257 matches
-
se situează o gamă de configurații multidimensionale specifice (dacă se ține cont de actori, de ideologie, de mobilizare); instituțiile sunt în mod special prezente și se manifestă prin existența combinațiilor mixte care, de exemplu, pentru alți actori importanți, reflectă lipsa ideologizării, mobilizarea scăzută, structurarea inexistentă. Având în vedere domeniul vast al variațiilor dintre autoritarismul perfect și totalitarism, este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare. Este indispensabil să fie înțelese valorile care servesc legitimarea regimului (tradiționale, moderne etc.). În privința mobilizării, cuantumul mobilizării "de sus" (și posibila sa instituționalizare) este aspectul cel mai important, fiind oportună relaționarea lui cu cele trei aspecte mai sus menționate. Reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
construiască și să se mențină puternice organizațiile de partid, așa cum s-a repetat ani de zile; în multe cazuri, acest lucru este pur și simplu imposibil din diverse motive, ca de exemplu, tradițiile din trecut, unele experiențe recente sau de-ideologizarea societății civile. Problema este aceea de a găsi cea mai bună combinație posibilă pentru reconcilierea diferitelor interese, așa cum a sugerat, cu mulți ani în urmă, Lindblom (1959). Pe baza cercetării sale, se poate concluziona că acest tip de amestec pare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să-și exprime, fără teamă, toată nemulțumirea, ascunsă ani de zile, manifestând, obligați să voteze pentru DC (reper al democrației italiene până atunci 54). Odată cu cei doi factori indicați mai sus, se evidențiază o secularizare a societății și o de-ideologizare politică, adică două dintre cele mai obișnuite procese de schimbare din întreaga Europa Occidentală, urmate de "dezagregarea" culturii catolice și de declinul radicalizării conflictelor. Toate acestea au sfârșit prin a slăbi "ancora" partinică, atât de importantă pentru înțelegerea consolidării italiene
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unor reviste importante, reușind - împotriva injoncțiunilor puterii - să le imprime o direcție cât mai puțin înregimentată. Exemplul cel mai caracteristic: sub conducerea sa, „Viața românească” a menținut un spirit benefic pentru atmosfera literară în anii ceaușiști, de recrudescență agresivă a ideologizării. Opțiunea pentru gândirea independentă e ilustrată de apariția în revistă a unor texte de C. Noica, N. Steinhardt, Ileana Mălăncioiu, Andrei Pleșu ș.a., de prezența unor cronici literare semnate de Cornel Regman etc. Consecvent susținător al valorilor autentice, O. rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
Eminescu 514, situație care a condus la comentarii excedentare, fără ancoră în litera textelor. Astfel de atitudini sunt condamnabile, din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivelul receptării: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio, nici ideologizarea nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația eminesciană. Fără îndoială că bibliografia critică înregistrează și titluri de referință, care se detașează prin profunzime analitică și rigoare științifică. Dintre acestea, lucrările semnate de Dumitru Vatamaniuc relevă o profundă cunoaștere a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din decembrie 1947, primul președinte numit și nu ales: pe Zaharia Stancu; cartea mea Reeducare și prigoană (1993) a dezvăluit combativitatea tânărului președinte precum și implicarea acestui organism În acțiunea de Înregimentare declarată, efectivă și afectivă a membrilor ei, În frontul ideologizării actului literar. Nu e de mirare, așadar, e firesc chiar, ca pentru aceste două foruri „răsplata jertfei patriotice” să nu Întârzie. Reproducem aproape În Întregime conținutul acestei hotărâri: „Dată fiind importanța științei, literaturii și artei pentru succesul operei de construire
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent. În această din urmă ipostază Îl regăsim pe Dan Petrașincu, combatant activ, cu vechime mare - Încă din august 1944 - În munca de epurare, comunizare și ideologizare a culturii noastre, așa cum reiese din numeroasele contribuții ale acestuia menționate În anterioarele mele cărți. Articolul care-l pune În această lumină pe Dan PETRAȘINCU 10 este tot o scrisoare; autorul comentează primul act normativ de după naționalizarea editurilor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În forma sa cea mai acută, mai specifică și mai bine delimitată „estetic” (recte ideologic) RS se circumscrie generației 50 a literaturii române postbelice. Termenul de RS a fost introdus de prozatorul sovietic Maxim Gorki. RS este o doctrină de ideologizare a literaturii și În același timp, primul curent literar (și artistic) oficial, de stat din istoria multimilenară a creației, menit să transmită prin operă ideologia și strategia unui partid de guvernământ. Bazat pe concepția marxist-leninistă privind funcția partinic-combativă a artei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
funcțiile culturale (în sensul mai degrabă de ideologice, n.m.), dând naștere la un limbaj politic de genul jargoanelor, cu alte cuvinte problemele politice îmbracă forme culturale și ca atare devin insolubile (Gramsci: 1969, 151-152). De asemenea, pe lângă distrugerea politicii și ideologizarea problemelor care reclamă rezolvări politice și a întregii vieți sociale până la urmă, o dezvoltare pe care Gramsci nu a mai apucat să o trăiască, poate cel mult începuturile ei birocrația devine un alt inconvenient major al partidelor totalitare. Ne putem
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Moscova a început un proces intens și sistematic de sovietizare a acesteia, încercând să anihileze prin toate mijloacele posibile identitatea etnicilor români. Sovieticii au acționat în două direcții majore: creșterea nivelului de educație a populației și, implicit, a gradului de ideologizare și de acceptare a idealurilor comuniste, și, respectiv, distrugerea tuturor legăturilor cu țara mamă (Dima: 1982). Cu puțin timp înaintea apariției "Declarației de independență", Moscova a dat curs unei ultime încercări de a își argumenta planurile economice integraționiste de data
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și hotărâre distrugerea unui vechi sistem de constrângere administrativă" (Gorbaciov: 1994, 250). În ultimul deceniu al existenței sale, leninismul romantic a cunoscut un proces de radicalizare direct proporțional cu relaxarea ideologică de care se vedea înconjurat din toate părțile. De-ideologizarea fenomenului leninist atinsese cote îngrijorătoare în întreg lagărul socialist, cu precădere în Polonia. Procesul nu poate fi atribuit integral influenței exterioare a societăților "burgheze" și guvernelor dominate insidios de viziunea "imperialistă", ci reprezintă, cel puțin în aceeași măsură, speranța populațiilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
organizatorică, în primul rând pe linie de partid și după aceea în munca profesională (subl. ns.)”. O astfel de retorică era semnalul evident că evoluția Partidului și, implicit, a Securității intrase într-o etapă nouă, etapă caracterizată de o puternică ideologizare a oricărui domeniu de activitate și de o preeminență a liderului totalitar în trasarea liniilor de evoluție. În septembrie 1959, Comitetul de partid M.A.I., care avea drept de comitet raional, își extinde autoritatea și asupra Direcției I Informații Externe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aceea, cred că toți trebuie să traducem în viață hotărârile de partid și să fim adevărați propagandiști ai partidului, în fabrici, uzine, instituții, oamenii să ne asculte și să ne informeze despre problemele ce ne interesează pe noi”. Osificarea și ideologizarea extremă a structurilor Securității În opinia noastră, concluzii interesante cu privire la tendința permanentă de consolidare a controlului de partid asupra Securității pot fi obținute și dintr-o analiză a longevității în funcție a persoanelor trimise de Partid să conducă instituția. Aflat
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și începutul anilor ’70, are loc „fuzionarea quasitotală a organelor de partid și de stat”, proces ce asigura controlul deplin al P.C.R. asupra tuturor domeniilor vieții economice și sociale. În același timp, întreaga activitate a Securității este marcată de o ideologizare excesivă, lecțiilor de învățământ politic asigurându-li-se o pondere însemnată în procesul instructiv-educativ al viitorilor ofițeri, dar și în rândul ofițerilor activi. În paralel cu imprimarea unei amprente ideologice tot mai vizibilă în planurile de activitate ale Securității, s-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
întreprinderilor capitaliste, punctele de vedere ale patronatului și ale muncitorilor sunt tot mai mult distinse cu grijă. În ultimele două decenii, în sociologia occidentală se poate remarca un proces de cristalizare progresivă a unei conștiințe critice vigilente față de tendințele de ideologizare tacită și manipulativă. Unul dintre rezultatele remarcabile ale revoltelor studențești din anul 1968 a fost declanșarea unei extrem de ascuțite critici ideologice a științelor sociale occidentale. Avertismentul a fost formulat. De atunci există o continuă reflexie critică în legătură cu diferitele tendințe de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tacită și manipulativă. Unul dintre rezultatele remarcabile ale revoltelor studențești din anul 1968 a fost declanșarea unei extrem de ascuțite critici ideologice a științelor sociale occidentale. Avertismentul a fost formulat. De atunci există o continuă reflexie critică în legătură cu diferitele tendințe de ideologizare ascunsă, nedeclarată a științelor sociale, de utilizare a lor de către grupurile și clasele sociale care dețin puterea. Aceasta nu înseamnă că sociologia occidentală este liberă de orice ideologie. Influențele ideologice necritice, tacite sunt puternice. În ce măsură sunt ele prezente și în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De aici, o largă diferențiere a atitudinilor față de schimbare și față de intervenția specialistului. Receptivitatea la intervenția specialistului va fi cu atât mai mare cu cât amenințarea percepută la adresa propriilor interese este mai redusă. Din cauza divergențelor de interese se produce o ideologizare puternică a tuturor proceselor cognitive din sistem, fapt care generează o rezistență structurală la asimilarea și utilizarea cunoștințelor de tip științific pe care le furnizează sociologul. Acest tip de rezistență, ca și cele precedente pot apărea în cadrul oricărui sistem social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comună, decât una evazivă, de confuzie generalizată. Atitudinea angajantă și servilismul politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare sui generis a oricăror forme de cunoaștere umanistă. De ce? Pentru că în literaturi și în arte totul și orice devin un posibil creativ, dar în același timp lasă loc liber și unor atacuri și instrumentalizări politice pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia sagace, bine aleasă. În accepția lui C., una dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
puțin, în epoca noastră. Există un puzzle de definiții, adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
este ideea-forță a activismului istoric iluminist. Literatura propagă și apără drepturile și virtuțile civice, naționale, patriotice. Relația dintre literatură și stat devine directă. Este o colaborare și o interdependență. În perioada luminilor, literatura se află într-un moment de maximă ideologizare. Înțelesurile ideii de literatură se modifică radical în sensul unei ideologizări generalizate, intensive, accelerate și sistematice. Noua situație produce o reformulare și o reierarhizare integrală a conceptului de literatură care începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și virtuțile civice, naționale, patriotice. Relația dintre literatură și stat devine directă. Este o colaborare și o interdependență. În perioada luminilor, literatura se află într-un moment de maximă ideologizare. Înțelesurile ideii de literatură se modifică radical în sensul unei ideologizări generalizate, intensive, accelerate și sistematice. Noua situație produce o reformulare și o reierarhizare integrală a conceptului de literatură care începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura devine, în primul rând, un instrument de afirmare și difuzare al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de vedere cultural la cel estetic este primul și cel mai important semn al „purității” literare. Acest secol contribuie în mod hotărâtor la conturul modern al ideii de literatură, care apare acum definitiv fixată în aspectele sale generale. Pe lângă puternica ideologizare a literaturii, se observă și începutul unei accentuate estetizări. Literatura își schimbă conținutul pur cultural. Apar și primele rezistențe împotriva accepțiilor pur ideologice, sociale și economice ale literaturii. Secolul al XVIII-lea deschide totodată epoca marilor valori heteronomice ale literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Un tendenționism - moral, educativ, filosofic - regăsim începând cu romanticii. Literaturii i se recunoaște impactul ideologic pe care îl poate avea, ea este o adevărată putere „spirituală”, conduce politica, domină puterile statului. Mulți exprimă această convingere în epocă (Shelley, Hugo etc.) Ideologizarea literaturii cunoaște și o expresie populistă, „poezia socială”, care va deveni sub influența curentelor socialiste - „poezia muncitorilor”, „a proletarilor”. Va exista o literatură care exprimă și apără interesele clasei muncitoare. Un rezultat al acestor împărțiri este stratificarea și ierarhizarea literaturii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]