418 matches
-
atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același timp, acest concept ne dă posibilitatea să exprimăm generalul prin intermediul particularului, altminteri fiindu-ne cu neputință zice Dilthey să încercăm o conceptualizare, fie ea și precară, a totalității. Atunci, "amintirea, experiența de viață și conținutul lor de idei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Zusammenhang ni se pare a exprima într-o manieră modernă mai vechea tentativă hermeneutică de a pune părțile atât în legături reciproce, cât și în raport cu întregul. Este o încercare de integrare a elementelor în sistem, în fond o viziune holistă, în care relațiile dintre părți și întreg nu există doar într-un singur sens, de la simplu, de la "unități" (părți) la complex, la "unitate" (întreg), și unde totalitatea nu e numai suma părților ca la atomiști sau reducționiști -, ci în ambele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relațional, care este logic indiferent, pe de o parte, față de distincțiile transcendental-filozofice dintre materie și formă, iar pe de altă parte, față de distincțiile dintre receptivitate și spontaneitate"76. Cu alte cuvinte, diferența o face tocmai caracterul ei structural, propriu viziunii holiste diltheyene. Iar dacă potrivit unei afirmații a lui Dilthey raporturile de tipul celor de mai sus "au loc în gândire"77 (ca o a doua instanță, care abstractizează datele experienței), aceasta nu înseamnă nicidecum că Virgil Drăghici are dreptate atunci când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cadrul aceluiași tip vezi cap. II, în special 2Bi și 2Bj), iar în cel de-al doilea caz corelații interstructurale. Astfel se formează o rețea de multiple intercondiționări între parte și întreg; așa se coagulează un mare Zusammenhang de tip holist, unde în calitatea ei de pars pro toto fiecare expresie individuală este și dă măsura întregului, rămânând totuși în limitele proprii, adică "în cadrul presupozițiilor asumate" (vezi infra). Pe asemenea corelații, desfășurate mereu "în tact de trei" (vezi II, nota 65
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atitudinea lui Blaga. Dar chiar proiectul lui este subminat de dualismul funciar al filozofiei. Așa cum spune pe drept cuvânt Noica, "rațiunea propune, instituie, în-ființează" (s.n. vezi I, nota 185). Prin faptul că "raționalizează întregul", organizându-l speculativ într-un sistem holist al integrărilor succesive (sistem care privește nu numai filozofia, ci și științele spiritului în ansamblul lor), acest proiect metafilozofic rămâne în cele din urmă tot o viziune metafizică. Pe de altă parte însă, ca teorie a sistemelor, proiectul lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
drept societar. Autorul încearcă și reușește, după părerea noastră într-o manieră de excepție, să analizeze dacă există o nulitate specială comercială, distinctă de nulitatea de drept comun. Totodată se pune problema dacă această nulitatea este o nulitate de tip holist (care privește întregul în ansamblul său fără posibilitatea reducerii întregului la suma elementelor componente; holismul din grecescul holos întreg reprezintă o concepție metafizică idealistă de la începutul secolului al XXlea care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
idealistă de la începutul secolului al XXlea care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente) sau este o nulitate sui generis, alăturată nulității de drept comun. Autorul, abținându-se de la teoretizarea deplină a unei nulități holiste optează pentru o nulitate sui generis de drept societar, alăturat nulității de drept comun. Nulitatea societății comerciale nu încape în genul general de nulitate, fiind total diferită de aceasta. Cele două noțiuni se întâlnesc doar în genul superior, al sancțiunii
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
statului. Nimic nu tre-buie să se interpună între individ și stat. Societatea nu ar putea fi altceva decît suma indivizilor care o compun. În replică, insistența fiziocraților asupra economiei ca știință a dreptului natural indică în mod clar o abordare holistă, chiar dacă reflecțiile lor macroeconomice par să fie fondate pe comportamente de natură microeconomică. Quesnay nu pleacă de la individ, nici nu raționează după principiul cauzei și efectului, el pleacă de la o ordine teleologică ce include și garantează libertatea individuală. Economia este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Intyre, Michael Walzer), care consideră virtuțile drept principii impersonale, izvorîte dintr-un anumit context moral, în care nu cri-teriul raționalității este determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sunt legi divine, țin de acel telos exterior și trebuie integrate humusului social. Din punct de vedere economic, valori sacralizate de școala liberală și astăzi, precum individualismul, piața, concurența, libera inițiativă și altele au fost fructe ale concepției iluministe. Abordarea holistă a fost subordonată, dacă nu chiar abandonată, în beneficiul celor parțiale, uitîndu-se că "fiecare excelență se plătește cu o insuficiență"38 și că "chiar în clipa în care acordăm importanță unei idei, ea dobîndește proprietatea de a-și subordona, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
drept, ca premise ale individualismului, este considerat scolasticul franciscan, care a trăit în secolul al XlV-lea, William Occam. Ideile sale vor fi dezvoltate de Luther, bine consiliat se pare de cabalistul Reuchlin. Dar societatea nu a în-cetat să fie holistă. Considerînd biserica drept adunarea credincioșilor, Calvin propovăduiește dominația acesteia asupra Statului, ca și anterior fericitul Augustin, în Cetatea lui Dumnezeu. Viziunea solidarist-comunitariană actuală, opusă celei liberale, vede Eul ca purtător al unei identități sociale. Nu intern ceea ce dorim sau alegem
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și capital economic se vădește în relație cu ceilalți. Mai mult, nu s-ar putea imagina un individ asocial. Dar pustnicii ce sunt? Apoi, la origini, Dumnezeu a creat omul, societatea sau grupul s-au format mai apoi. Totuși, ideologia holistă, pentru care întregul este mai important decît părțile componente, consideră grupul mai important decît individul, socialul decît economicul, deși respectă un consens religios și admite o anumită ierarhie în interiorul societății. Există mai multe înțelesuri ale conceptului de tot, de întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm individul la intersecția mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
față de valorile liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii religiei ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și o cultură determinate, chiar dacă acestea nu sunt imediat separabile de acțiunea individuală, nici normativ, nici factual. Demersul holist invocă transcendența între-gului social și cultural, în raport cu acțiunea indivizilor, acest întreg fiind prezentat, în general, ca o simplă realitate empirică. Indivizii nu pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în egală măsură unul de ordin normativ. Oricum, în vreme ce prima consideră că indivizii acționează în primul rînd ca indivizi, holiștii susțin că acțiunea acestora nu capătă sens și efectivitate decît raportată la integralitatea socială și culturală în sînul căreia se dezvoltă. Din punct de vedere empiric însă, ca-racterizarea integralității sociale creează pro-bleme noi. Ce înseamnă noțiunea de apartenență? Cărei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de alegere, de la care se revendică individualismul și abordarea holistă, care consideră că alegerile sunt înscrise în întregul social, care are a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
complexe, cît și modelele ce pot fi utilizate pentru descrierea lor. Abordarea sistemică este una structurală. Prin cunoașterea structurii unui fenomen, putem intui comportamentul, mecanismul său de producere și evoluția sa. Ideile sistemice sunt generalizări ale diferitelor cunoștințe particulare. Paradigma holistă a pătruns pe scară largă în biologie începînd cu sfîrșitul secolului al XIX-lea, nivelul de organizare fiind considerat drept o caracteristică crucială a organismelor vii. Un exponent de seamă al acesteia a fost Ludwig von Bertalanffy, considerat părintele mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
excesiv. Numai că cercetătorii respectivi au devenit mai preocupați de rezolvarea sistemelor lor econometrice și mai puțin de interpretarea rezultatelor, de semnificația lor. Însă adevăratele spirite științifice nu procedează astfel. Studiul sistemelor economice ne-a oferit posibilitatea căutării unei viziuni holiste, pline de semnificații asupra economiei și a lumii în general. Această viziune nu se limitează doar la domeniul științei. Veche precum civilizația, ea este fundamentală pentru mintea omenească. Ea ne oferă un chip al progresului spiritual. Odată cu dezvoltarea raționalismului, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
epocă, deoarece această abordare deschide, la rândul său, o problemă esențială: problema teoretizării contemporaneității. Astfel, poziția adoptată de Richard Rorty, Linda Hutcheon, Calvin Schrag sau David Harvey în legătură cu această problematică este aceea conform căreia postmodernismul nu este o nouă paradigmă holistă, prin prisma căreia să se explice majoritatea fenomenelor și nici "nu poate fi folosit pur și simplu ca sinonim pentru contemporaneitate (cf. Kroker și Cook). Și nici nu descrie un fenomen cultural cu adevărat internațional, întrucât el este în primul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi depășită de către Huston Smith, care consideră că perspectiva postmodernă, ce a afectat profund filosofia contemporană, știința, artele și teologia, precum și scepticismul ce o însoțește, reprezintă doar un punct de tranziție către o altă viziune, mult mai spirituală și holistă. În aceeași idee de accentuare a schimbării termenilor de referință o dată cu trecerea de la "lumea veche" (modernă) la "lumea nouă" (postmodernă), Geoffrey Barraclough (An Introduction to Contemporary History, 1964) valorizează identificarea discontinuităților și a diferențelor din istorie, considerând că perioada contemporană
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum "societate de consum" sau "societatea spectacolului" au devenit un fel de sigle preferate ale societății contemporane îndreptățește într-o anumită măsură această ultimă idee a gânditorului francez. Societatea de consum este astfel consumată ideatic în chiar termenii săi. Perspectiva holistă asupra consumului (mai ales din lucrările mai târzii) conceput ca o mașinărie globală, ca un fel de "nebunie generală, bazată pe o dorință fără margini pentru obiecte, dorință care nu poate fi niciodată satisfăcută"384, va trece de la ideea metaconsumului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare primordială, căci și Dumnezeu însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rămâne din destin, din miză, din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându-se riscului de a deveni ea însăși un concept tare posibilitatea de a se transforma dintr-un mijloc de deconstrucție într-un termen supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]