pierdute o mulțime de clădiri narative pe traseu, edificiile mari, punctele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la fecioare. Iile de bumbac s-au udat și au luat culoarea pielii. Ce superb spectacol! Rămîn holbat și uit să închid gura. Mă lăcomesc să le văd pe toate. Apoi îmi dau seama, îmi fac cruce cu limba în gură și rostesc în gînd: Iartă-mă, Doamne! Să nu oprești ploaia, mai bine trăsnește-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-au înțeles. Dar chestia cu apa Prutului... Cam scump somnul de la Prut În memoria fratelui meu Victor Sufla un vîntișor rece ca gheața care se strecura perfid spre pielea omului. Ca să provoace suferință maximă celor care urmăreau cu ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai sensibil, adică la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului, în apropiere de satul Manoleasa-Prut, erau trei pescari dotați cu scule ultimul răcnet. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și în stele. Acum, în drum spre portița noastră de îmbarcare, eram foarte relaxat. Deodată, de la o masă a unui bar, două asiatice îmi fac cu mînuța. Zîmbesc, mă salută ca pe un vechi prieten. Eu însă rămîn cu ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște tartine cît... Doamne, că rău mai sînt! Zîmbesc larg și încă o dată ne spunem "la revedere". Adică "good bye". Tamponări între confrați În perioada Ramadamului eram singur în cabinetul meu și necăjit pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cazuri, rezolvate urgent favorabil pentru petiționar de justiția română aglomerată cu tot felul de interesați în aplicarea necorectă a legilor țării, servind și astăzi drept cămin de bătrâni. Când am intrat aici era un lux de am rămas cu ochii holbați, punându-mi întrebarea dacă voi avea norocul să locuiesc și eu aici. De ce gândeam așa, explicația e clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să se miște. La început s-a înspăimântat. Apoi, stăpânindu-și emoția, îl ridică în spinare și ducându-l pe scară le spuse celuilalt și milițianului: Ăsta-i viu! Ce facem cu el? Milițianul și celălalt hoț priveau cu ochii holbați mortul înviat. După o clipă de ezitare milițianul decise: Dă-l, mă, deoparte, până raportez cazul! A înviat săracu’! Hoții încărcau ceilalți morți, lăsându-l pe cel înviat lungit pe ciment. La un moment dat hoțul tresări: Ia te uită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sinistru în casă, acesta era localizat pe palierul lung de sus. În timp ce urcam ultimele câteva trepte, am auzit brusc țăcănituri prelungi. Perdeaua de mărgele fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un: „Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
evident că doar lectura mă putea salva din marasmul de după 2006... Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
din dinți ca să nu clănțănesc. Era beznă și crengile trosneau înfiorător. O pasăre și-a deschis aripile chiar în lanterna noastră, aruncând-o la vreun metru. Noroc că nu s-a stins. La un moment dat, am găsit un broscoi holbat și cu gura cât o felie de pepene, dar lui Ayako nu i s-a părut destul de urât. Cu ajutorul unui băț, l-a întors cu burta în sus și mi-a șoptit: - Nu vezi că nici măcar nu e râios? Așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]