1,445 matches
-
armata să a fost zdrobita de trupele bizantine . Dengizik a fost ucis. Rămășițele clanului Dengizik s-au alăturat oamenilor lui Ernak , si au fost absorbiți de către bulgari, strămoșii bulgarilor de astăzi. Doar la 16 de ani după moartea lui Attila, hunii au încetat să mai existe. În epopeea Cântecul Nibelungilor, Krimhilde (Ildikó), în dorința de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătorește cu Attila, în cele din urmă îl răzbuna pe iubitul ei. Attila este prezentat în această legendă într-o
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
numit "flagellum Dei" („biciul lui Dumnezeu”).Cronicile maghiare medievale au transmis o tradiție conform căreia dinastia arpadiană descindea din același clan din care făcuse parte și Attila. De exemplu notarul Anonymus în Gesta Hungarorum: Deasemenea în legendele secuiești trăiește tradiția hunilor (""secuii, care înainte erau poporul lui Attila""): O fortificație română situată în apropiere de orașul Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea că „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
Schwäbisch Gmünd era menționată încă în secolul al XIV-lea că „Etzelsburg” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Ațel (situat în apropiere de Sighișoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf”, „Satul lui Attila”,}} păstrează tradiția prezenței hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântata o căpetenie tribala a lui Attila, sau chiar Attila însuși.
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
calității vieții, scăderea activității economice, revenirea la economia naturală și ruralizarea. Dovezile arheologice de viață la Potaissa par a se stinge la începutul ultimului sfert al secolului al IV-lea. Ca și în celelalte foste orașe ale Daciei romane, invazia hunilor și a aliaților lor a constituit o puternică lovitură, provocând probabil împrăștierea unei bune părți a locuitorilor din Potaissa. Începând cu secolul al V-lea populația daco-romană se retrage treptat în zonele mai adăpostite și cu mijloace de subzistență mai
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
care avea circ, ca și Romă. În epoca lui Augustus, "Patavium" devenise parte a "Regio X", care avea capitala la Aquileia, de care era legat prin "Via Annia", care pleca de la Adria. În 452 - 453, orașul a fost devastat de hunii lui Attila. Legătură dintre Iulius Caesar și această regiune este dată de faptul că denumirea de Friul derivă chiar din sintagma "Forum Iulii", adică forumul lui Iulius Caesar, actualul Cividale del Friuli. În secolul al V-lea, după distrugerea Aquileiei
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
Attila. Legătură dintre Iulius Caesar și această regiune este dată de faptul că denumirea de Friul derivă chiar din sintagma "Forum Iulii", adică forumul lui Iulius Caesar, actualul Cividale del Friuli. În secolul al V-lea, după distrugerea Aquileiei de către huni, Cividalle și-a mărit numărul locuitorilor și importanța strategică. Fortificat de români, în 218 î.Hr., ca și castru, împreună cu orașul Piacenza, pe malurile Padului, Cremona a fost un important centru al regiunii padane, în întreaga perioadă a Republicii Române. În
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
rapid talentul și competența învingând o armată sasanidă mult mai numeroasă prin calitățile sale militare superioare. În iunie 530, în timpul Războiului din Iberia, a condus Armata Bizantină spre o victorie răsunătoare împotriva Imperiului Sassanid, datorită în mare parte a mercenarilor huni și heruli în Bătălia de la Dara (sudul Turciei de astăzi), urmată de Bătălia de la Callinicum de pe râul Eufrat, în anul 531, înfruntare soldată cu un final indecis și cu semnarea unui acord de "Pace Eternă" în care Bizanțul se angaja
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
III-lea (912-961), califul de Córdoba - cu hanul hazar Iosif. Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul inițial de locuire al hazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona din sudul Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor ("turcii siberieni"). Denumirea "akațir" menționată de cronicari bizantini, pentru un grup etnic din federația hunilor, este probabil o adaptare a denumirii "akhazar" („hazar alb”). După distrugerea hanatului heftalit de către împăratul bizantin Iustinian I (527-565) în jurul anului 560, hazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului Daghestan. Principalele centre de putere se aflau în
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie, contribuind la devastarile începute înca din vremea invaziei hunilor. În anii 80 sec. al V-lea, la sud de Araxes a început o nouă manifestare populară - mișcarea mazdakiților care a cuprins Iranul si Azerbaidjanul iranian de azi. Conducatorul acesteia era Mazdak, care a luptat pentru înlăturarea inegalității și distribuirea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
și aplicarea de sigilii. În acest scop este dotat cu o intalie, de regulă într-o piatră semiprețioasă, uneori simbolul sigilar este gravat și direct în materialul din care este confecționat inelul, în incizie sau în excizie. Există teza că hunii, conduși de Attila, ar fi venit spre vest, mai precis spre Imperiul Roman de Apus, datorită unui inel sigilar. Justa Grata Honoria, sora împăratului Valentinian al III-lea, i-a cerut ajutor lui Attila și, după obiceiul epocii, a trimis
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
-lea, i-a cerut ajutor lui Attila și, după obiceiul epocii, a trimis la curtea acestuia o solie încărcată cu daruri de preț, printre care se afla, pur întâmplător, și un inel sigilar. Acest obiect l-a făcut pe conducătorul hunilor, venit dintr-un mediu cultural cu obiceiuri și tradiții diferite de cele romane, să creadă că Honoria dorește să devină mireasa sa și ca atare a formulat curții de la Ravenna pretenții teritoriale ca zestre. Refuzul exprimat de împărat la aceste
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
victorii ale romanilor în aceste războaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani. Printre barbarii care au început să apară pe teritoriul Dobrogei în secolul al III-lea se numără goții, gepizii și hunii. Odată cu împărțirea definitivă a imperiului roman din 395, Dobrogea intră în componența Imperiul Roman de Răsărit, treptat creștinat și denumit mai târziu (de istoricii mai recenți, începând cu germanul Hieronymus Wolf) "Imperiul Bizantin". Odată cu împărțirea definitivă a imperiului (395) Dobrogea
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
domeniul bisericesc. În Scythia Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numărul mare de bazilici creștine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indică importanța ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind "in partibus". După anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor (mai apoi ale avarilor și bulgarilor) vor avea loc și în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei părăsiri bruște și violente a teritoriului undeva la sfârșitul secolului
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
până la Dunăre și până la Siret... ”. Pe la începutul epocii de conlocuire româno-slavă, si anume în anul 681, Imperiul Bizantin, care era în lupta cu slavii, cheamă în ajutor pe avari. Aceștia, avându-și centrul puterii lor tot în Panonia, ca și hunii nu atacă direct, dinspre apus, ci trec mai întâi Dunărea pe malul drept pe la Viminacium în regiunea Belgradului de astăzi, merg apoi cu oastea lor de-alungul țărmului până în regiunea Brăilei, unde sunt trecuți din nou pe malul stâng de către flotă
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
valorilor populare de atunci, el devine un ucigaș nemernic, dar după codul onoarei cavalerești a epocii, rămâne un vasal loial suzeranului său. După 13 ani de doliu și durere, crăiasa burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune moartea dragului ei Siegfried. La nunta lor, vin multe căpetenii de oști. Este invitat inclusiv cneazul vlah Ramunc, care sosește alături de 700 de însoțitori. După alți 13
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
700 de însoțitori. După alți 13 ani scurși, rugat fiind de soția sa, Atila își invită cu mare pompă cumnații să vină în ospeție. Pe parcursul vizitei, din cauza încordărilor dintre Kriemhilda și Hagen, în Esztergom se iscă o luptă crâncenă între huni și burgunzi. Nenumărați oameni sunt omorâți de ambele părți, printre care Gernot și Giselher. În cele din urmă, Gunther și Hagen sunt luați prizonieri. Kriemhilda cere impetuos restituirea comorii care aparținuse de drept lui Siegfried. În replică, Hagen spune că
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
sa, pe de altă parte. Și dacă prima parte a luat ființă din sensibilitatea populară a spiritului nordic medieval, a doua parte are la origine un fapt istoric concret: înfrângerea burgunzilor conduși de regele Gundahar (Gunther în epos) de către căpetenia hunilor, Atila, în anul 437.
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
numele "Mousaios", aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În secolul IV, goții, care ocupau și spațiul buzoian, sunt alungați de aici de huni. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
cele din urmă, întreg imperiul. În 364, imperiul a fost iar împărțit de Valentinian I (364-375), care a luat occidentul (care includea și Illyricum) și a dat orientul fratelui său Valens (364-378). În vremea lui Valens, vizigoții, fiind atacați de huni, au cerut azil în imperiu; dar apoi, datorită modului lor de viață migrator și dificultăților de adaptare la condițiile grele de aprovizionare de la sud de Dunăre, s-au revoltat contra romanilor, învingându-i în 378 în bătălia de la Adrianopol. Ultimul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
lui Valentinian al III-lea (423-455), continuând să piardă din teritoriu, iar în 439 vandalii conduși de Gaiseric au cucerit Cartagina și o parte considerabilă din nordul Africii. În anul 451, generalul Flavius Aetius a reușit să-i învingă pe hunii conduși de Attila în bătălia de la Chalons, dar declinul imperiului de vest a continuat, împărații ajungând sa fie niște marionete ale unor comandanți germanici. În anul 476, un comandant german din armata romană, pe nume Odoacru l-a înlăturat pe
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Burgundia în secolul X, urmați de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veniții aduceau cu ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și considerau că
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
erau exploatate excesiv de populațiile semisedentare devenind insuficiente. Schimbările climatice au provocat de asemenea deplasările ce se suprapun cu perioadele de răcire a climei. Așadar, o serie de factori ce au provocat „efectul domino” au stat la baza deplasărilor, ca migrația hunilor și altor populații asiatice ce au determinat deplasările goților și altor populații germanice în interiorul imperiului. La periferia imperiului, triburile germanice s-au grupat în confederații. În istoria mileniară, Imperiul Român a cunoscut momente de dezvoltare, dar și numeroase crize, ca
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]