288 matches
-
a ceea ce avea să se Întâmple: „E o trudă, o efervescență care trebuie salutată nu pe la răspântii, ci chemată cu sentiment la realitate”. Într-adevăr, MRP, vinovatul răzvrătirii de la „răspântii”, fusese chemat la realitate: suplimentul Povestea vorbii suprimat. * Pe poetul iconoclast care ne lansase În apele tulburi ale vremii aveam să-l Întâlnesc abia În primăvara 1968, când scria prefața volumului meu de debut, Noaptea pe latura lungă. Mă rugase, la telefon, să-i aduc În drum, de la farmacie, nu știu ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a scris despre evrei niciodată În modul constant brutal În care scria despre compatrioții săi români și, probabil, nu s-ar putea cere mai mult de la un zelos nihilist și eretic... În 1937, când antisemitismul românesc era În floare, iar iconoclastul rebel Cioran era deja un susținător al mișcării politice de extremă dreaptă, el s-a dovedit gata să adopte „banalul” punct de vedere că „spiritul antinațional” evreiesc era o amenințare pentru țară. Adăuga, Însă, că amenințarea venea din „superioritatea” evreiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Criza societății descalifică poziția sa socială. Bérenger pare a adopta opiniile ultraconservatoare exprimate anterior de Jean (Omul superior este acela care Își Îndeplinește datoria). Dintr-o dată, el este obsedat de datoria omului față de societate - noțiune Împotriva căreia acționase anterior.” Comentariul iconoclast al operei iconoclaste se Încheia printr-un verdict pe măsură. „Absurdul absolut al intrigii ionesciene, scrutat Într-o comunitate ai cărei cetățeni respectabili se transformă, unul câte unul, Într-o hoardă de Rinoceri, apucați de streche, se acordă cu simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea își puneau necruțător amprenta și el, orgoliosul Mihai Cantacuzinul, degeaba se străduia. Venise aici ca să întărească pentru Șerban Vodă o rețea de oameni care, răspândind cărțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asigur însă că merită să-l ascultați, fie și numai ca o mărturie suplimentară a succesului internațional al școlii de canto românești. Simplu meloman, amator de operă și trăind la Praga, l-am ascultat cu un interes multiplu. Un gând iconoclast mă îndeamnă să le amintesc celor responsabili cu destinele culturii românești acasă și prin lume că nu numai Mihai Viteazu a trecut pe la Praga și că plăcile memoriale pe o clădire nu înlocuiesc, în contemporaneitate, scena și respectul pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
morți și prea puțin adevăr, iar repertoriul e fals, incredibil (I, p. 366). Prăbușirea dramei ar fi doar primul punct al noii reforme preconizate de-ntoarcerea acasă (I, p. 366). În chip surprinzător, partizanii spectacolului se readaptează rapid după gestul iconoclast și criticii avangardiști deja șoptesc că acesta a fost primul semn de reprimenire al artei (I, p. 366). Tentativa lui Agamemnon de a anula reprezentația prin ridiculizare a eșuat. Generalul victorios la Troia nu poate restabili situația din Micene spre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai mult decât valoroși la tot ce există mai bun pe disc“. De partea franceză a Canalului Mânecii, în lunarul „Classica-Répertoire“, performanța cvartetului Belcea capătă doar nota 7, echivalentul unui disc foarte bun și atât. Revista este cunoscută prin spiritul ei iconoclast dar, dincolo de nota rezervată căpătată, criticul Stéphane Friédérich nu își ascunde laudele. Pentru el, versiunea Belcea este de o „mare lizibilitate arhitectonică“, iar cvartetul Corinei Belcea are o „sonoritatate tipizată, proprie“. Ceea ce îl deranjează și îl seduce în același timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
este bunul-simț, în sensul lui Alexandru Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-au exaltările tânărului Cioran, deși furiile nu pot fi evitate, își păstrează ochiul critic și față de orbirile occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui H.-R. Patapievici, dar durerea afectează același organ care secretează luciditate. Nu se entuziasmează față de gloriile zilei, se distanțează critic de mizerabilismul la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
formează un lanț de fier din metafore, dar nici nu-i lipsește viziunea condensată, simptomul noii structuri. Dar poetul nostru Își va da Întregul voltaj pe terenul romanului. Prezic: poate că vreun critic musculos nu va renunța să sublinieze că iconoclastul nostru Întâi a reprodus și apoi a spart vechile tipare; dar el va trebui să admită fidelitatea științifică a copiei. Ricardo e o promisiune argentiniană; povestirea sa despre contesa de Chinchón va uni cufundările arheologice cu spasmul neofuturist. Această trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de mine în trenul interzonal de Berlin. Nori de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era supraîncălzit? Oare încă de pe acum tuna și fulgera împotriva pictorilor fără obiect, asemenea uni iconoclast, sau abia în timpul discuțiilor de mai târziu, de prin cârciumi? Împărțeam deja friptura de miel și pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai puțin viguros, posedând, ca o marcă specială, gustul iconoclast pentru deconstrucția stereotipurilor etice și rasiale. O investigație în cultura populară românească postbelică, atâta cât se articulează ea prin intermediul unei politici de traduceri atentă la umanismul socialist, probează voga lui Karl May și a literaturii sale. Retipărită în tiraje impresionante
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a doua viață, fecundă. Seria de aventuri ale sergentului Kirk este legată, în biografia creatoare a lui Pratt, de întâlnirea cu mediul argentinian și de colaborarea cu un scenarist strălucitor și vizionar, Héctor Oesterheld. Spațiul argentinian facilitează apariția unui western iconoclast și subversiv, a unei narațiuni ce are ca ambiție rescrierea poveștii fondatoare a Vestului american. Odată cu Pratt și Oesterheld, westernul încetează să mai fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am intuit-o, n-am rezolvat-o. Fiind un produs al anilor șaizeci, am fost învățat să gândesc că a fi tânăr e o adevărată realizare. Se pare că toată lumea mă încuraja în acest sens, dar mai cu seamă vârstnicii. Iconoclast cum eram, n-am mai avut timp să mă gândesc și la moarte. În schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier Catule Mendes, La Bible amusante a „călugărului iconoclast” Leo Taxil, compozitorii Wagner și César Frank, presa de mare reportaj și fapte diverse... Iar „Mercure de France, această Révue des deux mondes a generației noastre (...) adăpostul ultimelor ecouri ale mișcării simboliste, era bucuria și desfătarea noastră bilunară, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excelență, niște poeme ale scindării melancolice: sentimentul rupturii eului este însoțit de neliniște sau nostalgie ironic-dezabuzată, în vreme ce textele lui Tzara sînt mult mai combinatorii, mai agresive, mai dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a datorat în fapt „domesticirii” potențialului ei negator, contestatar, subversiv, sub presiunea omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine zis, pentru conformarea lor - parțială - la canonul artistic în vigoare, nu pentru diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar fi plăcut să-l violentez pe Zoran spunându-i calm: știu! Îmi doream enorm să văd ce mutră ar fi făcut și cât de rapid i-ar fi dispărut zâmbetul de pe față. Trebuia să-mi reprim Însă orice impuls iconoclast. Până una-alta, cel puțin. L-am ascultat, prin urmare, impasibil. - Deocamdată, n-am reușit. În Încăperea despre care v-am vorbit există mii de dosare, sute de sertare, fișete, rafturi și un număr practic infinit de locuri unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea noastră, a oamenilor, ar ține de integritatea în primul rând, a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fiind o lucrare didactică și profilactică. Celor care îi reproșează că "insistă asupra imaginilor care prezintă degradarea și viciul" le răspunde că "este o datorie să înfățișezi chiar până la a stârni dezgustul, spectacolul celor mai rele dintre turpitudini". Totuși, scriitorul iconoclast își primește fără întârziere pedeapsa. Pus întâi la stâlpul infamiei, Victor Margueritte este ulterior eliminat din ordinul Legiunii de Onoare. Acest scandal nu împiedică romanul să se bucure de un mare succes. Ba chiar dimpotrivă. Cu 700 000 de exemplare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
descoperirea unor zone ale experimentului și reprezentării. Madona a continuat prin aceasta să extindă granițele culturii pop și să submineze regulile, convențiile și limitele prestabilite. Utilizarea modei și sexualității au în special acest efect, stabilindu-i identitatea de artist modernist iconoclast. Pe de altă parte însă, atitudinile sale moderniste s-au dovedit a avea un succes enorm din punct de vedere comercial și Madona se impune atît ca artist, cît și ca o perspicace femeie de afaceri. Ca atare, "fenomenul Madona
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]