13,415 matches
-
nuanțe în discutarea războiului din Irak. Nuanțele cu pricina ar fi constat în discriminarea dintre pacifiști și comuniști ori între dictatorii de ieri și de azi, de dreapta ori de stînga. Lunga scrisoare a doamnei doctor Ologeanu ne aduce adieri ideologice bine știute: dinspre gauchismul francez dintotdeauna, simpatizant al URSS și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după experiențele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
toți împotriva tuturor" Aici, la capitolele dezbinare, invidie acră și ură față de celălalt ne-am dovedit maeștri. Iar singurele capitole cu adevărat reușite de solidaritate au fost unele ce-ar fi putut să lipsească: solidaritatea în jurul criminalilor și-a monștrilor ideologici care-au desfigurat un întreg popor. O comunitate murdară, la propriu, nu poate fi curată, la figurat. Nu poți să-i ceri tuberculosului să cânte arii de operă. Deficitul de săpun, detergent, hârtie igienică, pastă de dinți, vopsea de calitate
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
fi poezia reportaj? Să presupunem însă că poate fi (sînt atîția poeți care simulează, cu efect artistic, stilul reportericesc). În cazul acesta însă nu se mai justifică înfrumusețarea simplistă, printr-o retorică imnică, a învrednicirii de miner". Ori aceeași înclinație ideologică, într-o variantă agravată: Se înșeală cine crede că românii au avut de suferit în timpul comunismului. A apărut de curînd o carte de versuri semnată de Petru Boroianu din care reiese exact contrariul și anume că România era în acea
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
în idei și în limbaj. Îi dezvață exercițiul critic repetat și îndelung. O a patra însușire, nici ea în chip hotărît preexistentă activității critice, este concretețea, dacă o pot numi așa, a gîndirii și expresiei. Tinerii sînt cîteodată abstracți ori ideologici. Ei vor să aibă idei. Dar critica e prin natura ei mai aproape de metaforă decît de idee. Se referă la opere de imaginație, nu de filosofie, la sentimente, nu la concepții. Gîndirea criticului îmbrățișează opera cu dragoste sau cu ură
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
dictează criticului unitatea justă de măsură. Atît în privința calității operei, cît și în privința naturii ei. E inevitabil să conchidem că adevărata critică este aceea care dă idei, nicidecum aceea care pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
și în privința naturii ei. E inevitabil să conchidem că adevărata critică este aceea care dă idei, nicidecum aceea care pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
aceea care dă idei, nicidecum aceea care pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
tocmai promițător al debuturilor din 2002 și 2003. România literară vrea să rămînă fidelă spiritului critic pe care l-a dovedit mereu, pînă și în împrejurările grele din anii comunismului, cînd tocmai din promovarea valorii estetice și din combaterea rebuturilor ideologice și-a făcut titlul de glorie. Am preferat de aceea o severitate care, afectînd o carte bună de debut, poate semnala cui se cuvine o oarecare penurie în materie. Cum debutanții de azi sînt scriitorii de mîine, e de la sine
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
plastică din perspective multiple, în general validate, ca o pledoarie asupra unității fundamentale a gestului artistic, asupra înaltei lui congruențe, dincolo de polimorfismul expresiei, de particularitățile limbajului și de stilistica imediată. În această perspectivă, dar fără a oferi posibilitatea unor acroșări ideologice în sensul unui postmodernism asumat, Vasile Tolan intră în dialog nemijlocit cu gestualismul lui Corneliu Vasilescu, de pildă, cu minimalismul poverist al lui Grigorescu Ion, cu rafinamentul extrem și cu vibrația imaterială a Getei Brătescu, trecînd subtil pe lîngă instinctul
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
forma în spiritul unei cvasi-clandestinități a deliciilor muzicii de avangardă europeană, interzise pe atunci, poate că un alt suflu de generație s-ar putea naște datorită acestui proiect. Dacă pe tinerii compozitori de azi nu-i mai blochează vreo opreliște ideologică, ci forța economiei de piață care impune totalitar doar genurile muzicii de consum, iată că o altă fațetă a aceleiași economii de piață s-ar putea să-i stimuleze.
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
descoperă paradoxul că această cunoaștere fără frontiere devine inutilă, atunci cînd e vorba de a înțelege și interpreta corect faptele și situațiile de natură politică, economică, socială sau culturală din lumea în care trăim. La originea paradoxului ar sta preeminența ideologicului, adică al acelui mod de gîndire care substituie realității un scenariu din care face o a doua realitate, mai convingătoare și mai lesne de manipulat. Ideologia, susține Revel, nu rezolvă problemele oamenilor, fiindcă nu ia naștere dintr-o judecată corectă
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
Îngrijorător de puține însă, indiferent de orientarea postului sau a ziarului. De la CNN și Euronews la Pro-tv și Realitatea și de la Le Monde la Adevărul, în toate media a prevalat o atitudine ambiguă asupra unor evenimente selectate după criterii îndeosebi ideologice. Nici chiar în ceasul al doisprezecelea, cînd războiul era aproape sfîrșit, nu s-a renunțat la această scăldare în mai multe ape deodată care transforma un război al democrației și civilizației contra dictaturii și bunului plac într-o baie de
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
din greșeală. Chiar dacă, din nefericire, toate acestea au existat, felul în care ele au ocupat primplanul informațiilor și comentariilor a influențat negativ formarea unei opinii corecte. Între CNN și Al-Jazeera n-a fost, sub acest raport, o mare diferență: războiul ideologic s-a văzut mult mai bine decît acela real. Procedeul ( relativ simplu) prin care s-a obținut această metamorfoză a constat în prezentarea preferențială și prioritară a "pierderilor colaterale". Expresia a fost folosită prima oară de americani în legătură cu războiul din
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
adevăr istoric. Uitat cu desăvîrșire de președinții Chirac și Schröder, de pacifiști, de știriști, de analiști. Cei care uită trecutul îl retrăiesc. E blestemul lor. Dar noi, cei care mai avem o brumă de memorie, după un secol de minciuni ideologice, noi de ce să-l retrăim de cîte ori privim la t.v. ori răsfoim ziarele?
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
sunt prea multe locurile unde orice încercare de a readuce lucrurile pe un făgaș european sunt blocate de cei care sunt incapabili de a-și îndeplini datoria de dascăl și rămân tributari unei rutine care-i face să păstreze stereotipuri ideologice socialiste. Cum a reacționat societatea civilă când s-a formulat acuzația, din nefericire îndreptățită, că tratatul de istorie publicat de Academia Română conține capitole plagiate? Așa ceva este fără precedent! Socialismul a pervertit și cea mai importantă instituție culturală a țării. Speranța
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
de cenzură? Vine editorul și-ți zice: cartea ta este de 600 de pagini, fă-mi-o de 300. O faci sau nu? Nicolae Breban: Asta o face orice editor, capitalist sau comunist. Aici, în România, editorul comunist avea principii ideologice, celălalt vrea să taie când ești necunoscut - eu, ca scriitor, eram necunoscut la Paris... editorul vrea să propună o carte scurtă și dacă, după aceea, ai succes, atunci se publică cât ai scris. Nu există criterii clare de diferențiere, amândoi
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
față de lucrurile pe care le înfățișezi, scutindu-te de postura unui moralist sau a unui ideolog în a cărui obicei intră anatemizarea obligatorie a realității descrise. Andrei Codrescu nu judecă moral civilizația americană și nici nu o supune unei tămîieri ideologice făcute în numele unui model. Mai curînd, Andrei Codrescu are o desprindere ironică față de civilizație cu care se simte totuși solidar, de vreme ce a ales să trăiască în mijlocul ei. Are aerul critic al celui care știe că, prezententînd lucrurile, nu le poate
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
Studiul din 1963 al lui Liviu Rusu, urmat, în sprijin, de cel al lui Tudor Vianu, a făcut epocă, reprezentând nu numai "reconsiderarea" lui T. Maiorescu, dar primul semn clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat de "Viața Românească". La urma urmei, e un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
prilejuiește lui Gelu Sabău și Bogdan George Silion două intervenții prompte și inspirate (articolele "Lectura ideologizantă. Cazul Eliade", respectiv "Mircea Eliade și dioptriile critice") în legătură cu tendința tot mai vizibilă de a-l reduce pe Eliade la un portret-robot de tip ideologic sau de a-i nega pur și simplu valoarea de cărturar. Iar exemplele spicuite din Idei în dialog nu ar trebui să se oprească aici. Pasionații de studii umaniste ar trebui să o citească de la un cap la altul, așa cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
a caracterelor confruntate cu absurditatea și atrocitatea regimului totalitar (este vorba, în primul rând, de romanul Judecătorul de grație, apărut la o editură din exil, în 1986). Abia din 1990, cărțile lui Ivan Klíma sunt publicate și republicate fără interdicțiile ideologice ale cenzurii de altădată, așa că cititorul ceh își poate completa, în sfârșit, imaginea despre acest povestitor talentat și despre opera sa vastă și variată, creată pe parcursul ultimelor cinci decenii. Amintesc în acest context că scriitorul ceh devenit celebru nu este
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
se va constata însă o puternică rezistență a valorilor autentice la orice tentativă de demolare. în general, se revizuiesc mai ales zonele mediane ale literaturii, unde au putut funcționa criterii de altă natură decît cele estetice, cum ar fi cele ideologice, politice etc. Nu se revizuiesc decît aparent valorile deja fixate". Cu toate că fie și o privire sumară asupra istoriei literaturii ne arată că tocmai valorile "fixate", exponențiale, cele mai importante, beneficiază de interpretări înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
cîtorva critici care, în genere, fac figură de marginali, de "cazuri" izolate, nu o dată ocolite dintr-o superstiție ce vizează pluralismul opiniilor, climatul de libertate al discuției. "Tranziția culturală" înaintează anevoios, însă ea indică un drum la capătul căruia "handicapul ideologic" ca și cel postideologic vor fi negreșit depășite. Marin Mincu dă glas unei convingeri și totodată articulează un angajament: "Sînt convins că procesul odată declanșat nu se va opri (...). Mă angajez chiar - pe cît îmi va sta cu putință și
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Vintilă Horia, George Ciorănescu, Grigore Gugler, Antoaneta Bodisco, Yvonne Rossignon, Ion Dumitru și din perspectiva istorico-literară reamintind cât de importante erau pentru aceștia identitatea națională, culturală și religioasă, ocuparea unor poziții opuse față de constrângerile ideologice din patrie și câștigarea unor puncte de vedere proprii în condiții de libertate, nu vrem să se piardă din vedere faptul că o multitudine din textele publicate vădesc și o vizibil-serioasă preocupare analitică ce se focalizează asupra aspectelor specifice totalitarismului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
relație Stat - Biserică universal valabil, cu aplicabilitate în interiorul tuturor statelor, deși pot exista unele asemănări și similitudini, deoarece fiecare Stat își reglează și conturează aceste relații ținând seama de tradițiile culturale și religioase proprii și mai ales de cadrul politico - ideologic și axiologic pe care și-l asumă. Este cunoscut faptul că în epoca noastră fiecare Stat în cadrul independenței și suveranității sale, își normează relațiile cu Biserica sau cultele recunoscute, în așa fel încât fiecare țară creează premizele legale ale raporturilor
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
comunistă, încă și mai rea decît era în 1934? în chip ciudat, aș spune, viața literară românească din 2007, cel puțin ca atmosferă, nu se deosebește radical de cea din 1934; ba chiar, în anume privințe (mă gîndesc la conflictele ideologice de fond), asemănările sînt izbitoare, producînd un sentiment neliniștitor, de déjŕ vu. Dar în chip și mai ciudat, Itaca lingvistică din care am scris cîteva cărți și din care scriu chiar aceste rînduri, nu are legătură, sau are doar o
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]