702 matches
-
în fond, funcționalitatea primatului lui a ști asupra lui a fi. * Am propus în cele de mai sus o interpretare a construcției politice platoniciene pornind de la o problemă expusă în dialogul Hippias minor și de la două personaje al căror prototip homeric i-a slujit lui Platon pentru a-și expune propria problemă. Inițial, ea era: cum putem compara spiritul care poate spune adevărul pentru că știe a folosi minciuna și are conștiință de sine cu cel care spune doar adevărul, dar fără ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un model. Din ce motive? Nu se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentând-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie literară aplicată prin intermediul unor excursuri numite „cercetări cronologice”, referitoare la opere depărtate în timp. Ca folclorist, s-a preocupat, într-o viziune personală, de baladă
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
român, București, 1915; Pe drumul idealului, Cernăuți, 1919; Sofocles, I-II, Cernăuți, 1920-1925; Eroului de la Cireșoaia: Ion Grămadă, Cernăuți, 1936; Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu, Cernăuți, 1937; Clasicismul greco-roman și cultura românească, Cernăuți, 1937; Frumusețea poeziei homerice, Cernăuți, 1938; Tragicul la Sofocles, Cernăuți, 1939; Aspecte din viața culturală a Bucovinei, București, 1941; Bucovina în cultura neamului, București, 1944; Drama istorică la Sofocle și Euripide, București, 1970. Traduceri: Horațiu, Scrisoare către Pisoni, București, 1916. Repere bibliografice: Predescu, Encicl
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942), utilă introducere în civilizația antică. Evidențiază actualitatea creațiilor clasice prin studii cu tentă eseistică, privitoare fie la eternul omenesc al eroilor homerici sau la elementele de continuitate între dramaturgia lui Euripide și cea a lui Ibsen, fie la argumentele detractorilor lui Vergiliu sau la lupta cu sine a lui Marc Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
, carte populară, reprezentând o versiune, diferită de cea homerică, a relatării războiului greco-troian, având alți autori și fiind preluată în cronografe. În cultura românească a fost mai răspândită varianta cuprinsă în cronograful grecesc tradus de Pătrașcu Danovici. Copiată și în texte independente, ea a circulat și sub titlul Războiul
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
de exprimare poetică și o adâncire a stării de angoasă existențială de-abia conturată, ca mărturie a unei adecvări parțiale la real, în poezia de tinerețe. Alegerea miticului Ulise ca simbol al peregrinului răspunde dorinței de a conferi dimensiuni colosale, homerice, unei neliniști adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
o „experiență estetică” particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece „cânturi”, unde protagonistul, părintele Gavrilă/Iosif, este orb și se întoarce acasă după douăzeci de ani. Proiectată pe fundalul dur
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian, personajul-narator, martor la invadarea Troiei, mărturisind că acolo a fost vorba despre trădare. Ritmul alert al povestirii, cadrul istorico-geografic conturat în tonuri sigure fac din Asklepios și un roman de aventuri cu țintă instructivă și morală. Fanar
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
-nmoaie / În foc. Săgeți aprinse trăsneau pomii pe loc” (Alina-Linda). Inegal, cu situații confuze, poemul Miriță, ultima construcție de proporții a lui Z., impresionează prin vigoarea unor situații spectaculoase, ca aceea a confruntării armate din episodul Lupta, descrisă în manieră homerică. În schimb, pastelurile, portretele, idilele se înfăptuiesc doar în marginile grațiosului, unele chiar lezează simțul estetic prin neologisme șăgalnice și, nu rareori, printr-o tentă de mievrerie. Versurile meditative nu evită truismul, eroticele au un aer convențional, afectat madrigalesc și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
RPR” (Cuvânt înainte). De-a lungul timpului se păstrează aceleași rubrici: „Comunicări și studii”, „Note și discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
păstrează aceleași rubrici: „Comunicări și studii”, „Note și discuții”, „Studii clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
clasice în lume”, „Studii clasice în România”, „Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Recenzii”, „Cronică”, „In memoriam”. În domeniul literaturii, cele mai multe studii sunt consacrate lui Homer. În Marea homerică (1960) Petru Creția analizează denumirile și epitetele homerice ale mării, Florica Bechet scrie studiul Marea safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada”, 1966), în timp ce Odiseea este analizată de Gabriela
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada”, 1966), în timp ce Odiseea este analizată de Gabriela Creția (Une Entrave aux voyages d’Ulysse, 2001-2003). Metaforele lui Homer sunt examinate de Traian Diaconescu (Însemnări despre metafora homerică, 1967) și Adrian Pârvulescu ( Problema metaforei în „Iliada”, 1968), Florea Fugariu semnează „Peisajul anonim” în epopeea homerică (1962), Elisabeta Poghirc scrie Homer și opera sa în „Istoriile” lui Herodot (1980), iar C. Săndulescu despre Cicero și Homer (1970). Și operei
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
este analizată de Gabriela Creția (Une Entrave aux voyages d’Ulysse, 2001-2003). Metaforele lui Homer sunt examinate de Traian Diaconescu (Însemnări despre metafora homerică, 1967) și Adrian Pârvulescu ( Problema metaforei în „Iliada”, 1968), Florea Fugariu semnează „Peisajul anonim” în epopeea homerică (1962), Elisabeta Poghirc scrie Homer și opera sa în „Istoriile” lui Herodot (1980), iar C. Săndulescu despre Cicero și Homer (1970). Și operei lui Plaut îi sunt dedicate câteva studii: Valoarea și funcțiile elementului narativ în comedia plautiană de Nicolae-Șerban
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Homer fără ca imediat să ne revină setea de a-l relua; contactul cu el nu ia sfârșit decât odată cu viața 9. Dar înainte de acest Heraclit, și chiar înainte de Platon, Xenofan din Colofon (secolele VI-V î.Hr.) afirma clar că poemele homerice erau cvasicunoscute în Hellada întrucât „toți, din copilărie, l-au învățat pe dinafară pe Homer”10. Așadar „poemele homerice” nu erau poeme sau epopei, cum cred criticii și istoricii literari moderni. Aedul orb din Smirna sau Colofon era un paideutes
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viața 9. Dar înainte de acest Heraclit, și chiar înainte de Platon, Xenofan din Colofon (secolele VI-V î.Hr.) afirma clar că poemele homerice erau cvasicunoscute în Hellada întrucât „toți, din copilărie, l-au învățat pe dinafară pe Homer”10. Așadar „poemele homerice” nu erau poeme sau epopei, cum cred criticii și istoricii literari moderni. Aedul orb din Smirna sau Colofon era un paideutes și un sophos care își transmitea înțelepciunea prin versuri și cânt. „Epopeile homerice” erau adevărate manuale și tratate paideutice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dinafară pe Homer”10. Așadar „poemele homerice” nu erau poeme sau epopei, cum cred criticii și istoricii literari moderni. Aedul orb din Smirna sau Colofon era un paideutes și un sophos care își transmitea înțelepciunea prin versuri și cânt. „Epopeile homerice” erau adevărate manuale și tratate paideutice, elaborate pentru finalitățile educative înalte și nu doar cu scop artistico-distractiv. Este întemeiată părerea lui Anton Dumitriu care sublinia că, spre deosebire de noi, „cei vechi nu-l citeau așa” pe Homer, întrucât „întreaga educație era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și tratate paideutice, elaborate pentru finalitățile educative înalte și nu doar cu scop artistico-distractiv. Este întemeiată părerea lui Anton Dumitriu care sublinia că, spre deosebire de noi, „cei vechi nu-l citeau așa” pe Homer, întrucât „întreaga educație era fondată pe scrierile homerice, care se învățau pe dinafară”11. Justificată este și aserțiunea lui F. Buffière că „operele lui Homer reprezentau Biblia grecilor”12. H.-I. Marrou a făcut descoperirea uimitoare că, în mod real, copiii vechilor greci începeau să învețe scrierea copiind
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
războiul troian a durat 10 ani și tot 10 ani a durat nostos-ul, adică „întoarcerea” în Itaca). Această fatalitate infatigabilă prin care se formează personalitatea era ceea ce trebuiau să învețe vechii greci, din copilărie și până la moarte, studiind marea alegorie homerică. Pentru că marele poem era, realmente, o paradeigma (paradeigma = „exemplu ilustru, demn de urmat, plin de învățăminte”)- cu alte cuvinte, ceea ce numim astăzi un case study, dar un studiu de „caz exemplar”, nu de caz banal. Eroul, Ulise Polytropos (polutropo" = „cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]