281 matches
-
și antisemitismul lui taică-su'. Asta a plăcut, dacă i-au încredințat un talk-show. Și Genosse? Genosse s-a rupt de trecutul lui ca un autist. Poate fi studiu de caz pentru urcuș în ierarhia carierei, cînd te folosești de ibovnica numită Politica. Era posibil orice cînd se amesteca ea în literatură. Era? Mai este. Și mă tem că va mai fi. "Ce vezi depinde de locul unde stai. Cutare s-a aranjat. Dacă tu n-ai putut, de ce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se rîdea în aceleași culise. Se descărca pe ele, dar și pe semințe: le ronțăia continuu și le scuipa cojile ca Florin Piersic în rolul lui Mărgelatu: Dacă divorțezi, te muți la televiziunea de peste drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea, și fierea. Indicațiile le transmitea folosind repede-repede butoanele: apasă-cere-comandă, apasă-cere-comandă. Ei, Politicii, îi aducea fricos tava și gunoiul. Prin '88, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mod inevitabil, această idilă napolitană se încheie abrupt. Larderel, un desfrânat și un alcoolic, se înșeală asupra intențiilor Mariei. Îi atribuie fetei mult mai multă experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul Bourget, se înrudește uneori cu o "zbenguială primejdioasă". Iar scriitorul se hazardează să folosească o metaforă încărcată de amenințări: dacă "legătura de dragoste dintre amant și ibovnică [...] este de cele mai multe ori un război cu marșuri și contramarșuri, cu bătălii purtate și pierdute, semănând derută și provocând măceluri, există și între sexe, ca în cazul armatelor adevărate, un război de gherilă, în care totul este joc și prefăcătorie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Lui Maud nici nu-i trece prin cap să se mărite cu Julien: acesta nu are nici un dram de avere și, mai mult decât atât, reprezintă Amantul prin excelență. Maud îl place pentru trupul său, așa cum își place un bărbat ibovnica, cu dispreț: "Toți bărbații [...] mă dezgustă oarecum [...], îi mărturisește ea unei prietene. În afară de Julien. Îmi plac mâinile lui, buzele lui, ochii lui. Îl doresc, din câte-mi dau seama, așa cum ne doresc pe noi bărbații, chiar și atunci când ne urăsc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale războiului, nimeni nu mai vorbește, desigur, despre flirt. Era momentul despărțirilor sfâșietoare, al datoriei și al austerității. Chiar înainte de plecarea trupelor, perspectiva separării cuplurilor și spectrul morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe care o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor, pe care nu sunt sigure că îi vor mai vedea vreodată în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
șase litere necesare". Mitul lui Ștefan este reînviat în poemul "Mutarea în lup", care pe aloc uri este un fel de "Mioriță" modernă: "Loc sfânt loc străvechi/ piatră căzută din lună,/ pentru că în loc de inimă/ Ștefan cel Mare, Domnul/ Ținea de ibovnică/ Un inel și un miel/ și un ciobănaș subțire/ și-o turmă de oi/ păscută-n zăvoi/ și vrea doi dușmani/ mult mai ortomani/ la apus de soare/ vrând să mi-l omoare/ nu pot să-l omoare." În poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui, întrucât, idiot, nu știe cine l-a adus pe lume și unde s-a născut. În alt așa-zis „hotel” stă o ibovnică a hoțului, Creața. Într-o cafenea sordidă apare și un personaj dintr-o lume diferită, avocat și scriitor excentric, în căutare de subiecte. După un timp „hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea cu maica mea / Mai ales ibovnica!" 247 Mijlocind integrarea în Marele Timp, ca simultaneizare a lumilor posibile, universaliile ontologice creează și re-creează starea mitică primordială, convertind individualul la viețuire cosmică. 2. PĂMÂNTUL Universul tradițional a fost reprezentat, în cultura universală, ca un centru traversat de axa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în războiul său de cucerire a inimii ibovnicei slăvite, care iscodesc și luminează frumuseți adesea nebănuite sau de nebănuit la primii noștri stihuitori. Anton Pann este cel care practică critica erosului, adică, subliniază Eugen Simion, morala erosului - pe această linie se înscrie între întemeietori. Cel care a scris
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
românească. Au întemeiat, în mod sigur, o poezie care, în galanteria ei desuetă, exprimă ceva din neliniștile omului care începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare în jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic... Pann, Heliade, Conachi însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori, intoleranți față de femeie. Cei dintîi au cultul familiei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali, sătulă de excesele unui domnitor chefliu și afemeiat 1 și exasperată de nerecunoașterea internațională, îl smulge pe acesta din așternuturile ibovnicei aruncându-l în exil și, la inspirația divină a Brătianului, aduce pe tron un neamț, susținut de Prusia și acceptat de puterile europene. S-ar cuveni, deci, să urmeze o constituție adevărată, împăcarea cu ieșenii care l-au contestat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Codri de copaci sălbateci printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întîlnește un drumeț, zice: Alba nainte, alba la roate, Oiștea goală pe de-o parte. Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galații, hiii! De-i ies femei în cale, el cîntă: Când cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat; Trei neveste cu bărbat Și cinci fete dintr-un sat. De bună seamă, mergerea la Piatra cu evreica Malca nu-i un fapt istoric unic. Se bănuiește ușor că Nichifor se poartă la fel în toate expedițiile, după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la peisajul uranic din faza universalistă a lui Heliade. Deschiderea poeziei angajează o retorică (o rețea de teme, figuri) și o modificare a imaginarului poetic. Iatacul lui Ienăchiță și Conachi este depopulat de obiecte, În spațiul sacru nu stă decît „ibovnica slăvită”, eventual oglinda care să-i reproducă imaginea adorată. Iancu Văcărescu, CÎrlova, Bolintineanu, Alecsandri descoperă lumea materiei prin intermediul, e drept, al literaturii. Ei folosesc elemente deja retorizate, Însă orice retorică, spune cineva, reprezintă deja un prim angajament liric. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așa, o „floarea matinală”, o „tînără suflare.”, o copiliță, În fine, care-și Încetează cîntecul În dimineața vieții. Se observă chiar un regres al vîrstei erotice, de la Văcărești la Bolintineanu și, În genere, la romantici. Cei dintîi cîntă femeia coaptă, ibovnica are o anumită experiență, farmecul ei este studiat. Cunoaște instrumentele seducției și școala tăcerii. Heliade aduce În poezie psihologia puberală. Fata din Sburătorul se adresează cu inocență mamei. Tot Heliade strică tradiția dînd cuvîntul femeii. Obiectul erotic slăvit Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui cea mai mare. Deși vorbește de firea Îngerească, ochiul caută lacom bucuriile pămîntești ale iubirii. Senzualitatea lui funciară corupe conceptele spiritului. Poziția lui Conachi față de aceste categorii nu este singulară. Mai toți poeții erotici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc”, poezia lui Conachi se menține Într-o perpetuă laudă a femeii, transformată astfel Într-un obiect de cult. Așa și este obiectul erotic conachian: obiect de Închinăciune, obiect de adorație. Formula „ibovnică slăvită” spune totul. Există În legătură cu această relație sentimentală și un cod protocol) al iubirii din care am citat pînă acum cîteva paragrafe. Nu trece, de pildă, neobservat faptul că bărbatul se plînge tot timpul și că virtutea lui cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Deabia romanticii vor avea revelația acestei complicități. Văcăreștii, Conachi celebrează femeia amenințînd-o din cînd În cînd cu perspectiva sfîrșitului, Însă nici un moment ei nu simt voluptatea stingerii și nu cred cu adevărat În soluția neantului. 5. A crede Însă că „ibovnica slăvită” este Întruchiparea pură a amorului platonician este o exagerare. Platonismul pe care Petrarca l-a ilustrat În poezia erotică este o inspirație a sufletului, o atracție ce acționează dinafară noastră. Denis de Rougemont Îl definește (În L’amour et
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceruri”, cunoaște o anumită formă de extaz, Însă extazul lui are o sursă precisă și aceasta nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În ceasuri Întregi. MÎinilor nu vă-nlemniți, Ci vă dați să pipăiți Și să strîngeți binișor Acel minunat trupșor. Picioarelor, alergați, Săraci, nu mai trepădați, Duceți-vă să-ntîlnesc Stăpîna care-mi slăvesc.” Cum voi arăta mai tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al sensibilității, Însă criteriile lui de valorificare nu rămîn pe acest plan. Femeia care provoacă pasiunea erotică este „nostimă” la mers, are „cătare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acest raport, nu Întoarce sensul emisiunii și receptării. Femeia (obiectul) emite laserul, bărbatul (subiectul, marea victimă) deține substanța explozivă: „Căci numai la ochii tăi Au fost scris ochilor mei A se Închina curînd De vreme ce foc aprind”, scrie poetul uneia dintre ibovnicele sale, Elenca. Deși toate părțile trupului sînt cuprinse de foc, locul de preferință al focului este, totuși, pieptul. Aici e vatra lui: „Doamne, giudecător drept, Vezi ce foc Îmi arde-n pept...”. Dacă ochii femeii provoacă focul, ochii bărbatului Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]