305 matches
-
asupra căutării formelor adecvate, non-realiste, pentru a (con)figura divinul: "elongația membrelor, frontalizarea volumelor, descărnarea figurilor, hieratismul posturilor etc". (33). Ca și Besançon, Gilbert Durand identifică în contradicțiile din Vechiul Testament cauza situației paradoxale a imaginarului biblic, create de confluența tendințelor iconoclaste și a celor non-iconoclaste: pe de o parte, interdicția imaginilor din a doua Lege a lui Moise (Exodul 22. 4-6), din Levitic (26. I) și Deuteronom (4. 15-20), iar pe de alta, epifaniile divine, puse la baza iconografiei creștine, precum și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din Caesareea: Dumnezeu Tatăl transcendent, Logosul care creează și conduce lumea prin Spirit. (Besançon 69). Ca urmare a acestei decantări definitive, în imperiul condus de la Constantinopol după impunerea religiei oficiale, pentru o lungă perioadă de timp, până mult după criza iconoclastă (spre schisma din 1054), imperium nu va mai putea fi separat de sacerdotium; cu atât mai mult cu cât consolidarea instituțiilor noului stat are loc chiar în interiorul secolului IV, prin Constantiu II, iar peste nici două secole, așezarea instituției clericale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca vicar al său, înconjurat de figuri celeste; această politică de sacralizare a imaginii autocratului, în special pentru primul împărat creștin, va duce mai târziu chiar la pretenția de substitut a figurii christice (cum lasă să se întrevadă și perioada iconoclastă). Noțiunea complexă "rege−preot" este prezentă în Cărțile Sfinte și reprezentată de numele-reper ale credinței vetero-testamentare. La întemeierea statului creștin, basilëìa orientală (imperiul) și hiérosynè (sacerdoțiul) au fost cu mult mai bogate în semnificații și mai bine încadrate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu cea apuseană, apărătoarea teoriei a "două puteri" necesare (Dagron, Empereur 18). Dacă atitudinile schismatice sunt asumate de papalitate în urma politicii intervenționiste imperiale (lui Constantin I și lui Iustinian I li se pot adăuga mulți alții, în special din perioada iconoclastă), nici acțiunile ei permanente, de blocare a amestecului puterii laice în afacerile interne ale Bisericii, nu sunt, la rândul lor, atât de clare și de neinteresate politic (Dagron, Empereur 27). Practic, teoria politică imperială, deși se va modifica ea însăși
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a dus la mutații majore în câmpul imaginarului. Prin rezistența teologică iconodulă din occidentul catolic, se opune tradiției antice iconoclaste, dar și monoteismului ebraic, una din cele mai coerente și mai puternice reabilitări a imaginii divinului, dar se realizează totodată și o reconfigurare a structurilor imaginarului medieval. III. Oíkonomía creștină În timpul celor două crize religioase (dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aici: unul filosofic, unul dogmatic și al treilea politic-instituțional, toate aflate în relație cu discursul oficial al puterii adresat comunității creștine, indiferent în ce formă. Oíkonomía nu constituie însă doar obiectul discursului creștin din timpul crizei iconoclaste, pentru că problematica sa, intelectuală, spirituală, dar și politică ține, încă de la fondarea imperiului, de edificiul conceptual al relației dintre împărat și sacerdot. De-a lungul istoriei, oíkonomía teoretică (abordarea de ordin filosofic a imaginii divinului) și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de substanță și cea de grad i-au asigurat dreptul de a conduce și de a stabili politica imperiului de unul singur, influențând astfel istoria statului în mod decisiv; la fel, imaginarul colectiv creștin. Dincolo de aspectele cu relevanță teologică, criza iconoclastă s-a suprapus unei convulsii instituționale, care, în timp, s-a dovedit a fi și o problemă severă de politică religioasă: în plan extern, între Constantinopol și Roma; în plan intern, între puterea basileică și cea monahală. "Prețul" final plătit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și pe acceptarea reprezentării naturii christice, ca și pe guvernarea în numele acestui acord. Confruntarea dintre ierarh și împărat nu s-a rezumat așadar la christologia ortodoxă, ci a vizat și filosofia puterii într-un stat creștin, precum și politicile lui. Criza iconoclastă a fost și una legată de ceea ce fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că polemica dintre iconoclaști și iconoduli s-a purtat în jurul unor noțiuni fundamentale pentru tradiția ortodoxă, transferate apoi către lumea post-bizantină, dar unele dintre ele aveau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de cea a imaginii și de gestionarea ei. Laitmotiv-ul textelor sale în care apără legitimitatea iconică este: "Cine refuză icoana, refuză totalitatea oikonomiei". Termenul de oíkonomía nu reprezintă obiectul unui discurs nou și specific crizei iconoclaste, ci susține totalitatea edificiului pentru care icoana este angajarea finală, în chip spiritual, intelectual și politic. De aceea, cu ocazia crizei, el a căpătat doar un caracter mai sistematic în utilizare, nu un nou semantism. A fost introdus în dezbaterile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nou semantism. A fost introdus în dezbaterile teoretice legate de dreptul de hegemonie simbolică, în arhitectura conceptuală a noțiunii de imagine și în ceea ce avea să devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea conciliu de la Niceea, pe care acesta le-a respins, ca și fragmentele, tot iconoclaste, transmise de Nichifor Patriarhul (din aceeași grijă pedantă de a nu omite, dar nici de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis, repertoriate în Antirretice de către Ostrogorsky) sunt opera basileului Constantin V, fără îndoială un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a admite vreun alt punct de vedere). Aceste fragmente sau Întrebările (Peuseis, repertoriate în Antirretice de către Ostrogorsky) sunt opera basileului Constantin V, fără îndoială un veritabil teoretician al iconoclasmului, care s-a înconjurat de teologi foarte competenți. Această gândire iconoclastă se poate defini la rândul său drept o concepție non-oikonomică a imaginii naturale, ceea ce e posibil să-i fi provocat în mare parte eșecul. Confruntarea s-a desfășurat și pe fundalul unei crize de ordin dogmatic, desfășurate nu doar în jurul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre imaginea divinității invizibile și icoana sa, vizibilă, oíkonomía a devenit fundamentul pentru articularea lor "vie", dar și pentru transfigurarea în istorie a similitudinii eterne (consubstanțialitatea divină), prin fenomenul asemănării temporale (Întruparea). Ecranul doctrinal al crizei iconoclaste nu a putut ascunde însă dubla problemă: pe de o parte, relația dintre icoană și imaginea divină, însuși conceptul de mímēsis și transfigurarea formei sacre; pe de altă parte, problema politică a pedagogiei "religiei" civile, a strategiei de menținere a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a disimulat problema credinței în imaginea naturală, oricum ambele incomode pentru instituția basileică și pentru propriul cult, din cauza răspândirii lor cu ajutorul persuasivei și eficientei teologii monastice. Cu distanță critică față de opiniile unor specialiști factualiști, precum Hélène Ahrweiller (care analizează perioada iconoclastă în cheia unei înfruntări politico-sociale și instituționale convulsive), Marie-José Mondzain (iar Giorgio Agamben cu mult mai mult, în Il Regno e la Gloria, chiar dacă polemic în raport cu Mondzain) propune în schimb un alt orizont de interpretare, prin apelul la scrierile patriarhului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la Gloria, chiar dacă polemic în raport cu Mondzain) propune în schimb un alt orizont de interpretare, prin apelul la scrierile patriarhului Nichifor al Constantinopolului (758-829). Conceptul de oíkonomía, îmbogățit semantic și clarificat în cele din urmă în cadrul crizei iconoclaste, dincolo de conținutul său doctrinar stabilit de Apostolul Pavel, ajunge să semnifice și să trimită la distribuția imaginii divinității în manifestările sale istorice (trupul lui Iisus), la un organism a cărui vizibilitate îl face accesibil umanului, la discursul evanghelic și la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a manifestărilor și a reprezentărilor sale; de aici, invocarea permanentă a unei voințe și a unei protecții supraumane, atât pentru actul de construcție, cât și pentru exercitarea puterii ecclesiastice sau pentru politicile de prozelitism. O altă mutație fundamentală în perioada iconoclastă, pentru destinul imaginii, dar și al oikonomiei (cu toată pluralitatea sa semantică), s-a petrecut în relația dintre credincios și obiectul idolatriei sale, înlocuit acum de discursul despre imagine și icoană. În acest sens, virulența și pragmatismul textelor patriarhului Nichifor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și spațiul social, ci, dimpotrivă, de un model de mediație, inseparabil de traseul cuvântului divin în împlinirea istorică a Parusiei (Mondzain 26), o soluție, în dezbaterea doctrinară a iconoclasmului, de conciliere a puterii spirituale cu cea temporală. Dată fiind politica iconoclastă a basileilor militari (sau împărații-generali, care proveneau din zonele cele mai expuse influenței culturilor aniconice, de la granițele orientale), instituția puterii a dus, în folosul propriei imagini și al propriului plan de administrare a lumii creștine, o politică de reprimare a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Iisus și a celor marianice. În schimb, teologii iconofili au recurs în discursurile lor antibasileice la mijloacele unei retorici sofisticate, situate la confluența dintre genul deliberativ și cel juridic, dat fiind că era necesară condamnarea în spațiul public a gândirii iconoclaste și, totodată, absolvirea iconofilului de acuzația de idolatrie. Vocația oikonomică a creștinismului poate fi explicată și ea tot printr-un dispozitiv ternar: sacrul, natura și rațiunea, asemănător cu cel din tradiția platoniaciană: binele, existentul și gândirea. Retorica, în cazul acesta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oikonomiei creștine. Acesta este modelul pe care îl vor prelua mai târziu și voievozii și domnitorii români, de cele mai multe ori printr-o adaptare cutumiară și ritualică a însemnelor și ceremonialurilor puterii și, din păcate, foarte rar în teorie. Cum politicile iconoclaste de uzurpare a icoanei christice, precum și a prestigiului său în oíkonomía spiritual-religioasă a imperiului, au dus la eșecul politic și instituțional al basileilor-generali, eforturile sociale de reprezentare și de memorare a puterii s-au concentrat, din
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nature de toute image et l'impossibilité de penser et de gouverner sans elle. C'est pourquoi le portrait qu'il dresse de son impérial adversaire est, a contrario, tellement significatif, puisqu'il a pour but de priver l'empereur iconoclaste de toute aptitude à la pensée et au gouvernement. L'enjeu de l'image n'est donc pas le seul respect de l'orthodoxie christologique, mais un enjeu philosophique et politique de première grandeur. Qui sera le maître des images
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală cu figuri emblematice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de nobila inutilitate a creației, tânjește, s-ar zice, uneori, după explozia colectivă care să-i redea vitalitatea haotică a străzii. Nu este chiar cu totul de neînțeles, chiar dacă greu de acceptat, asemenea juvenilă aspirație, vecină celei pe care arta iconoclastă o promovează prin alte mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poziția sa socială. Bérenger pare a adopta opiniile ultraconservatoare exprimate anterior de Jean (Omul superior este acela care Își Îndeplinește datoria). Dintr-o dată, el este obsedat de datoria omului față de societate - noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea mesajului. Ionescu utilizează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]