1,472 matches
-
Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre castrul din Călugăreni. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1493 cu numele de Oppidum Zereda (Târg de Miercurea) în hrisovul voievodului Losonczi László. Documentul menționează că localitatea deține rangul de oraș și totodată garantează privilegiile deținute de Miercurea Nirajului. Leopold al II-lea a permis printr-un ordin ținerea a trei târguri naționale în fiecare an. În urma reformei protestante locuitorii
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpăra moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Robotească de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”. Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
mici, care pe vremuri se dezvoltau pe una și aceeași moșie mare de pe malul Prutului. Stâpânii lor se schimbau la fel de des, ca și vestiții călători, care treceau pe aici spre Iași sau de la Iași. Despre cătunul Ceabrău aflăm dintr-un hrisov de la Alexandru cel Bun și de la Iliaș și Ștefan Voievozi pentru fiii boierului Sandru, nepoți ai lui Cozma Sandrovici. Zălucea a fost satul unde ședea Dragomir, dăruit boierului Mihail de la Dorohoi în ziua de 20 dec. 1437. Au fost atestate
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
1480. Capitala Hoardei de Aur a fost orașul Sarai pe râul Volga, în apropierea orașului Volgograd. Cnejii (prinții) din sudul și estul Rusiei erau obligați să plătească tribut mongolilor, numiți de obicei tătarii Hoardei de Aur. În schimb, cnejii primeau hrisoave prin care erau împuterniciți să acționeze ca înlocuitori ai hanului. Prinții primeau o libertate considerabilă în ceea ce privește guvernarea teritoriilor aflate sub controlul lor. Unul dintre acești prinți, Alexandr Nevski, cneaz al Vladimirului, a câștigat un rol deosebit de important printre semenii săi
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
într-un ancadrament de piatră, descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea. Inscripția în limba latină, din 888, face referire la „BRANIMIRO COM[MES] ... DUX CRUATORVM COGIT[AVIT]....”, un „"Branimir, duce al Croaților"”. Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir, tot în limba latină, în care Trpmir se autointitulează „"... din mila lui Dumnezeu Duce al Croaților"”( „Dux Chroatorum iuvatus munere divino”) iar domeniul său „"Regatul Croaților"” („Regnum Chroatorum”). Originalul s-a pierdut, fiind păstrată doar
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
castrul roman Rusidava în raza municipiului, castrul roman Arutela (Călimănești - județul Vâlcea) și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de "Tabula Pentingeriana" (hartă romană). Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: "jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare: "cartierul Momotești" datat 12 iulie 1527 într-un hrisov al lui Radu de la Afumați; "Zlătărei" (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; "Gârdești" la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă. Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare: "cartierul Momotești" datat 12 iulie 1527 într-un hrisov al lui Radu de la Afumați; "Zlătărei" (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; "Gârdești" la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă. Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și prelucrarea strugurilor. Renumele viilor și vinului de Drăgășani a fost întotdeauna la loc
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
în vârful Bivolu. Mălinii se află la 20 km de Fălticeni și 12 km de Baia, prima capitală a Moldovei. Numele satului vine de la o pădure de mălini, arbori care s-au păstrat și astăzi. Prima atestare documentară: într-un hrisov de la Ștefan cel Mare din 15 septembrie 1498 este menționat satul Mălini. Din aceeași sursă aflăm că la 21 martie 1551, Iliaș al II-lea Rareș întărește Mănăstirii Voroneț întreg satul Mălini. Zece ani mai târziu, Alexandru Lăpușneanu donează Mănăstirii
Comuna Mălini, Suceava () [Corola-website/Science/301969_a_303298]
-
medelnicer mare și vornic la Câmpulungu rusesc, cari ni s-au jăluit zicând că porecla lui este Albotă, acu s-au schimbat în Flondor pentru care au arătat dovezi un uric cu velet 7141 Sept 20 dela Moisii Mogilă Vvod”". Hrisovul domnesc dat vornicului Șerban Flondor în 1730 de către Grigore Ghica menționează: "„(...) Din început, porecla lor a fost Lăpușneanu, după aceea au rămas Albotă de la Pavel vornicul”". Dr. Nicu Cotlarciuc (op.cit.) a susținut următoarele: ""Alexandru Vodă Lăpușneanul (+1568) după istorie, a
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
care ar fi fost elaborată în 1134, și prin care se conferea unor negustori din Messembria dreptul de a face comerț în Moldova fără să plătească taxe, doar la Bârlad și Tecuci, iar cel de-al doilea fals ar fi „Hrisovul lui Iurg Koriatovici”, indicat ca fiind din anul 1374. Prin cel din urmă act, Iurg Koriatovici dădea unui slujitor al său, Iacsa Litavor, satul Zăbrăuți. În ciuda opiniei lui Panaitescu, Lingvistul Cicerone Poghirc, care a scris o carte despre Hasdeu, contestă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de el sunt de menționat: pomelnicul mănăstirii Dobrușa (1777), condica Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii Strehaia (1791), pomelnicul mănăstirii Titireciul din Ocnele Mari (1799), pomelnicul bisericii din satul Urșani (1804), pomelnicul bisericii din satul Simnicu de Jos (1814), hrisovul moșiei Rutești-Vâlcea (1815), pomelnicul mănăstirii Țânțăreni-Dolj (1816), condica vel paharnicului Constantin Almăjanu (1819). Alte manuscrise conțin condica mănăstirii Arnota (2 vol.), pomelnicul bisericii din Proeni-Vâlcea, condicile mănăstirilor Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove Ștefan cel Mare în care se spune, că întărește panului Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic de Suceava, votcina tatălui său, satul Ișnovăț, iar apoi sunt descrise hotarele acestei moșii și se spune: „"Iar
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
141. LIPKOVICH-ARVATU DANIELA, fiica lui Arvatu Ion și Vasilica, născută la data de 10 decembrie 1967 în localitatea Cojasca, județul Dâmbovița, România, cu domiciliul actual în Austria, 2544 Leobersdorf, Enzesfelderstr. 10, cu ultimul domiciliu din România, în municipiul București, str. Hrisovului nr. 1, sector 1, sc.A, ap.9. 142. LOHR FLOAREA, fiica lui Safcea Constantin și Floare, născută la data de 20 decembrie 1970 în localitatea Arad, județul Arad, România, cu domiciliul actual în Germania, 75305 Neuenburg, Untere Reute Str.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171198_a_172527]
-
53 km de municipiul Sighetu Marmației; 120 km de municipiul reședință de județ Baia Mare și 200 km față de Cluj Napoca. Altitudine minimă este de 495 m, iar cea maximă de 1957 (Vârful Farcău). După Suciu, este atestată abia la 1913 (Oroszkő). Hrisovul a fost găsit în vechea biserică din lemn, construită în stilul maramureșean în anul 1413, biserică ce nu mai există din cauza faptului că în urma unei ierni grele, în deceniul șase al secolului trecut s-a prăbușit, iar patrimoniul ei de
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
stilul maramureșean în anul 1413, biserică ce nu mai există din cauza faptului că în urma unei ierni grele, în deceniul șase al secolului trecut s-a prăbușit, iar patrimoniul ei de o inestimabilă valoare se află în prezent în București. În hrisov se menționează că pe acest teritoriu a fost găsit un grup de oameni păstori-crescători de animale, de origine slavă, printre care s-a identificat și un locuitor cu numele de Krevan care avea o casă din lemn în partea de
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
În Evul Mediu, drumul comercial care lega orașele Cernăuți și Iași trecea prin sat. Satul este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 8 aprilie 1528 dat de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Prin acel hrisov, i se întărea pârcălabului Ion Stârcea de Hotin, fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Prin acel hrisov, i se întărea pârcălabului Ion Stârcea de Hotin, fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit diacului Matiaș Stârcea, fiul lui Ion, treimea din sat stăpânită de Mihul, fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit diacului Matiaș Stârcea, fiul lui Ion, treimea din sat stăpânită de Mihul, fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) a dat un hrisov prin care a împărțit satul Boian între copii și nepoții frațior Stârcea. Cele trei părți ale Boianului erau partea de sus (actualul cătun Hlinița), partea de mijloc (pe locul cătunului Hucău) și partea de jos (vatra actualului Boian). În următoarea
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Strada Ana Ipătescu nr. 12), în centrul orașului. Încă din perioada Evului Mediu, negustorii polonezi aflați pe teritoriul Moldovei au avut o clădire proprie care a servit de loc de odihnă, întâlnire și sfat. Această casă este amintită într-un hrisov din 1408 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). La data de 21 mai 1903 a fost înființată Societatea Polonă de Lectură din Suceava, al cărei scop era cultivarea limbii și a tradițiilor poloneze, cultivarea patriotismului și păstrarea spiritului polonez. În
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori . Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900 . Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea București”, preferându
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
de la Afumați i-a dat logofătului Staico câteva moșii aflate la sud-est de cetatea Bucov și care se întindeau până dincolo de satul Smârciu, cuprinzând și trei părți din acesta. Așa a fost posibilă emiterea la 1 iunie 1526 a documentului (hrisovul) care face atestarea documentară a localității Smârciu, devenită mai apoi Fulga. Dar, mai târziu, vânzările de loturi consemnate într-un fond de documente aflate în posesia Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, dovedesc fărâmițarea moșiei Fulga într-un număr mare
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Colibași este o localitate-centru de comună în Raionul Cahul, Republica Moldova. Pentru prima dată de așezarea Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Moldovei s-au extins spre sud, atingând țărmul Mării Negre, inclusiv Cetatea Albă. A construit cetatea de scaun al Sucevei, ridicarea mănăstirii Neamțului de ucenici ai meșterului Nicodim, din Țară Românească, cititorul mănăstirii de la Vodița. Urmașul său, Roman I, într-un hrisov din 30 martie 1392, se intitula marele singur stăpânitor domnitor voievod al Țării Moldovei de la munți până la țărmul marii, ceea ce demonstrează procesul de unificare a Moldovei. Din căsătoria sa cu doamna Anastasia l-a avut ca fiu pe Alexandru cel
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
scrise ale prezenței unei comunități și a unei biserici evanghelice luterane din lemn, în București, datează din secolul al XVI-lea. La intervenția ambasadorului suedez la Înalta Poartă, baronul Gustav von Celsing, în 1753 domnitorul Constantin Racoviță a emis un hrisov prin care îngăduia construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică luterană, formată în marea majoritate din sași ardeleni stabiliți la București. Acest nou lăcaș de cult a fost sfințit la 15 august 1778 de Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]