755 matches
-
susținătorii ideii păcii democratice 8. Concluzia logică a acesteia este că, dacă toate țările s-ar democratiza, nu ar mai exista război. Universalizând instituțiile politice interne corecte, s-ar elimina, cu alte cuvinte, amenințarea reprezentată de puterea militară. Această concluzie idealistă este incompatibilă cu realismul, așa cum este el definit aici. Instituționaliștii neoliberali consideră că formele de cooperare internațională în zone de interes specifice pot apărea dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye, 1977; Keohane, 1984; Haas, Keohane și Levy
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atribui în mod rațional o preferință normativă unei metodologii concentrate asupra surselor teoretice din care se inspiră unii practicieni. Dar, în măsura în care constructiviștii americani folosesc opera filosofilor politici (spre deosebire de cei care se ocupă de metodologie și epistemologie), ei au deseori orientări idealiste. Un bun exemplu este Wendt. El susține că acceptă rolul puterii în relațiile internaționale și deci ipoteza fundamentală a realismului, așa cum este el definit aici. Dar susține, de asemenea, în legătură cu Immanuel Kant, că dinamica endogenă a anarhiei internaționale este progresivă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în sine este un subiect de care un constructivism realist ar face bine să țină cont. Constructivismul realist Discuția de până acum ne-a condus la observația că teoria constructivistă ca metodologie în studiul relațiilor internaționale nu trebuie să fie idealistă, dar în practică, în Statele Unite, se întâmplă acest lucru. O astfel de afirmație nu reprezintă o abatere de la nici una dintre cele două teorii. Realismul clasic a argumentat, destul de explicit, că idealurile morale constituie un element integral și necesar al practicii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nordul Golfului Persic, era considerat un premiu prea mare pentru a risca să-l pierdem. Atât președintele, cât și Brzezinski erau de acord de data aceasta că America ar fi trebuit să permită laturii sale realiste să triumfe asupra celei idealiste. La urma urmei, eram prinși într-un joc cu rezultate egale, având cea mai mare miză posibilă. Washingtonul și Moscova stăteau față în față, cu tabla mondială de șah între ele. Pe atunci lumea era divizată în două, sau cel
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Occidentului de a primi mai mulți refugiați evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu poate fi privit ca o atitudine neutră din punct de vedere moral. Atunci când lucram în guvern, nu mă consideram foarte realistă, și nici foarte idealistă, ci un pic din amândouă. Pentru mine guvernul era o întreprindere practică, nevoită să funcționeze într-o lume murdară și periculoasă, deși abordarea realistă mă frapa prin sângele ei rece. Nu îmi dădeam seama cum am fi putut menține o
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și chiar cu opinia publică. Încercarea a fost denumită reforma administrației publice și mai continuă și astăzi, fără prea mare succes. Este îndoielnic, de altfel, că a avut succes chiar și în statele occidentale dezvoltate, în ciuda teoretizării sale, mai degrabă idealistă. Cercetări (Mills, 1956) nu foarte frecvente, dar bogat ilustrate cu scandaluri de corupție, dovedesc că raporturile reale dintre managementul public și cel privat sunt departe de modelul ideal al paradigmelor ideologice. În orice caz, paradigma nu a fost confirmată în
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
răspunsul nu-i greu de ghicit: în loc să-l atragă ea în capcană, Lulù va deveni treptat victima bărbatului care, vorbindu-i întruna despre puritate, "îi deșteptase dorința secretă de a scăpa din viața ce dusese până acum". Contaminată de filosofia idealistă a partenerului, femeia tinde să-și modeleze o personalitate după măsură, să se individualizeze cumva, să nu mai fie doar un "simbol", fie și al "eternului feminin". Astfel că, în mod cu totul imprevizibil, rolurile se inversează și, dacă respectăm
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ și pasiv. Aristotelismul său creștinizat a explicat cum funcționează lumea și de ce există aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofiei moderne 303. Pluralitatea perspectivelor filosofice și modalităților analitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice și existențialiste au îmbrăcat creștinismul modern. Temele existențiale au fost încorporate în teologia creștină chiar dacă unii filosofi au fost atei (Friedrich Nietzsche, Jean Paul Sartre) sau creștini (Kierkegaard, Rudolf Bultmann, Gabriel Marcel). Dintre factorii care au dezvoltat gândirea creștină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
almanahuri și efemeride. Odihna alchimică a soarelui, înghițind zodiile iernii, prelucrează înlăuntru renașterea cu o nouă vitalitate și inspirație a timpului. Cosmosul, lumea filosofiei simbolice, domină armonia câștigată prin această Creație. Totul este o parte a astronomiei poetice, deoarece interpretarea idealistă a mișcării stelelor și planetelor cuprinsă în mecanica astrofizică creată de om ca sistem ideologic nu poate exista fără funcția ei metaforică. Și atunci, acceptând maxima lui Hermes Trismegistus, că tot ce este deasupra este și dedesupt, omul este o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai mult sau mai puțin favorabil unei astfel de operații. Nihilismul înseamnă așadar, în accepție pozitivă, distrugerea filozofică a oricărei presupoziții și a oricăror date imediate; în cea negativă, în schimb, distrugerea evidențelor și a certitudinilor simțului comun din partea speculației idealiste. Referindu-se la această utilizare filozofico-tehnică a cuvântului, în al său Curs de istorie a filozofiei morale în secolul al optsprezecelea, dictat la Sorbona între anii 1819 și 1820, Victor Cousin, spiritualist eclectic francez, va preciza faptul că scepticismul lui
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Stelian I. Constantinescu. Publicația își propune „ridicarea vieții intelectuale deasupra nivelului comun în acest singuratec și depărtat colț al țării”, apelând la contribuția tinerilor universitari. Are rubricile „Recenzii”, „Note și reflexii”, „Portrete”, „Însemnări”. În primul număr este reluat din „Revista idealistă” un medalion dedicat lui I. Păun-Pincio, iar Stelian I. Constantinescu îl evocă pe Raicu Ionescu-Rion. Colaborează cu versuri Cincinat Pavelescu (Din exil), Volbură Poiană, Octav Moșescu, Radu Cosmin, I. C. Vissarion, Olimpia Teodoru (Olteo), iar cu proză și articole Stelian I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286963_a_288292]
-
dovedită în temeiul esteticii marxiste, și aceasta grație mai cu seamă rezultatelor la care s-a ajuns prin Georg Lukács. În continuă polemică, directă sau indirectă, cu esteticianul italian, filosoful maghiar a denunțat, în toate studiile din perioada interbelică, motivația idealistă a unor concepte croceene, dar nu le anulează esența pozitivă, ci, dimpotrivă, o recuperează în alt angrenaj teoretic. Ce separă tranșant poziția materialistă de cea idealistă e radicala diferență de concepție în ce privește natura artei. Ca „marxist ortodox”, Lukács nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
cu esteticianul italian, filosoful maghiar a denunțat, în toate studiile din perioada interbelică, motivația idealistă a unor concepte croceene, dar nu le anulează esența pozitivă, ci, dimpotrivă, o recuperează în alt angrenaj teoretic. Ce separă tranșant poziția materialistă de cea idealistă e radicala diferență de concepție în ce privește natura artei. Ca „marxist ortodox”, Lukács nu se putea situa decât la antipodul concepțiilor autonomiste. T. urmărește minuțios curba evoluției filosofului, îi delimitează cu acuratețe etapele, dând o radiogramă edificatoare a avatarurilor parcurse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în imperiul sovietic, istoria (filosofiei) era scrisă doar din punct de vedere marxist-leninist, în bătrâna noastră Europă analele disciplinei filosofice sunt elaborate de pe poziții idealiste. În mod conștient sau nu. Cum o eroare sau o distorsiune a realității repetată de zece ori, de o sută de ori, de o mie de ori sfârșește prin a deveni adevăr (cu atât mai mult când proferarea ei pornește
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole de piață idealistă, monopolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole de piață idealistă, monopolizează filosofia, ocupă tot spațiul și nu lasă nimic adversarului, nici măcar câteva firimituri. Idealismul, filosofia învingătorilor de la triumful oficial al creștinismului devenit gândire de stat - Doamne, câtă dreptate are Nietzsche să numească religia creștină un platonism pentru plebe! -, trece în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lecția pentru istoriografia alternativă? Un flux poate să nu se amestece cu mediul ambiant, el poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe, pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? În dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. 14 Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și hârtii care ar urma să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Infanterie din orașul natal (1902), este afectat batalionului de vânători de munte însărcinat cu paza Peleșului. O vreme continuă să scrie poezii, dintre care unele, iscălite N. Corbu și N. C. Corbu, îi apar în „Revista modernă” și „Revista idealistă”. În 1914 va absolvi Școala Superioară de Război din București, unde predă, până în 1916, istoria militară. În timpul campaniei militare din 1916-1917 e încadrat în Biroul Operații de la Marele Cartier General. Avansat colonel, adjutant al prințului moștenitor, în 1920 C. îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
a normelor morale - cu flexibilitatea pragmatică. Rezultatul este o „etică inteligentă și aplicată”, interesată În a prescrie căi prin care omul să obțină rezultate pozitive mai mult decât a rămâne În stadiul intențiilor pure, o etică „mai mult reformatoare decât idealistă, mai interesată să cultive sentimentul responsabilității decât să comande.”40 Așadar, etica În afaceri este un răspuns complex și adecvat dat societăților postmoraliste care refuză soluțiile categorice, căutând compromisul acceptabil Între participanții la mediul de afaceri, Între eficiență și corectitudine
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lumii reale, ajustează malformațiile întocmai cum creierul reface imaginile răsturnate ale obiectelor. Poate că și în mintea lui Gleb acționează permanent corecții în numele unei închipuite ortopraxii ori de câte ori el întâlnește povești zguduitoare despre o lume inumană, imposibilă, crudă, bicisnică. În mintea idealistă a lui Gleb, se instalează frenetic dorința de a fi înrolat în armată, chemat la arme: „Și tot mai tare îl trăgea ața încolo, să se ducă și el la bătălie! Toată această luptă în numele Revoluției Mondiale era atât de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar până la sacrificiul de sine, care corespunde altruismului, deschiderii individului către ceilalți; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia de a domina, de a fi ascultat de ceilalți, de a influența și de a-și impune voința celorlalți este specifică pasionalului. Din combinarea acestor pulsiuni ale supraeului cu elementele constructive ale persoanei și vieții acesteia, se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]