691 matches
-
Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plânset, e gol.../ Și-i frig, și burează"). Bacovianismul presupune și această "proză" a cotidianul nereprezentabil. Solitarul se raportează tot mai mult la lume, ascultă "derizorii ecouri", informează la modul jurnalistic: "Un manifest,/ Iarmaroc/ De principii./ S-a oploșit în cetate, -/ Noi nu-i complicăm/ Manifestul,/ Comunicăm/ Ca partizanii". "Stenograful cotidianului" se face poet social, se implică în "problematica timpului", în cea mai directă proză și în cele mai comune șabloane. Stilul "informativ" (v.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să rămîn, să fac școală mai departe, la seral. Ținea mult la mine; de cîte ori udam cu roata grădina lipovenilor, la iaz, i-o udam și lui; îmi dădea bani pe ascuns, să nu știe tata, să am de iarmaroc; "du-te, Toadere, și îmbogățește-ți sufletul" îmi spunea. Cred c-aș fi renunțat la școală dacă n-ar fi fost sfatul popii și, hm!, de ce nu ți-aș spune?, și o profesoară; una minunată, dar cam..., ne trata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vagoane”19. Marele profitor de pe urma comerțului cu apă a fost, ca de obicei, fochistul și mecanicul de locomotivă. În accepțiunea epocii, ar putea fi comparat cu un negustor ambulant care merge din sat În altul, ajunge totdeauna În ziua de iarmaroc a județului, cu marfa necesară cumpărătorilor. El sărea primul din vagonul atașat locomotivei (cazanul cu apă râncedă care aproviziona locomotiva), oferindu-și „marfa” celui care oferea prețul cel mai mare. Într-adevăr, comparativ cu prima porțiune a odiseii „trenului morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
din al doilea „tren al morții” nu s-au bucurat de nici un ajutor din partea autorităților. Muribunzii și răniții nu au fost primiți la spitalul de stat. Răniții din convoaie, care au fost aduși la sinagogă cu căruțe ale sătenilor de la iarmaroc (contra plată), au fost introduși În sală, și toți medicii evrei care supraviețuiseră drumului au Început imediat să-i trateze, cu toate că și ei erau pe punctul de a se prăbuși, poate chiar mai mult decât atât. Viața a zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
piatră, aflate deasupra satului Fetești, la marginea Platoului litostructural Sângeap, loc care a însemnat, de-a lungul secolelor, posibilitatea de a câștiga bani necesari traiului zilnic. De o parte și de alta a DJ 28, care face legătura cu vestitul iarmaroc de la Lespezi, apoi cu Pașcaniul, Tudora și Dolhasca, se află cătunul Rediu, care face parte din satul Sticlăria. Satul Rediu își leagă existența de Constantin Vasilica, originar din satul Buda, comuna Lespezi, din județul Iași. Participant la primul război mondial
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Fălticeni, de pildă), și din nou o refuză cu disperare (drama plecării la Socola), prinde muște, nu dă pace mâțelor, merge cu plugul, se scaldă, fură mere, pere, cireșe și o pupăză (pe care apoi vrea să o vândă la iarmaroc drept găinușă), ridică, jucându-se cu fratele Zahei de-a biserica și popii, „casa în slavă”, nu își ajută mama pe cât ar trebui etc. Despre Nică nu se mai pot spune multe dacă se acceptă axioma călinesciană potrivit căreia „Creangă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
a datorat faptului că oamenii de afaceri au căutat să se întâlnească între ei, în anumite locuri determinate și la anumite ore stabilite, pentru a trata și negocia anumite operațiuni comerciale. La început, aceste operațiuni se desfășurau în cadrul bâlciurilor, a iarmaroacelor, târgurilor locale și internaționale. La Brugge, în Belgia, unde se concentrase viața comercială, negustorii din majoritatea țărilor tratau aici afacerile lor, de preferință, întro casă, care era ornată pe unul din pereții exteriori cu o piatră, în care erau sculptate
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
iate al e Ungariei și Rusiei, dar chiar și Polonii, și Germanii, și în sfârșit , însăși Italia, și în primul rând Cetatea Venețienilor. Pe aceștia Venețienii îi numesc boi ungurești și pun carnea de acest soi mai presus de celelalte. Iarmaroacele pentru boi, în Moldova, în fiecare an câte șapte. Din cauza marii mulțimi de negustori, se țin în câmpii deschise; la aceste iarmaroace se obișnuiește să fie adunate foarte multe mii de boi, unde vreme de trei zile timpul este întrebuințat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Venețienilor. Pe aceștia Venețienii îi numesc boi ungurești și pun carnea de acest soi mai presus de celelalte. Iarmaroacele pentru boi, în Moldova, în fiecare an câte șapte. Din cauza marii mulțimi de negustori, se țin în câmpii deschise; la aceste iarmaroace se obișnuiește să fie adunate foarte multe mii de boi, unde vreme de trei zile timpul este întrebuințat de negustori în vederea stabilir ii prețu lui pe cap de vită, pe baza cărui preț este stabilit prețul pentru rest. Prețul depășește
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
-i așteaptă cu masa până la 7 ceasuri din zi (adică 1 la amiază) și ca să nu mănânce singuri trimit pe slugi pe la căi ca să cheme la masă pe câți drumeți îi vor întâmpina". Sosirea la târg mai ales cu prilejul iarmaroacelor, puteau „săracii să-și vândă prisosul și să-și cumpere cele trebuincioase", se scrie în „Cronica Ghiculeștilor", p. 291. Atunci se puteau găsi cele mai variate produse agricole, aduse de sătenii din satele din apropierea orașelor, dar și mărfuri sosite de la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cele mai variate produse agricole, aduse de sătenii din satele din apropierea orașelor, dar și mărfuri sosite de la mari distanțe, pe care cărăușii, în fruntea cărora se găsea un vătav, le transportau cu chervanalele lor (Gh. Ghibănescu, Surete, V, p. 102). Iarmaroacele, târgurile în general, erau o bogată sursă de venituri atât pentru domnie, cât și pentru mănăstiri. Mănăstirile de la Iași, dar și cele ale Episcopiei de Huși, stăpâneau în târguri numeroase locuri de dughene, dughene și pivnițe, care fie că erau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în 1652vezi „Călători străini, V, p. 490). Importanța locului și a administrației de la Frumoasa ne-o spune și documentul emis la 20 septembrie 1742 de Constantin Mavrocordat din care aflăm că Grigore Ghica Voievod dăduse egumenului de la Frumoasa însăși „părcălăbia iarmarocului de la Tărgușor" (de la poalele Galatei), alt punct interesant pe harta Iașilor. Apoi, fiind în hotarul târgului Iași, încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, aici, în apropierea bisericii Frumoasa, ca și mai în deal, la Galata, era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Moldovei, ed. a II-a, p. 192). Dintr-un alt document emis în 1844, rezultă diferența timpului de mișcare dintre cabaline și bovine. Măsurându-se distanța dintre târgul Ordești (Urdești) și satul Murgeni, unde trebuia să se permită deschiderea de iarmaroc, a fost efectuată o măsurătoare. Mai întâi cu carul cu boi, având încărcătura de 3 merțe, apoi aceeași greutate s-a deplasat la „pasul calului". Rezultatul a fost că deplasarea cu cabalinele a fost mai rapidă, „de o dată și jumătate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
într-un minister al Moldovei, cel mai mic ofițer. Pentru aceasta se hotărî ca să li se dea o pedeapsă mai exemplară acestor paricizi. În ziua de 25 octombrie 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mânăstirea Frumoasa, unde se țineau de obicei iarmaroacele ieșene, deasupra movilei de pământ numită Sarandei, se ridicară două furci nalte, destinate a susține pe acei ce urmau a plăti cu gâtlejul lor păcatele ce făptuiseră. În dosul fiecărei furci se săpase câte o groapă adâncă, spre a primi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Podul roș. S-a mai numit și Ulița Gunoaielor. Cu vremea, spânzur ătorile și-au schimbat locul. În secolul al XVIII-lea, au fost mutate în apropiere de Podul roș. De aici au fost duse, apoi, lângă movila Saranda, în iarmaroc, unde, potrivit tradiției, văduva haiducului Bujor a construit biserica Sf. Nicolae, care a fost dărâmată și, în apropiere, mai la stradă, a fost ridicată o altă bisericuță care a dăinuit până în anii trecuți, lângă fabrica Țesătura". Apoi spânzurătorile au fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în a doua jumătate a secolului al XI-lea, prin extinderea fabricii "ȚESĂTURA", aflată în vecinătate, biserica a fost cuprinsă în incinta fabricii, deci fără posibilități de a funcționa pentru enoriași. Așa se ajunge la demolarea bisericii " Sfântul Neculai din Iarmaroc" cum i se spunea și la construirea unei biserici noi, pe partea cealaltă a străzii, cu intrarea din strada Mitropolit Varlaam. Noua biserică, în stil moldovenesc, cu streașină și cu fațada împărțită în câmpuri verticale, este în prezent în curs
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
că bate o meliță! Și cântă din frunzișoară, Ca și Borca de la Moară, Când dă drumul la făină Cu tărâță și neghină! Dar dac-apuci să-l cinstești, Făină albă primești! Mergi încet și mergi pe loc, Ca țigani-n iarmaroc, când umblă prin buzunare, Fură la oameni parale! Saltă, saltă tot mai sus, Că Anul Vechi ni s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sunt concepute - mai curând decât în maniera lui Mark Twain, pe care o sugera G. Călinescu - în stilul cultivat în paginile săptămânalului american „The New Yorker”, asemănările cu literatura lui E. B. White sau James Thurber fiind evidente. Sunt în Iarmarocul metehnelor (1932) povești cu vapoare navigând în mări exotice, macabre relatări ale unor crime, încheiate cu glume năucitoare: exasperat că nu îi vine rândul la bărbierit, un personaj taie gâtul frizerului și e mulțumit că, de acum încolo, va rezolva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
pretutindeni, București, 1921; Valoarea latină a culturei engleze, Cernăuți, 1923; Un Classique moderne: William Congreve, pref. Louis Cazamian, Paris, 1924; Caracterul de rasă al literaturii engleze, Cernăuți, 1925; William Congreve. Prose, Miscellanies, and Letters, București, 1925; Pagini engleze, București, 1925; Iarmarocul metehnelor, București, [1932]; Romantismul englez, București, 1932; Condamnații la castitate, București, 1933; Fenomenul englez, București, 1936; Fortul 13, București, [1936]; Tigrii, I-II, pref. Paul Zarifopol, București, 1937; Curs de engleză. Romanul englez, București, 1945-1946; Curs de engleză. Shakespeare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
M.R. [Mihai Ralea], „Caracterul de rasă al literaturii engleze”, VR, 1925, 7; Perpessicius, Opere, II, 416-419, VI, 71-75, 318-321, IX, 136-144, XII, 242-244, 419; Lovinescu, Scrieri, IV, 542, 566-567, VI, 264; Camil Petrescu, „Fântâna Domnului”, „Argus”, 1932, 5716; Ovidiu Papadima, „Iarmarocul metehnelor”, G, 1932, 12; Pompiliu Constantinescu, „Iarmarocul metehnelor”, VRA, 1933, 275; Călinescu, Cronici, II, 185, 426-427; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 61-63; Pompiliu Constantinescu, „Condamnații la castitate”, VRA, 1933, 312; G. Călinescu, „Condamnații la castitate”, ALA, 1934, 690; Iorga, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
literaturii engleze”, VR, 1925, 7; Perpessicius, Opere, II, 416-419, VI, 71-75, 318-321, IX, 136-144, XII, 242-244, 419; Lovinescu, Scrieri, IV, 542, 566-567, VI, 264; Camil Petrescu, „Fântâna Domnului”, „Argus”, 1932, 5716; Ovidiu Papadima, „Iarmarocul metehnelor”, G, 1932, 12; Pompiliu Constantinescu, „Iarmarocul metehnelor”, VRA, 1933, 275; Călinescu, Cronici, II, 185, 426-427; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 61-63; Pompiliu Constantinescu, „Condamnații la castitate”, VRA, 1933, 312; G. Călinescu, „Condamnații la castitate”, ALA, 1934, 690; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 283-284; Ovidiu Papadima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
populat și apoi părăsit). Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, urmare a stabilirii monopolului turcesc de după pacea de la Kuiciuk Kainargi (1774), începe să se dezvolte din nou comerțul prin stabilirea târgurilor săptămânale și a iarmarocului de peste an (la Oncești - 8 septembrie), înregistrându-se o oarecare reînviorare economică și apare o administrație centralizată a satelor, ce formează comuna (1889). Apare o invazie de populație din nord (Bucovina), având ca efect revitalizarea demografică și economică a localității
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
răvăcitoare Practicarea viticulturii a necesitat construirea în perimetrul viilor sau a gospodăriilor a unor anexe: beciuri, crame și căsoaie. Deși în zonă nau existat podgorii renumite, vinurile produse aici asigurau consumul populației din sate, surplusul fiind vândut la târgurile și iarmaroacele de peste an, pentru care se plăteau diverse dări, cum ar fi „camăna”, „cotărâtul 1” sau „bourăritul”. După cooperativizarea agriculturii, în locul viilor izolate au apărut plantații de vie altoită. Acestea au fost cultivate pe locuri în pantă, sub formă de terase
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bolta a fost tare crăpată mai ales deasupra altarului”5 la cutremurul din 6 aprilie 1790, a treia zi după Paștele ortodox. Nici clopotul cel mare nu mai suna, la botezul lui Honigberger, ca Înainte de 1770, când un elev, la iarmarocul de Rusalii, l-a fisurat 6: era chiar Michael Merkelius, viitorul consul austriac la București, care va găzdui cel puțin doi călători englezi care treceau Carpații la acea dată venind din India (Bombay) prin Constantinopol, către Londra 7, itinerar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și zilele aceste!” (I. Creangă, 51) • pronume relative precedate de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): ca, pe lângă, față de/cu, în raport cu sau de adverbul decât: „Dar asta ce vă povestesc eu acum n-a fost nimic pe lângă ce făcea el în târguri și iarmaroace.” (M. Eliade, 237), „Crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai multe vite decât ceea ce se contractase.” (M. Preda, Cel mai iubit... III, 177) • adverbul relativ cum (foarte rar, unde, când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]