637 matches
-
faci... Mărire Ție, Doamne! Titi, spune-mi tot ce s-a întâmplat, tot. I-am relatat mamei adevărul fără să ascund niciun amănunt. Apoi mama s-a îmbrăcat și s-a dus la școală. Începând de a doua zi, atitudinea huliganului față de noi s-a modificat radical. În ceea ce mă privește, n-am mai avut cu el niciun "meci" până la sfârșitul anului școlar. Dar să nu vă legănați în iluzia că acesta a fost primul și ultimul conflict între mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intoleranță, vicii streine structurii noastre”. Doi ani mai târziu Însă, În septembrie 1937, opiniile lui Mircea Eliade se radicalizează (mai sunt doar 2-3 luni până la alegeri !), chiar dacă este convins „că evreii vor țipa că sunt antisemit, iar democrații că sunt huligan sau fascist”. Întrebare retorică În 1935, „Unde e primejdia ?” capătă acum un răspuns precis. Națiunea română se „surpă lent” din cauza „elementelor alogene” ; În primul rând din cauza evreilor - care „au cotropit satele Maramureșului și ale Bucovinei” și „toate orașele Basarabiei”, iar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Galați, care a luptat voluntar, ca dorobanț, În Războiul de Independență al României (1877-1878). „Cu dragoste de locul unde s-a născut, el s-a Înrolat de bună voie, făcându-și voios serviciul militar, trei ani, la infanterie.” Apoi, „huliganii antisemiți” l-au obligat pe „ovreiul Împuțit” să emigreze. El și-a reconstituit „România care mi-e dragă” În orașul egiptean Alexandria. A deschis acolo „o crâșmă românească”, intitulată „La dorobanțul român”, unde cânta un „lăutar pur-sânge țigan român” și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și jefuirea prăvăliilor. „A fost evitată o baie de sânge”, scria un contemporan, pentru că - de data aceasta ! - evreii s-au organizat În formații de autoapărare conduse mai ales de ofițeri evrei demobilizați. Înarmați cu bâte, ei i-au alungat pe huliganii pogromiști, care alergau speriați, strigând „Fugiți, vin jidanii !” <endnote id="(280, p. 113)"/>. Pentru prima dată În astfel de cazuri, nu evreilor le-a fost frică, ci ei au provocat-o altora. Acest eveniment a fost Încorporat de scriitorul I.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care au declanșat puternice ecouri negative În toată Europa <endnote id="(125, pp. 96 ș.u.)"/>. George Topîrceanu nota și el - pe la mijlocul anilor ’20, În revista ieșeană Lumea - că În orașele moldovenești (În Iași mai ales) bătaia aplicată evreilor de către huliganii antisemiți (adesea studenți) devenise „un obicei al pământului”. El propunea sarcastic guvernului român „să comande câțiva jidani de cauciuc” pentru ca „tinerimea noastră universitară” să-i ciomăgească În locul „jidanilor naturali”, deoarece aceștia din urmă „au prostul obicei să protesteze când le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
IV, Editura pentru Literatură Uni versală, București, 1968. 218. Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut, Editura Socec, București, 1930. 219. Mihail Sebastian, De două mii de ani... cu o prefață de Nae Ionescu (prima ediție, 1934), și Cum am devenit huligan, Editura Humanitas, București, 1990, (prima ediție, 1935). 220. Simeon Fl. Marian, Poesii poporale române, vol. II, Cernăuți, 1875. 221. Ion Pop-Reteganul, Cântice populare, Biblioteca Familiei, București, 1891. 222. Ion Apostol, „Crăciunul și Anul Nou la Românii de la Est de Bug
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ioan Petru Culianu, Pergamentul diafan. Ultimele povestiri (scrise În colaborare cu H.S. Wiesner), postfață de Paul Cernat, Editura Polirom, Iași, 2002. 827. Matei Cazacu, Minuni, vedenii și vise premonitorii În trecutul românesc, Editura Sigma, București, 2003. 828. Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, Iași, 2003. 829. Mircea Eliade, Jurnal, vol. I (1941-1969), ediție Îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1993. 830. Gib I. Mihăescu, Rusoaica, prefață de Cezar Petrescu, postfață de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1990. 831. „Un intelectual
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Niculae Iorga, l-au huiduit la ieșirea de la o conferință ținută la Ateneu. Am spus și atunci, și nu văd de ce n-aș spune și acum la fel, eu personal nu l-aș fi huiduit niciodată pe Iorga, oricât de „huligan” aș fi fost și aș fi, căci nu mi-a plăcut nicicând să scuip icoanele pe care le-am adorat odată, după cum am avut un dispreț neprecupețit pentru cei ce mângâie hoiturile, în care au lovit cu sete mai înainte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Întâmple după-amiază, după orele lor de serviciu. - N-am de unde să știu, dom’ne, dac-au tras În lume. Nu știe nimeni precis ce-a fost. Mi-a povestit și mie aseară un vecin care lucrează În miliție de niște huligani care face scandal și sparge la vitrine, mai spune tipul acela micuț, Împachetat Într-un palton cu gulerul ridicat peste vârfurile urechilor și atârnându-i până aproape de călcâie. O răsucise așa, de unde mai devreme vorbise de o manifestație. Îi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
putea fi luată drept piele de căprioară. Asta În vreme ce pulovărele noastre vechi ne arătau mai amărâți chiar și decât ei, niște trețăroși care n-au nici măcar unde se duce cu un pachet de mâncare la ei, Încât puteam fi chiar huliganii ăia prostiți și Înnebuniți de foame, cărora le-a dat mâna să dea iama În plină zi prin vitrinele magazinelor. Presupunerea că noi am fi actorii spectacolului pe care Îl așteaptă de-atâta amar de vreme păru să le sporească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
devreme în Solilocvii. Cu o monumentală cultură prematură a plonjat în Oceanografie, cu atenția mereu încordată la Lumina ce se stinge. După inițierea în Alchimia asiatică, după fascinația Indiei și indiscreția Caietelor maharajahului, a trudit pe Șantier cu gândul la Huliganii săi, visând-o în nopți cu lună pe Domnișoara Christina. Drumul spre centru trecea însă și prin Cosmologia și alchimia babiloniană, și prin polisimbolismul Șarpelui, intuind puterea lui de nemurire prin metamorfoză. Cu încrederea nestrămutată în destinul excepțional al României
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]
-
uimirea paradoxului pe care îl cultivă cu bucuria tinerească a așteptării viitorului necunoscut. Titlurile cărților lui Norman Manea sunt și ele paradoxale, numind discret-afectiv ori sentențios experiențe din trecut și de azi, prietenii, lupte, coșmaruri, certitudini instabile, convingeri senine. "Întoarcerea huliganului", "Despre clovni", "Fericirea obligatorie", "Înaintea despărțirii", "Cuvinte din exil", "Cartea fiului", "Zilele și focul", "Plicuri și portrete" sunt lecturi obligatorii în vremuri subminate de domnia tot mai puțin paradoxală a incertitudinii. Îmi doresc ca România să fie și un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
minor feminină, dar absolut independentă față de mentalitatea vreunui grup.", va preciza într-o escortă recentă , iar accentul pe independența în gândire apare în mai toate preliminariile volumelor sale, confirmând opinia celebră a lui Mihail Sebastian, exprimată în Cum am devenit huligan: "spiritul critic nu poartă uniformă". Într-o lume literară obositor de mimetică, astfel de atitudini se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ivănceanu ș.a. În Poetica postmodernismului (1996) Liviu Petrescu face referiri nu numai la proza optzecistă, ci și la Galeria cu viță sălbatică de Constantin Țoiu, la romanele lui Paul Georgescu, la Corn de vânătoare de Al. Ivasiuc și chiar la Huliganii de Mircea Eliade, scrieri în care depistează manifestarea uneia sau alteia din trăsăturile ce vor defini poetica p. Trebuie însă menționat că, deși există argumente serioase care să susțină existența efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Poftiți în arenă!, București, 1985; V. Berestov, Și pisoiul, și cățelul, București, 1987; V. Tovstonogov, La start!, București, 1987, Bătrânul cal și leul, București, 1988; I. Korleandski, A. Hait, Las’ că mai stăm noi de vorbă!, București, 1992; William Diehl, Huliganii, București, 1996 (în colaborare cu Dora Fejes); Andrei Bitov, Casa Pușkin, București, 1997; Lev Șestov, Filosofia tragediei, București, 1997; Mihail Bulgakov, Diavoliada, București, 1998, Cupa vieții, București, 2001, Inimă de câine, București, 2003; Vasili Grossman, Viață și destin, București, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
de anvergura lui A.C. Cuza. Octavian Goga e un caz tragic, care poate fi discutat separat, dar e clar că a fi alături de A.C. Cuza era o probă de capotare a inteligenței critice. Nu puteai să fii alături de un asemenea huligan. Or, iată că un om care-i citise pe Spinoza, Hegel, Immanuel Kant se afla, ca ministru al Educației, Într-un guvern absolut rasist, care a și căzut În primul rând datorită presiunilor internaționale, În particular din partea Marii Britanii. Sunt, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
celebrele ședințe de înfierare, în cel mai tipic stil stalinist al anilor ’50. În cadrul ședințelor de partid inițiate încă din 15 noiembrie și care vor fi reluate pe tot parcursul lunii, apoi și în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați drept „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, care au comis un „act banditesc”; ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente de indignare și dispreț față de muncitorii rebeli. Aceștia sunt catalogați inclusiv „debili mintal”, unul dintre acuzatori exprimându-și teama că protestatarii ar fi putut arunca întreprinderea în aer! Încă de la ședința din 15 noiembrie, imediat după evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prin Pitești), ci pe deținuți politici camuflați de autorități în infractori de drept comun. Or, pedagogia lui Makarenko preciza că reeducarea este aplicabilă mai ales pe aceștia! Ca să se evite substratul politic al protestatarilor brașoveni, ei au fost judecați ca „huligani” și „tulburători ai liniștii publice”. În 1987 trecuseră 35 de ani de la „fenomenul Pitești” - și totuși, acesta era reluat la scară redusă, fără nici o reținere din partea aparatului de represiune. Lucrurile începuseră să fie gândite pe această direcție înainte de proces, încă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
întrucât regimul ceaușist dorea să evite punerea pe tapet a faptului că muncitorii se aliaseră cu intelectualii. În plus, exista obsesia ca muncitorii să nu fie proiectați în ipostaza de disidenți sau opozanți ai regimului comunist, ci în aceea de huligani și delincvenți. Deportarea și urmările revolteitc "Deportarea și urmările revoltei" Deportații au fost supravegheați continuu (acasă și la noul loc de muncă), impunându-li-se un program strict. Colegii de muncă aveau să-i privească o vreme cu reținere și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
militar, căpitanul de justiție Cornel Iordache (acest raport a fost publicat în Evenimentul zilei din 6 iulie 1993). În respectivul raport se precizează că, o dată cu declanșarea insurecției de la Timișoara, în cazărmi, militarilor li s-a spus că protestatarii ar fi huligani și agenți străini, interzicându-li-se soldaților să asculte posturi de radio străine, pentru alte informații. Aceasta era starea de spirit a militarilor solicitați să iasă în stradă. În București, dispozitivele Armatei au avut plasate în fața lor cordoane de trupe
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Armata nu a prevăzut revoluția și nu a fost contactată în vederea unei misiuni în acest sens. La începutul revoltei de la Timișoara, militarii au fost însă prelucrați și intoxicați cu dezinformări prin prisma cărora protestatarii anticeaușiști și anticomuniști erau proiectați ca huligani, spioni etc. La Timișoara, Armata a primit misiuni de luptă pe care ar fi trebuit să le îndeplinească Ministerul de Interne, acuză autorul. Militarii au deschis focul în capitala bănățeană, afirmă Urdăreanu, doar pentru că au fost agresați de provocatori și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de regimul Ceaușescu. Durac relatează în cartea sa felul în care trupele MApN au tras în protestatari la Timișoara, precum și acțiunea de intoxicare a militarilor (înaintea scoaterii lor în stradă) cu informații false care îi considerau pe manifestanții anticomuniști niște „huligani”, „iredentiști”, „fasciști” ori „legionari”. În mod special, Durac face portretele unor ofițeri zeloși în a-i lichida pe revoluționarii timișoreni, apoi subliniază cameleonismul acestor ofițeri, după epuizarea revoluției. Dezamăgit de impuritatea morală a Armatei, autorul a făcut parte din Comitetul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
treziți din somn, s-au așteptat la tot ce poate fi mai rău. Văzând că nu dau de nici o rezistență, nemernicii au început să provoace populația, care se pregătea de o nouă zi de muncă. Cum lumea a rămas pașnică, huliganii au pus, în locul drapelului național, un steag cu cap de mort pe Marele Turn cu Ceas, au ocupat, cică, Palatul Prezidențial, au declarat căderea autorităților legitime și s-au autoproclamat "Noua Putere Revoluționar Democratică". Fără să-i oprească nimeni, au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
răgaz care-mi permite să-ți adresez câteva gânduri. Îți mulțumesc din inimă pentru recenziile xerox 96. Ele îmi vor ajuta să completez referirile la modesta mea activitate. Deplâng în modul cel mai sincer necazul ce l-ai avut cu huliganii care te-au atacat 97. Numai asta nu-ți trebuia! Sunt însă convins că ai reclamat autorităților, care vor pune poate mâna pe ei. Cred că pe viitor va trebui să eviți orice posibilitate de-a mai trece printr-o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]