1,197 matches
-
exploatatori” sau aparținând „clasei burgheze” (aici intrau, la un loc, micii comercianți, intelectualii, liber-profesioniștii; chiar și un fiu de învățător rural era etichetat „mic-burghez”) erau blocați în încercările lor de a pătrunde în facultăți, îndeosebi în cele care formau noii ideologi (filosofie, istorie, litere, drept). Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică a partidului de selecționare a celor devotați și „lichidare” a celor ce se puteau opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați „reacționari”, „renegați
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
controlați în special cei din domenii considerate „ideologice”: drept, istorie, științe economice, sociologie, filosofie, psihologie, pedagogie, ba chiar și biologie. Mai puțin supravegheați erau cei care predau în domeniile: matematică, științe tehnice, științele naturii, medicină. Controlul pe care îl făceau ideologii încadrați la științele sociale (socialism științific, economie politică și materialism dialectic), precum și cei de la comitetul regional de partid era în unele cazuri foarte strict: unii profesori erau obligați să predea la partid fiecare lecție redactată înainte de a fi predată. „Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai înainte khmerilor roșii - că Pol Pot și zbirii săi se ghidaseră după o ideologie de tip marxist. După Lacouture, un asemenea regim nu era decât un „despotism oriental” sau un „social-naționalism al câmpurilor de orez”. În consecință, „atunci când un ideolog marxist de cea mai pură tradiție leninistă se comportă fără posibilitate de contestare ca un nazist, explicația este simplă: tocmai pentru că era nazist și deloc comunist”. Iată de ce, dezaprobă Revel, „o anumită stângă, mai numeroasă decât am crede, se luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
public. Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal casnic alcătuit din dădace, bucătărese, femei de menaj, șoferi și personal de pază fuseseră introduse în viața locatarilor Kremlinului încă din 1918 (Bajanov, 1991). În 1923-1924, ideologii sovietici au organizat câteva importante dezbateri pe tema eticii bolșevice, ridicând și „problema femeii”. „Partidul are dreptul să-și arunce privirea în familia fiecăruia dintre noi și să-și promoveze în ea linia”, a declarat cu un asemenea prilej comisarul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau aparținând “clasei burgheze” (aici intrau, la un loc, micii comercianți, intelectualii, liber profesioniștii; chiar un fiu de învățător rural era etichetat “mic burghez”) erau blocați în încercările lor de a pătrunde în facultăți, îndeosebi în cele care formau noii ideologi. Legea lui numerus clausus a acționat implacabil, în anii de început, ca o tactică de selecționare a celor devotați și de “lichidare” a celor ce se puteau eventual opune. Reprezentanții vechii elite erau etichetați “reacționari”, “renegați”, “dușmani ai poporului”, și
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
În timp. Imaginație productivă În niște pagini de jurnal din timpul șederii sale la Paris, Humboldt (care pare să se fi văzut pe sine, În respectiva perioadă, drept un ambasador al kantianismului În mediul cultural și filosofic parizian) deplânge incapacitatea Ideologilor francezi (În principal a lui Condillac) de a Înțelege În sens radical imaginația productivă. Oricât de Înzestrați mental, acești oameni, consideră el, nu sunt În stare să vadă dincolo de următoarele două funcții ale imaginației: 1) aceea de a (re)aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din textul Ruxandrei că ea vede foștii deținuți ca pe niște „agenți” meniți să reeduce societatea, ca pe niște pedagogi formați de regim pentru ca, În momentul În care ies din Închisoare, să Înceapă să-i reformeze și pe ceilalți. Nici măcar ideologii și artizanii represiunii comuniste nu cred că Își făceau asemenea iluzii. Foștii deținuți au putut eventual avea un rol „educativ” din perspectiva regimului doar În calitatea lor de „sperietori”: erau exemplul viu a ceea ce poate păți cel care se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Între un „fond” și o „formă”, În care statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În Întregime Între cele două războaie mondiale, când diferiți ideologi și teoreticieni culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din generația ’80 nu a dat vreo dovadă publică despre faptul că-și imagina că se va termina comunismul. De aceea generația ’80 și-a construit un proiect cultural pe următoarea „mie de ani” cu comunismul acolo și nici unul dintre ideologii generației nu se gândea că se va produce o schimbare de putere politică. Atunci când acest construct cultural a eșuat, ei au glisat pe constructul cultural capitalist, pe care iarăși nu și-l pot asuma În Întregime. O Întreagă generație culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca urmare „emancipația”, „dezrobirea” tuturor oamenilor de sub apăsarea condițiilor naturale sau a unor relații sociale nedrepte, bazate pe privilegii. De aici, nevoia de dreptate, de echitate socială, de cultură și democrație. Sub influența ideilor revoluționare din Franța, temperate de moderația ideologilor germani studiați în perioada berlineză, K. a fost adeptul evoluționismului social, al reformelor „blânde și graduale”. În condițiile apartenenței la o națiune asuprită, lipsită de independență și de posibilitatea unei organizări sociale adecvate, crezul lui K. va cuprinde emanciparea națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
reprezentat una dintre căile cele mai importante de redeșteptare națională a românilor și de transformare a organizării sociale. Spiritul său reformator a folosit literatura, în prima perioadă a activității, pentru răspândirea și impunerea ideilor naționale, pentru progres și „luminare” culturală. Ideolog politic în primul rând, K. are meritul de a fi respectat specificul literaturii ca artă și de a fi contribuit astfel la constituirea unei doctrine literare. A știut să traseze, cu clarviziune, câteva directive esențiale, vitale pentru dezvoltarea scrisului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
administrative, deoarece un lider trebuie să cumuleze numeroase atribuții (după D.Krech și R.Crutchfield): executor, planificator, responsabil cu disciplina, expert, reprezentant al grupului în exterior, controlor al relațiilor interne, distribuitor de recompense și pedepse, arbitru, exemplu, simbol al grupului, ideolog, imagine a tatălui, țap ispășitor. Personalitatea liderului are o influență decisivă asupra creativității grupului, căci de el depinde instituirea unei atmosfere stimulative pentru creație, precum și funcționarea unui sistem de apreciere obiectiv, nuanțat, flexibil. Liderul trebuie să se detașeze printr-o
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
degrabă în succesiune, ci o asociere prin prisma reluării principiilor clasice. Înființată în 1898 de Maurice Pujo și Henri Vaugeois, Acțiunea franceză s-a autodefinit, de la început, drept o mișcare intelectuală naționalistă, care respingea idealurile Revoluției Franceze. Avându-l ca ideolog principal pe Charles Maurras, gruparea și-a stabilit un program concret de revigorare a spiritului național, vizând trei dimensiuni importante recuperarea clasicismului în literatură, a monarhiei în politică și a catolicismului în plan religios. Așezarea clasicismului în prim plan nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
multe direcții mai întâi prin intermediul cursurilor ținute de Irving Babbitt (important critic literar american) la Harvard, cursuri suprasaturate de aversiunea față de Rousseau și influența sa considerată ca generatoare a romantismului, apoi prin lectura articolelor lui Charles Maurras sau Pierre Lasserrre, ideologii Acțiunii franceze, și în al treilea rând, prin adoptarea ideilor lui Hulme.270 În ceea ce privește raportarea la Charles Maurras, s-a afirmat în nenumărate rânduri că triada clasicism-monarhism-catolicism a fost preluată de la acesta, Eliot purtându-i un mare respect eseistului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
studiile asupra lui Chandler - îndeosebi începând cu anii ’90 -, tendința dominantă este de a-l plasa în categoria autorilor nefrecventabili, deoarece ar susține poziții net machiste (cum se spune în noul idiom al comisarilor limbajului). Amuzant e că astfel de ideologi n-au nici o spaimă de ridicol. Anacronismul primitiv, așezarea pe același plan temporal a unor întâmplări istorice privite prin lentilele deformatoare ale prezentului arată neseriozitatea acestor demersuri. Lucrurile sunt cu atât mai hazlii cu cât, la celălalt capăt al discursului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tonalitate nouă, repunând în drepturile lor exuberanța limbajului, firescul, colocvialitatea, fapt ce nu scapă vigilenței ideologice, prin intermediul lui J. Popper, contrariat că „unui conținut nou de viață i se mai suprapun forme de expresie învechite, care nu-i mai corespund”. Ideologul cere prozatorului „părăsirea clișeelor naturaliste anacronice”, fiindcă „noi așteptăm de la scriitorii noștri portretul țăranului împroprietărit, în care se naște conștiința demnității omenești” (Un scriitor talentat și o concepție literară depășită, 19/1948). Reportajul se bucură de un spațiu generos, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
că sistemul globalizării funcționează. În realitate, sistemul are mari disfuncționalități, fiind însoțit de costuri mari suportate de cei cărora li s-a luat puterea de decizie. Costurile sunt urmarea accentuării unei triple crize mondiale: sărăcie, dezintegrare socială și degradarea mediului. Ideologii marilor CTN recunosc prezența acestor crize, dar cauza trebuie căutată nu în globalizare, ci în restricțiile impuse de guverne piețelor libere și pe seama creșterii consumului populației.<footnote Corten, D., Corporațiile conduc lumea, Editura Samizdat, București, 2008, p. 44. footnote> − În
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
al Comitetului Politic Executiv și secretar al Comitetul Central al PCR cu probleme de presă (1976-1981) și președinte al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (1969-1971, 1976-1981). Din 1981 până în 1989 funcționează ca rector al Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ideolog oficial al regimului ceaușist, poreclit și Popescu-Dumnezeu, P. a instituit un control dur în cultură, vizând obediența față de comandamentele politice ale momentului. Debutează în 1949 la „Teleormanul liber”, iar prima carte, Impresii de călător, îi apare în 1962. Impresii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
cum consideraseră și Taubes sau Löwith29, personajul cel mai important pentru reînnoirea speranțelor eschatologice. Voegelin vede doctrina ioachimistă structurată În patru puncte 30: ideea celor trei faze ale istoriei lumii, așa cum este ea reluată de Hegel, de Marx și de ideologii celui de-Al Treilea Reich (invenție a unui subiect patologic: scriitorul Moeller van den Bruck, autorul unei lucrări despre Dostoievski intitulate Das dritte Reich, 1923); marele Conducător istoric, Dux, pe care Îl regăsim la Marx și la Hitler (precum și, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu red... bine complexitatea și subtilitatea sistemului. În acest scop ar fi mai potrivit poate s... stabilim o paralel... cu R...zboiul Rece din perioada numit... „coexistent... pașnic...”. În ambele cazuri, avem de-a face cu adversari-parteneri, care ader... la ideologii diferite, chiar contrare, dar care se oblig... totuși s... fac..., pentru menținerea p...cii, concesii reciproce. Tensiunile și crizele nu sînt excluse, Ins... ele nu trebuie s... dep...șeasc... un prag de tolerant... niciodat... definit explicit, dar conștientizat perfect de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
a lipsit de obiectele figurative. Pe termen lung, privirea are așadar un singur revelator incontestabil: imaginea fabricată, cu două sau trei dimensiuni. Oricine vorbește de artă în general, acest subprodus al istoriei ideilor, este, fără să-și dea seama, un ideolog. Nu vom evita întotdeauna aceste capcane ale limbajului, căci nu putem să-i înlăturăm toate cuvintele, nici să ne deconstruim deodată limba naturală. Dar bornele noastre nu vor fi mentale sau naturale, imagini onirice sau reflectări în apă, ci toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Impersonală s-a vrut pictura lui Cézanne, dar personalitatea lui apare în întregime în castitatea optică, în rigiditatea oarecum gravă a tablourilor. Fără să se fi introdus în ele, el este pe deplin acolo. Este evident că artistul se opune ideologului. Dar puteam susține cu adevărat că "arta este ostilă oricărei ideologii" (Marc Le Bot), dacă ne amintim că mitologiile și miturile revelate au fost primele și, fără îndoială, cele mai revelatoare forme ale ceea ce abia din secolul trecut numim "ideologie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
determină indicii de popularitate, componența guvernelor, ierarhiile în stat, calendarul și conținutul discursurilor publice. Cel puțin jumătate din timpul unui șef de stat și de partid e folosit pentru "comunicare". La Curte, "consilierul de imagine" îi înlocuiește pe tehnician, pe ideolog și pe scriitor în rolul de favorit, din simplul motiv că Prințul are nevoie de el clipă de clipă. Comunicarea, sau cum să te faci bine văzut, a devenit cea mai importantă calitate a meseriei. Din demonstrativă, strategia puterii a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]