486 matches
-
aflată la baza tuturor religiilor..."15 sau "o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice".16 Mitul întemeiază religiile și privilegiază ca mod de exprimare limbajul simbolic. Scopul său ultim este " realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient".17 În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, revelat, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretîndu-le tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar conține ca sens ascuns adevărul dorinței de armonizare, comună tuturor indivizilor speciei implicate în dezarmonizarea dorințelor și în exaltarea imaginativă a acestora, în mitologiile tuturor popoarelor, scopul ideal al acestei dorințe esențiale, realizarea ideală a armoniei și calitatea umanii idealizată supraconștient, este însă exprimat prin simbolul "divinității". Este în fond vorba despre efortul de definire din punct de vedere conceptual a semnificației acestui simbol suprem al mitului, "Dumnezeu", care este centrul de gravitație al tuturor speculațiilor filosofice, ele însele surse
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritul uman este simbolic "lumina". Dar spiritul uman nu este niciodată total obiectiv, ideal, absolut. Idealul ar fi un spirit ferit de greșeli și care să poată pătrunde însuși misterul vieții, în el, orice spaimă ar fi învinsă. Spiritul uman idealizat este proiectat imaginativ în mister. Numit simbolic "divinitate", divinitate supremă, Dumnezeu unic, imaginat ca spirit care limpezește și iluminează misterul, imaginat sub forma revelației sensului misterului și totodată a sensului vieții, misterul devine simbolic " Spiritul ideal și absolut". El este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de lașitate era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
traducerii: analizarea diferitelor instanțe psihice. b) Cele două faze ale politeismului 1)Prevalența semnificației agrare În virtutea faptului că soarele va simboliza întotdeauna mai clar supraconștiința umană, astfel încit soarele real va fi în cele din urmă înlocuit prin simbolul spiritului idealizat, prin simbolul "Spirit", epoca mitică se împarte în două perioade principale: politeism și monoteism. Perioada monoteistă este la rîndi ei împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și ajunge la monoteism. Obiectivul evoluțiilor anterioare a fost eliminarea speculației metafizce datorată interpretării literale a textelor, pentru înlocuirea ei cu imanența biogenetică a problemei etice și cu imanența supraconștientă a emoției încercate în fața misterului. Omul și-a creat imaginea idealizată numită "Dumnezeu" și mitul va susține că omul este creat după imagnea lui Dumnezeu. Mitul are tot dreptul să afirme acest lucru, căci spiritul a elaborat analogic și legal imaginea supraconștientă reclamată de misterul întregii existențe: viziunea unui singur Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin a discredita legendele mitice. Este în schimb important să subliniem cu putere și admirație că punctul culminant al filosofiei grecești, opera lui Platon, are drept scop principal demonstrarea faptului că divinitățile sînt simboluri ale calităților psihice umane, hiperbolizate și idealizate. Ne punem întrebarea care a putut fi motivul ascuns pentru care constatarea acestui adevăr esențial de către unul dintre cei mai mari filosofi ai antichității a cărui operă a fost pînă în zilele noastre studiată în cele mai mici detalii nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și prelungiri ale visului colectiv prin care sufletul primitiv, emoționat de misterul morții, a proiectat amintirea tatălui-strămoș în lumea de dincolo. Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea drept unic sens valabil influența emotivă pe care imaginea unei justiții transcendente a putut să o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323 Inspirate din această tehnică leopardiană, creațiile quasimodiene stau adesea sub semnul cufundarii eului în timpul copilăriei și în spațiul, peisajul, atmosfera locurilor natale numite de el: pământul fără seamăn. Sicilia idealizata, proiectată în mit, sustrasa trecerii timpului și progresului civilizației umane constituie punctul terminus al frecvențelor reîntoarceri imaginare. În mod similar cu unele contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu sînt străini unul de celălalt. Au fost colegi în școala primară și, deși istoria i-a despărțit, au rămas etern îndrăgostiți unul de celălalt (i-au unit de la început și propriile copilării pline de traume). Povestea lor de dragoste (idealizată) consti tuie, de altfel, mobilul trecerii dinspre real către ficțional. Amîndoi ajung captivi în universul lui "1Q84", unde niște misterioși Oameni Mici fac legea. Tot aici se "fac" și se "desfac" destinele tuturor. Înainte de a-l ucide pe Lider (care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ales dulciuri. Cei doi stimuli (siluetă și ciocolată) se potrivesc destul de bine în această complementaritate a mecanismelor psihologice. Să începem prin a aborda primul aspect a acestei mișcări de balans, adică emoțiile negative provocate de idealul de siluetă feminină. Imaginea idealizată a femeii și emoțiile negative Un experiment realizat de psihologul Gayle Bessenoff a arătat că prezența siluetelor în presă și la televizor provoacă o scădere a bune dispoziții și sentimente latente de frustrare. În acest experiment Gayle Bessenoff a arătat
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mulți interpreți i-au conferit postura de fază târzie a gândirii moderne. Paradigma nostalgică concepe postmodernismul ca pe o încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile subiacente, idealizate. Chiar dacă nu determină cumpărarea pe loc a produsului, strategia influenței publicitare creează și întărește cel puțin o dispoziție permanentă spre participarea la visul unei lumi mai bune"365. Această participare neîngrădită, "democratică" la acest tip de discurs induce ideea unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva interpretării realizate de Herman Parret, în care este susținută ideea conform căreia seducția nu este sinonimă manipulării, nesincerității sau minciunii, precum și ineficiența teoriei actelor de limbaj în a o explica adecvat (seducția fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spațiul tabloului ca niște lunete dispuse simetric într-un dreptunghi ale cărui diagonale se intersectează într-o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu -, importanța chipului în relație cu "închipuirea" în poezia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708 x 1,708 cm, inventar 2061, 1935), tot o natură moartă. Poetul nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei împliniri în registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]