493 matches
-
să-i scoată de tot, și s-a crăcit. — Hai, a zis cu voce ternă. M-am întins peste ea. Privea fără expresie la luna de-afară. Când am intrat în ea, mușchii circulari erau flasci, iar ea doar a icnit de câteva ori, neconvingător. M-am ridicat și, îmbrăcându-mă bâjbâit, i-am aruncat, tremurând de frig: — Să știi că eu am mecanisme de supraviețuire afectivă superbe. — Știu, a oftat. Mi-ai spus pe plajă. Am plecat singur. îndrăgostit de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
văzute de departe. Leila râdea cu un râs nou, pe care nu i-l știam. Noaptea la hotel, făcând amor, mi-a cerut să nu mai pun mâinile pe ea. — Fă doar așa din bazin, fără mâini, mi-a șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
data aceasta în gând. De totdeauna arta s-a împletit strâns cu viața...”. Și continuă să reprezinte concret, cu apă la borcan, viața cărților după ce și-au luat zborul în lumea largă. Sfârșind operația, se așază din nou pe fotoliu, icnind, de parcă ar fi scris un capitol întreg. Contemplă borcanele, mulțumit și amuzat de scara bizară ce rezultă din nivelul conținutului. Dărnicia criticii a avut mari variații: când șapte litri de apă, când trei, când numai zero virgulă cinci. Dar n-are-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și făcu câțiva pași icnind. — Alelei, da’ urâtă-i bătrânețea asta... Reveni cu o farfurie cu mezel. — Slană n-am găsit, sărăcia dracu’, nimic n-are prin fri gi der! Îl ține degeaba în priză... Mai plătește și curentu’! — Lasă, fă, că și mezelu-i bun
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe aragaz... Îi cade și lu’ ăsta mâna dacă-și pune singur în farfurie! Se ridică iar, icnind, și-o porni spre ușă. Hai că viu înapoi. Doar să-i pun masa și... Voi mai stați pe-acilea? — Stăm, Florico, păi un’ să plecăm? Nu tre’ să vedem unde e Vetuța de-a dispărut așa, nitam-nisam? Se însera
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni în receptor. Ah, era Marina. Deci nu era el însuși la telefon. Ce ușurare... Și, de fericire că lucrurile se lămuriseră, nici nu își mai puse întrebarea de ce l-ar fi sunat Marina, o fostă colegă cu care nu mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă și crea discuții inutile ori de câte ori i se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
badea Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fusese mutat la geam, pentru ca doamna Thaw să se poată uita pe stradă, iar ea stătea cu fața îndreptată spre ei și li se adresă timid: — Ruth, Duncan, cred că foarte curînd... o să adorm și n-o să mai trezesc. Ruth icni și ieși alergînd din cameră, iar domnul Thaw se duse după ea. Thaw se duse la pat și se așeză între maică-sa și geam. Pipăi căutîndu-i mîna sub cuvertură și i-o ținu. — Duncan, întrebă ea după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sonda pe un scaun întors cu picioarele-n sus, pe care-l hâțâna într-o parte și-n alta. Bătrânul ceasornic cu o locomotivă desenată pe cadran și cu două sonerii uriașe deasupra ticăia tare în liniștea odăii. Deodată bătrâna icni, Maria-ncepu să țipe, și Babuc veni și el în goană din tindă, unde pusese niște mâncare la-ncălzit. Îi apucară mâinile, priviră cu groază ochii sticloși care nu mai priveau pe nimeni, Tătica mai zise gâjâit "Mario, Mario..." și brusc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gârbaciul din vână de bou cu care, când ajunse lângă trupul mototolit al lui Fra Armando, îl împinse peste marginea abisului. Se-ntoarse apoi crunt către mulțimi, se repezi spre cei din primele rânduri și-i croi din toate puterile, icnind, până ce biciul azvârli în aer stropi de sânge, bucăți de degete și de urechi sfârtecate. Neamurile se-mbrînciră și se-mbulziră, zbierând, până când un mare amfiteatru, plin de trupuri căzute, spintecate până la os de vâna de bou, se arcui în jurul Stăpânului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și un fir subțire de lavandă. Când mama a cumpărat, câțiva ani mai târziu, o halcă de carne de porc și-a pus-o pe grătar, la prăjit, același miros a făcut-o s-o ia la fugă din bucătărie icnind, către baie, unde-și vărsase și mațele. Se întorsese atunci lividă, cu lacrimi în ochi, aruncase carnea și aerisise bine: "Bată-i Dumnezeu să-i bată, ne-au dat carne de vieri", de porc necastrat, care nu se mănâncă. Da
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luat ceva parale și, ceea ce era cel mai important, am stat lângă ei o grămadă de zile. Chefurile erau colosale, banii erau destui, filmul nu tocmai greu și nici complicat, intriga pe înțelesul publicului, după filmare începea greul, căci mesele icneau, vinul curgea și actorii simțeau că trăiesc. Se filma la Reșița, nu ne deranja nimeni de la centru, treburile mergeau la fix. Stăteam la hotel și asta îmi plăcea, ieșisem oarecum din atmosfera Bucureștiului, mi se părea un timp care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut și-l îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark. Le ții minte. Și tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cea de-a doua rundă de întrevederi cu Mark. Categoric, boala lui Mark era acum mai pronunțată. Ameliorarea spontană nu mai părea posibilă. Terapia comportamentală eșuase. — Tot mai cred că Mark nu e o amenințare la adresa nimănui, afirmă el. Karin icni, ceea ce-l deranjă pe Weber. Cred că e momentul să încercăm ceva mai agresiv. Recomand să-l punem pe Mark pe un tratament cu olanzapină în doze mici. Karin începu să clipească la auzul cuvântului. —Asta-i ceva nou? Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București? Tu Îl privești cu spaimă și, Într-un timp, te sfârșești În fața lui prin mișcări rapide și automate care par a fi un fel de twist. Te vânturi așa, fără muzică, icnind până la epuizare, În timp ce țăranii Își văd de ale lor Învârtind Învârtita. Copiii din sat sorb din priviri liniștea contorsionării tale. Căldura a pus stăpânire pe tine, aceeași căldură a după-amiezii care a uscat ierburile Înalte de prin grădini, stai toropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu părinții ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit. Tăcerea înfruntării făcuse ca nimeni să nu bage de seamă ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima îi bate nebunește, plămânii parcă sunt tăiați cu un brici de gheață din cauza aerului rece. Inspiră adânc, cu palmele puse protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se vedeau alunecând picături de sudoare ca niște lacrimi. Știu că e greu, Bart, articulă femeia consolator. Nu trebuie să-mi spui... Înțeleg și așa. Văd cât îți e de greu, dar trebuie să continuăm. Să continuăm, să continuăm, icni bărbatul cu o revoltă abia stăpânită. De luni întregi, de ani, de mii de ani... tot așa îmi spui. Dumnezeu te-a creat ca să mă torturezi?! Așa va fi mereu?! Am schimbat al treilea tricou și iar sunt transpirat tot
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-l peste balustradă! De parcă ar fi așteptat multă vreme acest ordin, caporalul se strecură prin masa de corpuri încordate și îl îmbrânci pe intrus cu cotul. Lovitura nu fu suficient de puternică încât să-l facă să cadă, iar Mitch icni și se împinse iar în Fitz, care încerca să se agațe de gulerul lui. Încleștarea dură ceva mai mult de zece secunde. Cu o fandare în dreapta, caporalul îl făcu pe reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
filarmonică. Chiar cel sub numele căruia se desfășoară festivalul, Carl Filtsch, n-a fost decât un copil, „copilul minune al Transilvaniei“, îndrăgit de Chopin și de Liszt. Ceaikovski. Patetica. Viorile plâng. Din prima lojă, îl poți auzi pe Vladimir Ziva icnind când dirijează, de parcă ar înghiți începuturi de cuvinte. Ar striga, de-ar putea. Întregul trup se zbate, ca un fluture captiv într-o colivie invizibilă. Zbaterea este însă eliberare; Ziva îl naște pe Ceaikovski, iar spectatorii asistă uluiți la momentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ca pe un membru în erecție, dârz, lubrefiat, dar vag rugos, precum radula unui melc (un vaginula strubelii, de pildă), cu care, de-ar fi fost mai lung(ă), i-ar fi atins, în treacăt, omușorul, făcând-o, poate, să icnească, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, făcând naveta între sânii ei drept și stâng, pe dedesubt, pe care-i cântărea, acum, în ambele umide palme, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]