458 matches
-
ai ars în piept pădurea și tu mi-ai dat foc la zăvoaie Și inima mi-ai pustiit-o și plugu-ți pieptul mi-l îndoaie. Iar dacă m-ai ținut în zeghe și-apoi m-ai ars, pe rug de iască, De astăzi tu-mi vei duce dorul, iar eu voi fi, din nou, firească. Referință Bibliografică: DU-TE, DOR! / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
violente sunt obișnuiți cu acestea și au răspunsuri emoționale scăzute. În prezent, s-a ajuns până acolo încât știrile că un copil a tras focuri de armă într-o școală și a ucis colegi, profesori nu mai au aproape nimic iești din comun, fiindcă a fost auzită de prea multe ori în ultimii ani. Și totuși, astfel de evenimente stârnesc îngrijorare și ridică multe semne de întrebare asupra cauzelor care stau la baza comportamentului violent al copiilor, în special în ceea ce privește actele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Boeșteanu, 1998 : 71). Quand " năprasnic " est adverbe, leș traducteurs recourent à une transposition (c'est le cas de Paul Miclău) ou l'omettent en traduction : " Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul/și sufla peste el scântei că peste-o iasca/năpraznic să-l aprindă. " " Terrible, le démon de la nuit tient la terre/entre șes mains et souffle des étincelles/comme și c'était un amadou. " (Noi și pământul/ Nous et la terre) (Miclău, 1978 : 145) l'adverbe du poème source
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vedem... Am să spun duducăi... Are să se bucure tare... că adeseori vorbește de d-ta... și oftează când vorbește. (surîzînd) Oftează, cuconașule. [ȘTEFAN] (surîzînd) Ia lasă, Niță... Bătrân și nebun! Nu-ți șade bine defel! Du-te degrabă! (N[iță]iești ) Emma aci! Biata copilă... și bolnavă. Or fi oare zece ani de când n-am văzut-o? Fi, zău!... Eu eram cogemite om de nimica... 25 de ani... și ea... vro șapte, opt ani avea numai... ședea toată ziua pe picioarele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a cunoaște importanța lor și daca, în această privire, sunt uneori espuși a purta urmările cam involuntare și neplăcute ale neascultării sau ale neastâmpărului lor, nu e cuvânt ca să se facă numaidecât gaură în cer, ca cele două virtuți de iască ale adunărilor, P. G. din Senat și P. G. din Adunare, să se aprinză, ca presă, ministeriu și legislațiune să se 'nfioare ca frunzele codrului la suflare de vânt. E un nimic, o escitație involuntară și momentană, de care mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între care domină nostalgia locurilor natale, îl plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări argintul / inima mi-e-n noaptea asta iască / cerul somnoros o geană-și / unde a-nceput să crape, greu, pământul” (Luna, peste zări). Publicarea cvasiintegrală a poeziilor în volumul retrospectiv Umbre de cleștar (1974), cu o prezentare de Eugen Todoran, pune în evidență capacitatea autorului de a asimila
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
de fagure așează lucrurile-n sunet dulce,/ Visele în aparență strâng aripa să se culce,/ Parcă azi răsare pacea stinsă la-nceput de lume/ Când amurgul viscolește jar în pulberea de spume;/ Un plămân tăcut bea stele prin fisurile de iască,/ E o liniște-a durerii parcă lutul vrea să nască,/ Niciodată n-a fost iarba mai gătită pentru nuntă,/ Când lumina-n degradeuri cu nălucile se-nfruntă”. Unele cărți de versuri publicate după 1989, îndeosebi Orașul martir Timișoara (1990), ca
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
1945, 99-105; Micu, „Gândirea”, 632-633; Eugenia Vodă, „Pentru mine calvarul a început la 35 de ani și s-a terminat la 80” (interviu cu Grigore Popa), RL, 1990, 35; Grigore Popa (fișă biobibliografică), APF, 1993, 1-2; Mihai Șora, Drumeț cu iască și amnare, JL, 1996, 45-48; Horia Stanca, În amintirea lui Grigore Popa, JL, 1996, 45-48; Marin Diaconu, Superlativul vieții, JL, 1996, 45-48; Micu, Ist. lit., 220, 430; Dicț. scriit. rom., III, 805-806. I.O.
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
bun, domnule Cocuță și spune-mi la ce folosește ghimberul? Este oare ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie!(...) Atitudinea poetică a lui Cicerone Theodorescu este salutată de un tânăr poet, Ion Horea 72 în proximul număr al revistei Viața românească
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unei îndrumări ideologice și artistice principiale. Poetul își declară pătimașa sa ostilitate față de criticii înapoiați, paralizanți, care sugrumă cu prejudecățile și schemele lor prefabricate, cu lipsa lor de consecvență, creația plină de îndrăzneală și noutate a tânărului poet: Nu. Sensibilitate iască, Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie! Aceștia: .. truda ta adâncă, Cu obtuzunghiul o măsoară! Iată-l pe unul în plin exercițiu proletcultist: ... Vrea unul fontă - cu ocaua. Oțel
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rufe puse la uscat, făcute zdrențe. Se instalară la câțiva kilometri de acolo, din prudență. Din când în când, Pavel cobora în satul gol, unde găsea câte o unealtă de dulgher, câte o cutie de cuie, un amnar vechi cu iască... Într-o zi văzu, întipărite în colbul gros al uliței, urme de roți. Recunoscu dârele lăsate de o mașină militară de teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își spunea adesea. Refugiul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
las-o încă vreo jumătate de oră ca să priceapă că a greșit. După aceea poți s-o chemi. Îi permite să plece, dar strigă imediat după el: — Nu care cumva să te apuci să-ți ceri scuze sau s-o-nvi nu iești. Fii prietenos și practic, atât. Rex înalță mâna dreaptă deasupra capului în semn că a înțe les, deși ea nu-l poate vedea. Occia oftează. Nu e deloc convinsă că va rezista și nu se va lăsa implicat în discuții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se schimbă la față. Printre buzele crispate îi scapă un nume înfundat: — Mariamne... Herodes își simte și el gura iască. Rostește anevoios: — Vezi doar că ar putea fi în pericol... Germanicus nu răspunde pentru moment. Iulius Agrippa îl cercetează cu coada ochiului. Va face ceva? Începe să se îndoiască, dar prietenul lui spune pe neașteptate: Cunoști cumva vreun tălmaci de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să tâlcuiască felul cum se așezaseră unele față de altele obiectele; un bob de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Andrei arăta că acolo locuiesc oameni răi, fără suflet, iar un simplu cerc însemna " Nu au câine; se poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întinsese pe canapea, ceea ce explica dispariția notabilei ei prezențe verticale. — O să-ți folosesc telefonul peste un minut, m-a avertizat. În condițiile astea nu pot să-mi deschid gura ca să vorbesc la telefon, mi-s buzele arse. Limba mi-e iască. Brusc, aparatul de aer condiționat a început să funcționeze, așa că am venit în mijlocul camerei, în spațiul dintre canapea și fotoliul în care se tolănise doamna Silsburn. — Nu știu ce băuturi am, încă nu m-am uitat în frigider, am spus, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
patul cel mai apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate, în nesimțire - chiar înainte să mă întind. Când m-am trezit, o oră și jumătate mai târziu, îmi plesnea capul de durere și gura mi-era uscată iască. Camera se cufundase în întuneric. Îmi aduc aminte că am stat multă vreme pe marginea patului. Pe urmă, mânat de o sete devastatoare, am gravitat lent spre living-room, sperând să mai găsesc în cana de pe măsuța de cafea niște rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
inima bătându-mi tare. Citez: John, scumpule, Ia-mă înapoi. Nu-mi vine să cred că a-i vorbit serios. Cum să crezi tu așa ceva despre mine. Să trimiți după mine te rog, nu știu ce să mă fac dacă tu nu iești aici să ai grijă de mine. Cu dragoste, A ta Selina XXXXXX PS. Sunt lefteră. Periculos de excitat, impulsionat de o poftă de care nu mă mai îndoiam, mi-am turnat ceva de băut și am parcurs în grabă scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o prin casă pe Mathilda, se trezi la un moment dat umblând haihui pe Karl Marx (capul Îi vuia ca o morișcă, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur Îngrozitor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască); de aici, trecând prin Piața Sfântul Spiridon, ieși pe Independenței, după care se trezi mergând pe Lăpușneanu. Ținea minte că la un moment dat totul a Început să se Învârtă În jurul lui, pământul i-a fugit de sub picioare și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]