321 matches
-
apăru deodată în curte cu un ciocan în mână. Privi înspre poartă, în fundul curții, în toate părțile, uitând să arunce ochii în sus, apoi se întoarse, călcând în vârful picioarelor chiar pe pământ, ca un hoț. Se auziră din nou huruituri și scârțâituri ca de lungi cuie trase greu cu un clește. Felix se decise să plece în oraș. Tot trebuia să mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să fie auzit. În sufragerie însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipînd fals”, „huruitul roților În beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, Întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc În ecuația imaginii, Într-o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îți venea să te afunzi în propriul sânge. Numai că regulile închisorii erau în așa fel întocmite, încât să-ți zădărnicească orice întâlnire cu sângele tău. Atunci când nu auzeai niciun alt zgomot pe care să-l poți identifica, simțeai un huruit care venea din felul în care se urneau mecanismele temniței. Un zgomot neîntrerupt, ca și cum dincolo de ziduri ar fi curs o apă tumultuoasă, sfărâmându-se în bolovani, numai că nu știai de unde vine, de dedesubt sau de deasupra. În primele zile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna, pentru ca lucrurile să stea cât se poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capătul străzii se vedea felinarul roșu al barierei. Cineva apăruse pe trotuarul de vizavi. Bătrânul dădu s-o ia spre dreapta, dar se lovi de pieptul lui Tili. — Ajutor ! strigă, dar atunci Maca ambală motorul, așa că strigătul se pierdu în huruitul de drujbă al motocicletei. Bătrânul strigă iarăși, cât îl ținură puterile, dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia să arate cât de tare se aude motorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Spectrul vibrațiilor sonore este generat de variate surse din natură: sunetele vorbirii și muzicii, foșnetul frunzelor și șuieratul vântului, bubuitul tunetului, glasul păsărilor și strigătele animalelor, bătăile ploii și ale valurilor mării, zgomotele motoarelor, vehiculelor, căderii pietrelor și ruperii lemnelor, huruitul stâncilor prăbușite, sunetele cornului de vânătoare sau al tam-tamului ca mijloc de comunicație și multe altele. Raportat la scara speciei, individul este o microparticulă Îndeplinind, astfel, condițiile unei realități cuantice. De asemenea, observațiile fizicienilor potrivit cărora În lumea sub cuantică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
vis Un vers O melodie Ce n-am cântat-o poate niciodată Porni cu pași rari pe tăblia metalică a podului de cale ferată. O pală întârziată de vânt trecu prin schelăria metalică scoțând un vaiet aproape omenesc... Spaima Un huruit prelung, ca și cum o gigantică stivă de pietre, sau o schelărie făcută din lemne tari, dar ineficient consolidată, sar fi prăvălit deodată, făcând să vibreze nemilos aerul până departe, îi lovi dureros timpanele, prelungindu-se apoi în ființa sa, cu ecouri
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pripă după viitură, lăsându-și capul în palmă, ațintindu-și privirea în țărâna curții de parcă tocmai acolo în fărâmele acelea de praf s-ar fi derulat un film groaznic, văzut și revăzut de nenumărate ori, și ca un ecou la huruitul acela de adineauri, auzi din nou, de data aceasta înregistrat pe cine mai știe ce peliculă a minții un alt huruit ce o înspăimântase în miez de noapte, atunci în februarie. Retrăia de fiecare dată momentele acelea și de fiecare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
praf s-ar fi derulat un film groaznic, văzut și revăzut de nenumărate ori, și ca un ecou la huruitul acela de adineauri, auzi din nou, de data aceasta înregistrat pe cine mai știe ce peliculă a minții un alt huruit ce o înspăimântase în miez de noapte, atunci în februarie. Retrăia de fiecare dată momentele acelea și de fiecare dată le simțea de parcă s-ar fi derulat acum aievea. Sărise din pat și alergase la ușă trăgând zăvorul cu o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
găsit-o niciodată. Lovi cu toată puterea suprafața lucie , care se prăvăli deodată în jos în mii de cioburi ce se strânseră la picioarele ei. Zuruitul aproape metalic al sticlei sparte, în mintea ei încă înfierbântată, se transformă în acel huruit groaznic, auzit de două ori până acum. Se aplecă și începu să adune cu luare aminte cioburile, sorbind cu luare aminte acea liniște profundă lăsată parcă dintr-odată. Parcă se ridicase un blestem. Lipăituri mici de picioare goale se auziră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
emis de Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana -, temerile au crescut. Cu atât mai mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
emis de Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana -, temerile au crescut. Cu atât mai mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
viață și moarte. În pietrele din care a fost zidit se ascunde secretul unei zămisliri, secretul primordial al vieții ce nu poate fi despărțită de moarte. În întregul lui, acest templu bizar - ale cărui porți scot, atunci când se deschid, un huruit de Roată Cosmică - ne dezvăluie un adevăr al începuturilor lumii. Edificiul are, chiar în centru, o încăpere interzisă accesului zilnic; doar preotul coboară aici o dată pe an, la miezul nopții, pentru a aduce jertfe și a oficia ritualuri legate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai hazoase, îmi imaginam cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul lui Adam. Sunetele care ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe care-l supără puricii, întrerupt regulat de huruitul unor roți de căruță care trece repede un pod de lemn; și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câinele dormea dus. Se avântă în interiorul piramidei, dar nici nu făcu doi pași și de sus căzu vertiginos cuțitul de piatră al unei ghilotine. Se aruncă fulgerător înainte. Pericolul trecu. Inima-i palpita zgomotos. Mergea mai departe, când auzi un huruit asurzitor. O placă enormă se mișca în fața sa, descoperind neantul fără de sfârșit al unui abis monstruos de unde ieșeau flăcări de foc roșii-portocalii. Mai avu timp să se agațe de mânerul de bronz al lespedei capacului, căzând rapid cu picioarele în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce nu putea fi cuprins cu ochii. Mirosul de grizu, făcea inoperabil laserul. Magicianul colaboră cu cristalele, apelând la entitățile astrale: -Aeresiți și asanați. Se stârni un vânt puternic care acționa ca un aspirator-refulator scoțând gazul morții în exterior. Cu huruit puternic placa de granit care avea rol de vană s-a deschis, prin care apa lacului subteran s-a scurs în marele fluviu exterior. Drumul era deschis. După câteva sute de pași, au dat într-o sală imensă cu pereții
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
DE ACEST LUCRU, FU DEZAMĂGIT. MARELE JUDECĂTOR VA FI NEMULȚUMIT ȘI EL. MARIN SE AȘEZĂ PE SCAUN ALĂTURI DE TÂNĂR ȘI ÎȘI FIXĂ CONȘTIINCIOS CENTURA DE SIGURANȚĂ. PILOTUL ÎL AȘTEPTASE PE EL SĂ INTRE, PENTRU CĂ ACUM UȘILE SE ÎNCHISERĂ CU UN HURUIT, SCAUNELE SE CLĂTINARĂ IMPERCEPTIBIL, DUPĂ CARE PASAGERII AUZIRĂ ZGOMOTUL ÎNFUNDAT AL REACTOARELOR ȘI SIMȚIRĂ PRESIUNEA DATORATĂ ACCELERAȚIEI CRESCÂNDE. PRESIUNEA CONTINUĂ CÂTEVA MINUTE, CÂT TIMP AVIONUL SE RIDICĂ ÎN AER. APOI ZGOMOTUL REACTOARELOR ÎNCETĂ BRUSC, IAR NAVA ÎȘI ÎNCEPU CĂLĂTORIA PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gata să urc în tractor. Am plecat spre ogoare. Apoi am trecut de ele și am intrat în pădure. Am intrat pe o potecă strâmtă din pădure, și m-am adâncit în cuprinsul ei. Ziua se bătea cu noaptea, iar huruitul tractorului se opri. - Hai să căutăm cele mai frumoase flori. Cele mai frumoase, abia atinse de roua dimineții. Ai grijă să nu te îndepărtezi prea mult, iar dacă e ceva, fluieri. Cele mai frumoase flori. Abia ieșeau. Erau și copacii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori, porni și mulțimea, în timp ce avionul, scoțând un huruit asurzitor, se arătă iar deasupra ultimelor grupuri. D'Arrast nu-l scăpa din ochi pe bucătar, care abia se mai deslușea în depărtare: i se păruse deodată că umerii mulatrului încep să se încovoaie. Dar de la acea distanță nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de lumină i-ar fi deschis creierii. Se dădu iar câțiva pași înapoi, rămase cu privirea țintă la Bologa, căutând să-l scormonească în adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o tăcere ca un giulgiu, încît de afară se auzi limpede huruitul unei căruțe și ciripitul gălăgios al vrăbiilor, într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
peste mine întîmplările în voia lor!" Se trânti iar pe pat, căutând să alunge gândurile, care totuși veneau să-l chinuiască, întocmai ca niște vrăjmași fără îndurare. În răstimpuri îi soseau în ajutor zgomote de afară, schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte un strigăt mânios... Apoi prânzul... Și iar gândurile, mereu gândurile... Spre seară auzi pașii plutonierului: poate că-l cheamă pretorul... Se bucură. Barem va mai scăpa de tirania gândurilor. Plutonierul împinse ușa de perete și rămase în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]