1,864 matches
-
ale unui text vechi trebuie să ne "transpunem" în realitatea care l-a produs și pe care, apoi, s-o aducem cît mai "vie" sub ochii noștri și este evident că singura călăuză în acest demers de reconstituire al eșafodajului ideatic poate fi numai "istoria". Ca să înțelegem mai bine să ne oprim asupra cîtorva exemple: astfel, după cum subliniază Zumthor, în literatura franceză se remarcă absența persoanei autorului, je nu are o valoare cu adevărat autoreferențială pe planul discursului. El se substituie
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
a organiza atunci o selecție națională. Activitatea unor asemenea ansambluri nu este o raritate exotică, ci o necesitate a zilelor noastre, o necesitate a unei perioade în care comunicarea - inclusiv cea muzicală - ne poate aduce mesajul umanist, încărcătura emoțională și ideatică a marilor creații, a marilor capodopere ale istoriei culturii. Am în vedere activitatea în adevăr exemplară a unor mari ansambluri, cum sunt Orchestra de Tineret "Gustav Mahler" condusă de Claudio Abado, în Europa, Orchestra "Divan" din Orientul Mijlociu, ansamblu condus de
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]
-
timp putem remarca o abundență speculativă, o revărsare de conexiuni meditative care și ea denotă o distanță de modul clasic ce, vorba aceluiași Valery, "disimulează sau resoarbe asociațiile de idei". O vibrație de arc sufletesc încordat, care efectiv trimite săgeți ideatice. În concluzie: avem a face în cazul lui Ilie Constantin cu o personalitate complexă ce apasă pe clapele permanențelor și ale devenirilor d-sale, atingînd notele eufoniei clasicismului modern, valeryan, ca și pe cele ale frămîntării confesive, aproape mereu filtrate
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
i-a fost fatală. Genul de intelectual cu natură amfoteră: jumătate din el de o aciditate analitică de mare clasă, cealaltă jumătate de o serbezime de bază răsuflată. Oricum, un autor al cărui exterior livresc a lucrat sistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul nu trebuie să se răsfrîngă asupra judecății de ansamblu. Cine are răbdare să-l citească va descoperi în masa prolixă a divagațiilor fulgurații uimitoare sau întorsături de aleasă tăietură stilistică. Volumul
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
Pasionații de romane de călătorie și de aventuri sunt satisfăcuți în mai mică măsură. Însă romanul descoperirii geografice constituie învelișul senzațional al cărții, aceasta fiind cartea ei de vizită. Călătoria spre începuturile timpului/mitului și ale tribului Mayoruna este miezul ideatic de o calitate literară certă. Negocierea iscusită de gen (amestecul dintre formulele populare amintite și calitățile literare originare specifice genului literary fiction) și stilul superior al romanului înscrie Revelație pe Amazon în istoria literaturii de non-ficțiune americană cu tematică precisă
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
una de esență masculină. Bărbații povestitori sunt seducători, prin farmecul personalității lor. Acest fond masculin este unul omogen, dacă urmărim toate personajele masculine ale operei petrupopesciene: Inginerul, absolventul de istorie, Mirek, Pilat din Pont, Ben Lauder, Loren McIntyre etc. Fondul ideatic și meditativ al personalității lor este neschimbat. I se adaugă mai multe straturi peste o personalitate comună. În romanele americane, o dată decorsetat de chingile ideologiei, personajul narator devine mai masculin, mai plin de forță, mai sportiv, mai energic. Un motiv
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
și perspective disjuncte. Destinul lui personal este subordonat unuia colectiv care semnifică tradiția/trecutul/viața însăși: Inginerul din Prins este reprezentantul unei generații hippie, aparent dezabuzat, dar care explorează viu și sceptic pluralitatea de sensuri oferite de tradiția și fondul ideatic al omenirii; absolventul de istorie din Dulce ca mierea... reînnoadă patriotismul festivist și mimetic/cazon cu unul de profunzime al veteranilor de război, aflat într-o ruptură și o discordanță care infuzează romanului un fond meditativ trist; Mirek din Oaza
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
reluată este însăși imaginea în degradare a vieții veșnice. Straniilor naufragiați beckettieni (Estragon,Vladimir, Pozoo, Lucky, asupra ultimilor doi, deși sunt interpretați cu personalitate de Cristian Stanca și Pali Vecsei, nu am insistat, căci nu au consecințe semnificative pentru universul ideatic al spectacolului) nu li se schimbă condiția. În continuare li se refuză orice alternativă în afara așteptării. Trăiesc acut sub semnul aceleiași crize de inși părăsiți. Ai nimănui. O criză determinată de faptul că Dumnezeu, ca și pe pământ, întârzie să
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
un nume ce sfidează inepuizabilele resurse retorice ale foarte vocalului parlamentar Varujan Vosganian: Cartea șoaptelor. Apoi, prin momentul apariției. Este incredibil cum acest roman, probabil cel mai consistent publicat în literatura română de după căderea comunismului, de o densitate epică și ideatică impresionantă (pe întinsul celor 520 de pagini cititorul nu are nicio clipă de respiro) a apărut la doar câteva luni după ce autorul său a părăsit foarte solicitantul post de ministru de finanțe. Pentru că, orice s-ar spune, portofoliul de ministru
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
generos, câtă vreme despre tragicul prizonier Cocrișel nu se suflă o vorbă. Neajunsul e unul de concepție. Această Istorie (ca și aceea a lui Eugen Negrici disimulată în Literatura română sub comunism) pare să fie una fundamental narativă. Nici o structură ideatică nu întrece, aici și acolo, pofta de povestire a autorilor. Paragrafele cu alonjă teoretică (cele mai multe extrase de Manuela Tănăsescu din Paul Zumthor) nu sunt filtrate de vreo conștiință analitică. În schimb, pasajele provenite direct din textele vechi au parte de
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
vedere reacțiile virulente pe care le-a stârnit, la apariție, eseulIluziile literaturii române (un eseu, dacă e să fim cinstiți, a cărui inclemență e normală într-o cultură matură). Deconcertante sunt, de fapt, toate cărțile lui. Există, în armătura lor ideatică o obsesie a originalității (practicate însă cu sistemă) care n-are cum să fie trecută cu vederea. Negrici, e pur și simplu, pasionat de idei. Atât de pasionat încât acest elan devine, el însuși, un argument în favoarea validității respectivelor idei
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
aștepare, folosindu-se adesea de paradox, de fraze tip focuri de artificii, unele ambigue, altele precise, definitive. Problema este însă cumva ca la fotbal: degeaba joci bine, dacă nu marchezi. Textele lui M. Mihăieș se propun ca texte cu miză ideatică, nu sunt jucăușe texte „de plăcere”, și totuși, „Ideea” pe care o presimți născându-se se disipează, iar finalul, fie că e vorba de capitolele luate separat sau de cartea în ansamblu - și mă refer atât la Cărțile crude, cât
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
artistice, la Vija Kinski (Samantha Morton), consilierul pe probleme financiare. Filosofia asupra capitalului alunecă către una a rațiunilor de a exista, asupra unui colaps iminent al lumii. Există la aceste personaje o doză de contemplativ și un fel de combustie ideatică de rezultantă estetică față cu spectacolul pe care lumea îl oferă prin geamurile fumurii, securizate ale limuzinei. Schizoidia personajului se reflectă într-o ruptură majoră, între afară și înă- untrul existenței devenită birou ambulant și sarcofag pe roți. Cronenberg privilegiază
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât și în „asumarea unor experiențe transcendentale prin funcția cognitivă a imaginației”. Despre americanul T.S. Eliot, naturalizat britanic, nu putem vorbi decât în termeni precum centralitate, dată fiind implicarea autorului în climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al epocii sale, dar și în literatura aparținând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
un registru prea accesibil, facil, umoristic, comercial. Greu de stabilit, după această rețetă, unde le e locul Postmodernismului românesc sau volumelor de Jurnal. Și încă și mai greu de acceptat simplismul intelectual al unei asemenea împărțiri. Un roman minuscul, dens ideatic, dificil de urmărit, explorând fantasmaticul și instituind monstruosul (într-o bună tradiție prozastică) nu e numaidecât superior unei colecții de povestiri agreabile, inteligente, tandre, scrise cu mult farmec și, inerent, vandabile. Eventualele ierarhii trebuie să țină seama de criterii mult
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
Ralian a optat pentru o traducere explicativă, amprentată de note de subsol și de formule cvasideconstructiviste. Aggiornamento-ul lexical a reprezentat pentru traducătoare o prioritate și, totodată, o provocare. Vasta experiență și „flerul” dovedit în abordarea frontală a capcanelor lingvistice și ideatice au avut o contribuție majoră în ducerea la bun sfârșit a acestui veritabil tour de force. Proiectul inițial al Editurii Humanitas trebuia să fie încoronat de republicarea traducerii capodoperei Ulise. Spre surpriza editorilor, a cititorilor și a librarilor, în primăvara
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
rău cu logica sau cu Nae Ionescu pentru a trage o asemenea concluzie. Această ipoteză asupra „laboratorului“ cursului atinge și dimensiunea psihologică a creației. E adevărat că Nae Ionescu preia creativ cele câteva idei și le transpune într-un context ideatic diferit de cel al scriitoarei britanice. Ceea ce i s-ar putea reproșa, totuși, conform principiilor sale, este că „procesul de elaborare“ nu a fost suficient de îndelungat, pentru ca produsul final să devină atât de personal, încât să piardă legătura cu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ne dezvăluie și ne face să viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis. Inspirația unui moment face cât experiența unei vieți, afirmă O.W. Holemes. Fulguranța violentă este experiență mistică, clipe excepționale de intuiție ideatică, fulgor et lumen în secunde infinitezimale, scrie Edgar Wind; o transă ducând la o înfăptuire mecanică, lipsa de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt logica internă a ideii poetice, a discursului liric și organizarea perfectă a prozodiei. Logica internă Coerența ideatică a unei poezii, dar și a oricărei opere de artă, este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu se poate scoate nimic și nici se poate adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
linii melodice, cu o modulare a tonurilor și timbrurilor analog undelor muzicale, iar versurile și strofele modulate și orchestrare între ele similar frazelor muzicale, întregul poem devine o piesă simfonică. Pe inefabilul melodicității, se desfășoară tensiunile spațiale, temporale și cele ideatice, intim intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
artă de a fi imperfectibilă, orice intervenție echivalând cu moartea operei, respectiv, cu moartea poemului. Poemul eminescian este model de îmbinarea organică dintre o măiastră organizare internă și deschiderea eliberatoare un tot dezvoltând un sistem de tensiuni temporo-spațiale și elanuri ideatice de o armonie absolută, din care iradiază vectori metafizici de eliberare a sufletului și intelectului. Cea mai perfectă finitudine impulsionează zborul cel mai înalt și fără oprire. Este poezia ideală care satisface cititorului certitudinea existențială și totodată îl pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță ale sensibilității și intelectului, dar pe care simțul armoniei înnăscut creatorului, o transformă apolinic într-o împlinire având perfectă alcătuire intrinsecă, tensiunile ideatice și stilistice interne convergând către un anumit înțeles extrovert sau sugerat. Homo cosmicus. Uomo universale În definirea axiologică transfinită a unui creator, Renașterea a creat două noțiuni: homo cosmicus și uomo universale. Homo cosmicus este un creator care simte, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din "Cartea Morților, Ieșirea la lumină" unic în literatura lumii prin modul original de a cultiva și celebra marile valori adevărul, binele, frumosul, dreptatea, măiestria concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert; în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]