236 matches
-
mediu creștin în jurul imaginii. Credința guvernează oricum gândirea colectivă, indiferent dacă e bogat exprimată vizual sau rămâne doar la nivelul unei trăiri interiorizate și austere în practica religioasă (cum e protestantismul). Paradoxurile imaginarului european țin de faptul că până și iconoclasmul se afirmă tot prin raportare la problema imaginii. Am preferat să numesc acest capitol − care, deși ultimul în economia generală a cărții, nu închide subiectul asupra lui însuși -camera oglinzilor. Istoria imaginarului ne dovedește cât de stabil este modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spiritual direct al credinciosului de rând la divin; prima nu acceptă nici în imagine întâlnirea nemediată cu divinul, în timp ce catolicismul mută spectaculos accentul asupra posibilității de reprezentare alăturată a celor două naturi, divină și umană. Lui îi răspunde însă violent iconoclasmul reformat.) Wackernagel vede în filosofia lui Eckhart (nicidecum un iconoclast) un exemplu perfect pentru distanța care ar exista între gândirea profund medievală (din occident) asupra imaginii și celelalte "destine" filosofice și istorice ale sale. Tocmai prin aceste tentative radical diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bizantin (Daniel Barbu, Rome, Byzance et le Roumains 25-48, 49-60) a dorit să intre în "guvernul delegat" pentru împlinirea politicii oikonomice. Aceasta ar fi cauza majoră a dislocărilor din politica internă a imperiului bizantin (amintim doar două dintre marile mișcări: iconoclasmul și isihasmul), în descendența căruia optează să se așeze și românii în secolul XIV. Studiile contemporane nuanțează ideea moștenirii sau chiar a preluării de către instituția puterii medievale românești a sistemului politic basileic; deși numeroase indicii istoriografice și o bogată formularistică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în secolul XIV (momentul isihasmului bizantin, dar și al întemeierii statelor românești), la formele artistice ale iconoduliei gotice târzii, sprijinite în cea mai mare parte de teologia franciscană (recunoscută de Vatican cu un secol în urmă, în anul 1226). Depășind iconoclasmul moderat al esteticii cisterciene de secol XII, predicate de Sfântul Bernard de Clairvaux, "timpul catedralelor" marchează apariția unor impunătoare clădiri religioase, diferite de abațiile austere din afara orașelor, acum aflate în plină dezvoltare economică și teritorială. Peisajul urban se modifică spectaculos
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care caută să formuleze o summa theologicae cumulând gândirea pre-creștină și "adevărul" credinței −, va provoca adaptarea scolasticii, pentru următoarele două secole, la dinamica socio-economică de la sfârșitul evului mediu, până când renașterea italiană va genera imaginarul civic premodern. Următorul moment major al iconoclasmului este semnat de Galileo Galilei și mai apoi de René Descartes; ei pun pe rând bazele fizicii moderne și aduc importante corecții la numeroasele erori de interpretare a discursului aristotelic, fără a contrazice intenția filosofică a acestuia sau a continuatorului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Iași: Polirom, 2006. Belting, Hans. La vraie image. Croire aux images? Paris: Gallimard, 2007. [2005] Bercé, Yves-Marie. Le roi caché. Sauveurs et imposteurs. Mythes politiques populaires dans l'Europe moderne. Paris: Fayard, 1990. Besançon, Alain. Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. București: Humanitas, 1996. [1994] Blanchard, Joël și Jean-Claude Mühlethaler. Écriture et pouvoirs à l'aube des temps modernes. Paris: PUF, 2002. Bloch, Marc. Regii taumaturgi. Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii regale în special în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dumitru Verlag. 1987. Gilson, Étienne. La filosofia nel Medioevo dalle origini patristiche alla fine del XIV secolo. Firenze: Scandicci, 1998. [1922] Gonord, Alban (coord.). Le Temps. Paris: Flammarion, 2001. Grabar, André. Les origines de l'esthétique médiévale. Paris: Macula, 1992. ---. Iconoclasmul bizantin. București: Meridiane, 1992. [1957] Guenée, Bernard. Histoire et culture historique dans l'Occident médiéval. Paris: Aubier, 1980. ---. Le métier d'historien au Moyen Âge. Étude sur l'historiografie médiévale. Paris: Sorbonne, 1977. ---. Politique et histoire au Moyen Âge. Recueil
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
political options also figures prominently in the collective imaginary as a coordinated set of mythical structures relevant for the Romanian identity discourse. Finally, another point of interest is a paradox at the core of the early modern European imaginary. Between iconoclasm and iconolatry, drawing from ancient texts and the writings of the Fathers of the Church, the collective imaginary never ceased to use image and representation as mnemonic practices even at times when theories, institutions and beliefs worked against them. Keywords
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Church, the collective imaginary never ceased to use image and representation as mnemonic practices even at times when theories, institutions and beliefs worked against them. Keywords: imaginary, system, model, anthropology, text, image, symbol, mythe, belief, Byzantine state, Romanian Principalities, iconolatry, iconoclasm. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
M. (1969), „Maneckji Limji Hataria”, În K.R. Cama Oriental Institute Golden Jubilee Volume, Bombay, pp. 19-31. Boyce, M. (1975b), „On the Zoroastrian Temple Cult of Fire”, În Journal of the American Oriental Society, nr. 95, pp. 454-465. Boyce, M. (1975c), „Iconoclasm among the Zoroastrians”, În Studies for Morton Smith, Leiden, pp. 93-111. Boyce, M. (1977), A Persian Stronghold of Zoroastrianism, Oxford. Boyce, M. (1979), Zoroastrians: Their Religious Beliefs and Practices, Londra. Boyce, M. (1983), „Iranian Festivals”, În The Cambridge History of
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a metropolei moderne. Regizori ca Antonioni sau Godard filmau cu o plăcere aproape senzuală mediul urban industrial, nou și țipător, În filme ca Alphaville (1965) sau Deșertul roșu (1964). O victimă aparte a iconoclasmului din arhitectura postbelică a fost gara feroviară - Întruchipare efemeră a realizărilor victoriene și, adesea, un monument remarcabil În sine. Gările au avut de suferit și În Statele Unite (distrugerea faimoasei Pennsylvania Station din New York, În 1966, a rămas În memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]