421 matches
-
societate poate avea loc în mod grațios. Individul nu este fructul naturii, nici măcar unul tropical, ci o creație și o instituție socială"331. Perspectiva expusă mai sus poate fi sesizată și atunci când privim problema construcției ideologice a realității pe fundamente holiste din punctul de vedere al ontologiei instituțiilor sociale, domeniu interesat să răspundă la următoarea întrebare: "Cum poate exista o lume obiectivă compusă din bani, proprietate, căsătorie, guverne, alegeri, meciuri de fotbal, petreceri și tribunale, într-un univers alcătuit integral din
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
individuală. Avem de-a face, astfel, cu o respingere a principiilor individualismului metodologic, discutate în prima secțiune a acestui subcapitol și, prin urmare, cu o afirmare a unui principiu care se apropie mai curând de perspectiva proprie încercărilor de construcție holistă a spațiului social. Realitatea este, într-adevăr, un proiect social, dar acest proiect este unul holist. Argumentul lui Searle este următorul: Există un motiv temeinic pentru care intenționalitatea colectivă e ireductibilă la intenționalitatea individuală. Nicio mulțime de "conștiințe eu" nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și istorice"348. Ideologiei îi incumbă, în sensul său de reprezentare socială, anumite stereotipuri, dar ea asigură, în același timp, și filtrul necesar pentru respingerea acelor stereotipuri care nu sunt împărtășite larg în plan social. Excursul în planul perspectivei construcției holiste a spațiului social ne prezintă, din punctul meu de vedere, semnificația fundamental epistemologică a ideologiei. În măsura în care ideologia, în sensul său socio-cultural ce evidențiază funcția de integrare se prezintă ca un instrument în cunoașterea realității sociale, prin chiar proiectarea conceptuală a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
procesul de socializare, individul devine "parte" a ordinii sociale, contribuind la rândul său, grație acelei intenționalități colective de care amintea Searle, la construcția conceptuală a spațiului social. Concluzia care pare să se impună la finalul acestui capitol, în conformitate cu logica perspectivei holiste asupra construcției sociale a realității, este aceea că "universul simbolic este conceput ca o matrice a tuturor înțelesurilor social obiectivate și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu este mai mult decât un ansamblu de indivizi. Pe scurt, întregul este suma părților sale și nimic mai mult" (cf. Alan G. Johnson, op. cit., p. 42). Pe de altă parte, "(...) holismul rezidă în chiar miezul gândirii sociologice. Pentru viziunea holistă, sistemele sociale ca totalități nu se reduc la indivizii cuprinși în ele" (Idem). Rezultă deci că holismul "acordă un statut privilegiat totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca sisteme funcționale sau ca structuri determinante. Sub aspect metodologic
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care debordează percepția discretă a conștiinței, nu ar putea fi asigurată decât de ceva prioritar oricărui principiu mundan de existență. Acesta este probabil punctul cel mai dificil de acceptat de către fenomenologii contemporani, întrucât Henry pare să enunțe premisele unei ontologii holiste a participației, în care realitatea generică nu poate fi explicată prin ea însăși, pentru că nu este niciodată ea însăși. Ipseitatea cărnii, ascunsă în memoria „sinelui”, nu e acoperită de identitatea ego-ului (ulterior divizat de psihanaliză în sfera conștientului și, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
reactive și proactive; * câmpurile pot fi filtre largi sau restrictive de promovare a produselor creative; * câmpurile culturale specifice stimulează noutatea dacă sunt interconectate la restul câmpurilor culturale și la câmpul social în general. H. Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă stabilind patru niveluri de analiză: 1. Nivelul subpersonal - substratul biologic al creativității; 2. Nivelul personal interacțiunea dintre cele două categorii de factori: cognitivi și cei care țin de personalitate și motivație; 3. Nivelul intrapersonal - caracteristicile mediului în care lucrează și
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
propriul avantaj. Există așadar avantaje, dar și limitări în fiecare dintre aceste abordări. Preocuparea de a gestiona performanța (performance management) este însă parte integrantă a tranziției tendențiale a societăților contemporane prin care referința ontologică nu o mai reprezintă sistemul - funcționarea holistă a statului asigurată printr-un sistem coerent de administrație -, ci interesele individuale - beneficiul marginal pe care fiecare unitate monetară îl are pentru indivizi, grupuri sau comunități. Structura lucrăriitc "Structura lucrării" Volumul de față își propune să deschidă dezbaterea academică în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
pentru furnizarea amplă a unor servicii publice - educație, sănătate, infrastructură, combaterea sărăciei -, fapt ce determina astfel creșterea intervenției guvernării în economie. Ele își propuneau să dezvolte societatea după o anumită concepție, promovând un model social dezirabil; se urmărea o concepție holistă, organică, de creare a unei societăți puternice. Perioada ce a urmat, până în anii ’90, a cunoscut cea mai mare expansiune a sectorului public, oferirea unor servicii publice comprehensive (sănătate, educație, servicii sociale, infrastructură, utilități etc.) ce au fost rezumate în
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu există altă evidență pentru opiniile noastre în afara celei empirice, cu o imagine holistă asupra cunoașterii care ia știința ca pe un monolit în sensul că orice afirmație este confirmată sau infirmată doar ca parte a unui sistem de ipoteze și nu izolat. Implicațiile acestei viziuni asupra filosofiei matematicii sunt foarte importante: matematica nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu această poziție e că nu poate rezista fără o teorie a confirmării, iar găsirea unei astfel de teorii s-a dovedit a fi o problemă zadarnică. În contextul discuției despre această dogmă, propune Quine, ca o contrasugestie, viziunea sa holistă. 2.1.2. Holismul epistemologic " Totalitatea așa-numitei cunoașteri a noastră sau opinii, de la cele mai simple chestiuni ale geometriei și istoriei la cele mai profunde legi ale fizicii atomice sau chiar ale logicii și matematicii pure, este o țesătură
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
peste numere la fel ca și peste obiectele fizice" (Quine 1984: 788). Din perspectiva acestuia nu are rost să ne punem problema aplicabilității matematicii. 2.2. Putnam În "Two dogmas of empiricism", Quine dă următorul argument în sprijinul viziunii sale holiste: "orice enunț poate fi menținut adevărat orice s-ar întâmpla, dacă facem ajustări suficient de drastice în altă parte a sistemului... Invers, nici un enunț nu este nerevizuibil. A fost propusă chiar revizuirea legii logice a terțului exclus ca un mijloc
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
-se în plus de concepția kantiană cu privire la principiile a priori constitutive și de distincția lui Reichenbach între două sensuri ale conceptului de a priori, este formulată de Michael Friedman. Principala preocupare a acestuia este să formuleze o alternativă la viziunea holistă quineană care prezintă cunoașterea ca pe o rețea uriașă de opinii în care singura distincție relevantă privește gradul distanțării de centrul rețelei. El opune holismului "imaginea unui sistem dinamic de opinii, concepte și principii care poate fi analizat în trei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Aceasta favorizează o anumită viziune asupra confirmării științifice care a fost pentru o lungă perioadă viziunea standard: explicația ipotetico-deductivă. Conform acestei explicații, e este evidență pentru o teorie T când T implică e. Decurge de aici dacă adoptăm o poziție holistă asupra confirmării că, dacă o mulțime de enunțuri matematice M face parte din T, iar e confirmă T, atunci M este confirmată ca parte din T. Desigur, M nu este suficient doar să facă parte din T, ci trebuie să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
decor în care doctorul își desfășoară munca de diagnostic și tratament. Cu toate că acest model de consultație este tradițional și comod pentru medic, el este tot mai mult contestat. Abordarea biopsihosocială a tulburărilor se asociază cu un tip de relație specific, holist, care să țină cont de toate sistemele implicate. Din păcate contextul economic autohton în care cadrele medicale sunt foarte prost plătite iar numărul de pacienți în grija unui singur cadru este mult prea mare, adaugă motive obiective pentru menținerea acestui
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
obiectul investigației este abordat holistic - prin investigarea integrată a unei singure unități - sau este privit componențial, adică prin mai multe fațete, ca subunități de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică se pretează adesea la o abordare holistă, în timp ce un fenomen mai complex - cum ar fi climatul organizațional sau stilul unei școli - acestea se pretează mai bine la o abordare componențială, pe fațete sau subunități logice. În același timp, este ușor să întrevedem că studiul de caz singular
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
evita riscul unui război ulterior, preempțiunea face referință la folosirea proactivă a forței de către statul american, care deține informații și are certitudinea că este pus în fața unui atac iminent 13. Referitor la cea de-a doua linie de dezbatere concepția holistă -, elementul fundamental constă în aplicarea modelului comprehensiv al strategiei europene de securitate, unde trebuie să se ia în considerare toate dimensiunile economice, politice, sociale, culturale, tehnice și de securitate. "Contrar amenințării masive și vizibile din timpul Războiului rece, niciuna din
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
combinare de mijloace de acțiune politică, economică și altele"14. Situarea în prim plan a utilizării mijloacelor militare ar constitui un risc european, cu consecințe deosebit de grave. Dimpotrivă, folosirea diversității mijloacelor de acțiune externă a Uniunii Europene, în spiritul concepției holiste a securității europene, promovează adevărata identitate a U.E., bazată pe legitimitatea puterii sale civile. Numai în aceste condiții, S.E.S. ilustrează logic această poziție de reprezentare a puterii civile și articulează un cadru care se bazează pe o abordare globală a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
globală a securității, care întărește rolul U.E. în procesul de negociere în principalele probleme internaționale. Astfel, Europa trebuie să facă față provocărilor contemporane prin instrumentele diplomației, cooperării prin dezvoltare economică, umanitară, civilă și militară. În aceeași ordine de idei, concepția holistă contribuie la întărirea securității europene: "Calitatea societății internaționale depinde de calitatea guvernelor. Cea mai bună protecție pentru securitatea europeană este o lume a statelor democratice bine guvernate. Propagarea bunei guvernări, susținerea reformelor sociale și politice, lupta impotriva corupției și abuzurilor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
linie de dezbatere prevenirea, pentru România se pune problema unei viziuni strategice anticipatorii, pentru a se evita conflictele directe și a nu se crea premise de folosire a forței militare. Referitor la cea de-a doua linie de dezbatere concepția holistă, România trebuie să aibă în vedere toate dimensiunile economice, politice, sociale din domeniul securității naționale. Această atitudine presupune folosirea diversității formelor și mijloacelor de exprimare ca bază pentru construirea stabilității europene și internaționale. În al treilea rând, prin viziunea sa
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
sută de ani și În special după revoluția darwinistă din științele naturii, discursul științific și-a extins aria de aplicare dincolo de laborator și clasă, devenind influent În conceptualizarea relațiilor sociale și a politicii 3. Metode empirice raționaliste și din ce În ce mai marcant holiste erau folosite pentru a explica transformările sociale, apelând la analogii Între lumea naturală și societatea oamenilor cu referire la cauzele și efectele diferitelor fenomene. Metaforele și explicațiile Împrumutate din biologie au Început să domine acest discurs În dauna altor științe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
lui Nicolaus Copernicus, Leonardo da Vinci sau Isaac Newton nu mai corespunde cu cel al oamenilor de știință celebri din ziua de azi. Disciplina se maturizează, împărțind în segmente realitatea socială pe care o studiază. Aceasta nu înseamnă că perspectiva holistă a fost abandonată. Câțiva mari comparatiști au contribuit la menținerea ei în viață. Dar nu trebuie decât să consultăm bibliografiile dedicate analizei comparate ca să observăm predominanța copleșitoare a comparațiilor sectoriale. Foarte puține studii îndrăznesc o comparație între structuri politice și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
între totalitarismul modern și un regim imaginar gândit în urmă cu 25 de secole nu se poate susține pe terenul corectitudinii de principiu. Cetatea ideală poate fi considerată, cel mai aproape de spiritul platonician, o constituție organică care presupune o logică holistă cu părți specificate și cu o deschidere importantă spre transcendență care îi asigură o participare integratoare la Bine. Acest model este „nu atât un model teleologic al societății perfecte, cât o strategie pentru a favoriza constituirea unei societăți organice, purificate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
evaluarea complexă a unor aspecte, problematizarea, descoperirea, exprimarea unui punct de vedere personal, gândirea inovatoare etc.); profesorul își asumă rolul de ândrumător al educației; sunt evaluate nu rezultatele finale, ci comportamentul studentului în procesul învățării - efortul, evoluția lui; o abordare holistă a cunoașterii, prin integrarea datelor dobândite la diverse obiecte de învățământ. În sistemele moderne, procesul didactic este centrat pe subiect, deci pe dobândirea de informații factuale; interesul se ândreaptă asupra unei minorități cu performanțe de excepție; scopurile educației sunt „învățarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spre categorizări largi sunt predispuși să includă stimulii discrepanți în aceeași categorie, să construiască cel mai adeseori categorii laxe, acceptând relativ ușor comportamentele deviante de la normă, să propună interpretări multiple pentru același stimul, evitând stereotipurile și punând accentul pe strategii holiste de interpretare și pe activități de sinteză, să traseze granițe flexibile între membrii grupului și indivizii din afara grupului. Indivizii cu tendință spre categorizări restrânse sunt predispuși să includă stimulii discrepanți în categorii distincte, să construiască cel mai adeseori categorii rigide
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]